PRETUL UNUI BILET DE FILM...

THE PRICE OF ADMISSION
de Jim Toombs
traducere Rodica Botan

1 IOAN 5:19
"Stim ca sintem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau>"


Imi plac filmele. Eu fac parte din generatia primelor filme video. Televizorul si cu mine ne-am petrecut copilaria impreuna. Primul nostru set de televizor avea un ecran de 7 inch, si -mi amintesc cum Mama si Tata chemau vecinii sa vina sa se uite la televizor. Casa era asa de mica ca au pus televizorul in fereastra din fata si toata lumea se aduna afara pe gazon sa priveasca cum danseaza imaginile albe si negre pe ecran.

Ca adolescent, am memorizat ghidul TV. Mi-ai fi spus ce vrei sa vezi si puteam sa-ti spun seara, timpul, canalul, care erau artistii, si in majoritatea cazurilor eram in stare sa-ti fedonez si citeva masurti din cintecul tematic . Imi place televizorul la nebunie. Imi plac aparitiile astea luminoase pe ecran atit de mult incit mi-am ales clase sa studiez in radio, TV si film. Transferindu-mi dragostea de la televizor la film, am graduat ca student la film.

Pe vremea aia credeam ca este vital pentru mine sa vad filmele cele mai recente. In special cele care erau importante, sau cele care erau discutabile si stirneau contraverse.

Imi amintesc cit de important si matur ma simteam in college cind vedeam filme pentru clase ca obiect de studiu, cind altii se duceau la filme doar pentru distractie. Cu cit erau mai iesite din comun sau mai obscure, cu atit imi placea mai mult."Easy Rider" de pilda a fost un studiu elocvent in clasa de valori traditionale lovindu-se de noua influenta "counterculture" (impotriva culturii) ." Who`s Afraid of Virginia Woolf" a fost un film care iti dadea senzatia ca vezi inauntru casatoriei sub stare de ebrietate si balonata a lui Burton si Taylor.Filmele straine ale lui Fellini si Kurosawa au fost mai dificile din cauza ca trebuia sa citesc traducerea. Dar nici unul nu m-a urmarit si nu m-a angajat asa cum a facut-o Bergman in "Seventh Seal", care si-a avut climaxul intr-o partida de sah medieval intre un protagonist auster de rang inalt (jucat de Max von Sydow) si insasi Moartea.

Undeva insa, mai tirziu, lucrurile s-au schimbat. Sistemul de control (the movie rating system) a fost inaugurat in Hollywood ca sa ocoleasca cenzura Washingtonului. Pina si PG movies au inceput sa foloseasca injuratura din 4 litere. In 1939, "Gone with the wind" a avut pe toata durata filmului o singura injuratura. Anul trecut, unul dintre filmele majore care au fost considerate pentru Oscar a avut 400 de injuraturi.. In zilele de azi, toata lumea injura in filme, chiar si copii mici. Se pare ca Hollywoodul se distreaza lasind vocile inocente sa rosteasca obscenitati...si din ce spun mai multe dintr-aia le place mai tare. Scopul? Spun ei ca vor sa expuna realitatea - ca asa vorbesc copii din ziua de astazi. Eu am indoieli , mai degraba cred ca se straduiesc sa aiba acces si sa fie atragatori maselor tinere.

Nuditatea, cindva ascunsa in scurte imagini si partial ascunzind femeia, acum si-a facut loc adinc si statornic in filmele PG-13. Filmele X rated includ cel putin unul...sau cu darnicie chiar peste... citeva gratuitati, scene de sex intens.

Iar relatiile sexuale in filme nu sint doar usor strecurate...prin anii 70 ele erau doar sugerate, pe cind acum sint aratate in detalii crude...pline de pasiuni puternice. Scenele sint din ce in ce mai perverte si includ sadomasochism, homosexualitate si mai multi parteneri.

Si toate aceste filme sint din ce in ce mai accesibile pentru copii nostrii. De fapt, copii nostrii vad aspecte ale sexualitatii umane pe care unii dintre noi cu nici un chip nu le-am discuta cu ei, sau cu altcineva...

In timp ce sexualitatea este din ce in ce mai pornografica, violenta pare a fi o ingrijorare tot atit de mare. Filmele arata exemple grafice de crime, tortura, molestari, dismemberment, brutalitate, cruzime si o nebunie generala in mai toate filmele care sint proiectate in directia audientei tinere si impresionabile. Asa de putin este lasat imaginatiei, in timp ce bucati din corpul cuiva si scirbosenii trec una dupa alta pe ecranele filmelor. Exista chiar "specialitati de genul asta -B class movies-"splatter pictures".

Copii mai vad si obscenitati si violenta explicida. Un film facut indeosebi pentru copii este "Terminator II", si "Robocop" si chiar "Batman Returns". Stiti de unde stiu ca sint facute ca sa prinda la copii tineri? Cine sint cei care isi au eroii si jucariile si alte figurine cu care se joaca dintre personajele filmelor respective? Si de ce oare cei care fac jucarii creaza aceste jucarii daca nu pentruca filmele creaza o cerinta, un market pentru ele? Cererile marketului nu sint facute de parinti care spun copiilor ce filme au vazut, dar de copii care au vazut ei insisi aceste filme.

Dar, unde vreau sa ajung cu acest subiect...ce anume gasesc in toate astea pentru un crestin...pentru mine in special? Punctul meu de discutie este asa cum caracterul din desenele animate cu Pogo spune "Am vazut pe dusman...si dusmanul sintem noi".

Vedeti, eu vizionez aceste filme...si multi dintre voi le vedeti. Noi sintem marketul. Noi cream cerintele pentru ceea ce creaza Hollywoodul. De ce? Poate pentruca degradarea acestui produs...filmul...s-a facut treptat si noi am avut tendinta ca de fiecare data cind ni s-a parut ca nu e chiar bine...sa ignoram. Poate pentruca imaginile sint placute ochilor. Si poate pentruca rationalizez. Imi spun mie insumi...este ok. Doar sint numai filme. Doar este numai o fantezie...este doar de distractie. Eu pot sa vad fara probleme. Doar nu fac rau la nimeni!!!

Dar uite ce-am aflat acu citeva zile...

Mi-e rusine sa va spun ce film am vazut. Si nici n-o sa puteti aprecia ce va spun decit daca vedeti filmul. Filmul a fost "Basic Instincts" cu Michael Douglas. Tatal lui, Kirk Douglas, a fost unul din actorii mei favoriti cind eram un copil. Michael, fiul sau are toata carisma tatalui sau plus ceva mai mult talent.

Inainte de a se ridica cortina am avut dubii daca ar trebui sa fiu acolo si ...remuscari. N-am stiut absolut totul despre filmul asta decit ca este un thriller , ca are reviews bune, ca are ceva scene senzationale si ca Michael Douglas joaca in el. Si cu toate ca n-am stiut decit atit...tot nu m-am simtit in apele mele.

In timp ce ma duceam sa-mi iau locul, am vazut in amfiteatru o femeie pe care mi s-a parut ca o cunosc...vag, dar n-am putut sa-mi amintesc exact de unde. S-a uitat la mine cam ciudat in timp ce m-am asezat. Apoi teatrul a devenit intunecos si toata atentia mea s-a mutat la ecran.

Filmul este despre un politai care cauta dupa o ucigasa. Stim ca este femeie pentruca de la bun inceput scena o arata pe ea fara haine intr-un moment intim cu un barbat legat de un pat foarte sofisticat, intr-o camera foarte sofisticata. In acest proces intre alte scene deviante, ea reuseste sa-l omoare - asta fiind momentul cel mai dramatic al scenei.

Nu-mi venea sa cred ce se perinda prin fata ochilor mei pe ecran. Si inca nu pricepeam de ce inca mai sedeam pe scaunul ala. Dar filmul era totusi un succes in sensul dat de Hollywood unui film bun. Era dramatic, productia avea valoare...si...era desgustator.

Am continuat sa ma uit la film spunindu-mi "o sa fie mai bine mai incolo". Poate o sa fie ceva din punct de vedere social care sa-l rascumpere pentru scenele astea...Asa ca mi-am dat motive sa stau si sa incep sa intru in pielea mea de critic de film. De-acolo incolo am privit fiecare scena cu ochii de critic. Dar am fost...dezamagit. N-a fost in tot filmul nimic care sa-l rascumpere din punct de vedere social. Era plin de violenta, homosexualitate, crima, devianta atitudine sexuala, bisexualitate, lipsa de respect pentru alti oameni, o lipsa de integritate la general, si toate astea prezentate ca ceva normal in contextul vieti caracterelor din film.

M-am uitat la tot filmul si am plecat rusinat...si parca jegos, murdar din cauza celor ce vazusem.

Apoi...am vazut din nou fata acelei femei. Cea de care nu-mi aminteam unde o mai vazusem. Felul in care s-a uitat la mine...este ceva ce n-am sa uit niciodata. O privire de neincredere...dezamagire...Nu puteam sa inteleg de ce? Nu atunci...numai cind am ajuns la Biserica la sfirsitul saptaminii.

Un prieten s-a apropiat de mine si mi-a spus ca am fost vazut la acel film...de aceea femeie. Am ramas tacut. M-am simtit cu musca pe caciula. El mi-a amintit cine era femeia. Ea era una dintre femeile la care i-am spus despre Isus la una dintre intrunirile noastre numita "schimbare". O invitasem atunci la Biserica. Acolo unde nu ne purtam ca cei din lume. Acolo unde sintem diferiti de oamenii pe care ii stie ea...

Pavel spune ca sintem Ambasadorii Lui Christos, ca si cind Domnul nostru ar face demersuri sa reconcilieze lumea cu El, prin noi. Parte din motiv pentru care Dumnezeu vrea ca conducatorii Bisericii sa fie oameni fara repros.

Daca as lucra ca Ambasador pentru guvern, cred ca guvernul m-ar fi chemat acasa dupa acest incident. Comportamentul meu nu a fost unul fara repros, nici in ochii acelei femei si nici in ochii mei.

Ea stia ca ceea ce faceam eu , prin prezenta mea acolo era inconsistent cu invatatura crestina. Si stiam si eu. Si pentruca eram credincios, si pe deasupra si in conducere...ea stia ca ar fi trebuit sa am mai mult discernamint si mai mult control personal. Si s-a asteptat la un comportament moral de un nivel mai inalt. A asteptat sa ma port mai bine decit ea...dar n-am facut-o.
N-a mai venit niciodata la biserica. Nu stiu exact dece dar cred ca incidentul cu filmul a fost cauza.

Si n-am mai avut ocazia sa-i ai spun niciodata despre Isus.

N-am mai avut sansa sa-i spun de bunatatea si harul lui salvator. N-am mai avut ocazia sa-i spun ca o iubeste...Si n-am mai avut sansa sa-i spun ca El iarta oameni ca si ea...si ca si mine...