PRIMA ZI DE SCOALA...

Nu stiam cine este barbatul din fata mea in dimineata aia. Dar am realizat ca amindoi paseam un pic mai drept si un mic mai mindrii, fiindca tineam fiecare de mina pe fetitele noastre. Eram mindrii dar si ingrojorati in aceasta zi importanta. Era prima zi de scoala pentru copii nostrii. Venise vremea in care le dadeam pentru o perioada cel putin, in ingrijirea acestei institutii numita scoala. In timp ce amindoi intram in cladire, ochii nostrii s-au intilnit un minut…dar a fost suficient. Se citea pe noi amindoi dragostea pentru fetitele noastre, sperantele noastre pentru viitorul lor, si ingrijorarea ce nu o puteam ascunde nicicum…

Tu, profesorul, ne-ai intimpinat la usa. Te-ai introdus si le-ai aratat fetitelor unde sa se aseze. Noi le-am sarutat la despartire si apoi am iesit pe usa. N-am vorbit unul cu altul ci ne-am indreptat tacuti catre parcare , ne-am urcat la volan si ne-am dus fiecare la serviciile noastre.

Sint multe lucruri pe care am fi vrut sa ti le spunem, domnule profesor. Multe lucruri, prea multe, dar au ramas nespuse. Asa ca iti scriu. Vreau sa-ti spun din lucrurile pe care as fi vrut sa ti le spun in acea dimineata.

Sper ca ai observat rochita lui Beth. Ii statea asa de bine cu ea…Stii, poate crezi ca sint tata si sint partial, dar daca fetita mea crede ca arata bine in rochita aceea pentru mine lucrul asta devine important. Iti vine sa crezi ca am cheltuit o saptamina intreaga pe la magazine ca sa gasim rochia asta speciala pentru prima zi de scoala? Ea n-o sa-ti spuna dar sint sigur ca ar vrea sa stii ca a ales rochita pentru simplu fapt ca atunci cind s-a invirtit in micul ei dans, in fata oglinzii de la magazin, rochita a facut valuri, valuri in jurul ei. In momentul ala Beth a stiut sigur ca a gasit rochita potrivita pentru acest important eveniment din viata ei. Ma intreb, oare ai observat? Ca un singur cuvintel, un simplu compliment ar face ca rochita sa fie si mai valoroasa.

Pantofii ei…iti pot spune multe despre Beth si chiar si ceva despre familia ei. Si ei poate merita un minut din timpul tau….Da sint albastrii cu o singura bentita. Sint solizi, bine facuti nu prea la moda, stii tu de care. Ceea ce nu stii este cit ne-am certat pentru ei…ea vroia un fel de pantofi de care toate fetitele poarta. Noi am zis sa nu fie de plastic sau de culoare violet, sau roz, sau portocalie.

Beth a fost ingrijorata ca copii or sa rida de pantofii ei ca sint prea copilaresti. In final am incercat pantofii cei albastrii si cu un zimbet Beth ne-a anuntat ca totdeauna i-au placut pantofii cu bentita. Asa e si fetita noastra...solida si de incredere. Sint sigur ca i-ar face placere daca ar sti ca i-ai vazut pantofiorii .

Sper sa realizezi repede cit de timida este Beth. Oh…nu o poti oprii din vorbit odata ce te cunoaste; dar tu trebuie sa fi primul care sa topesti gheata. Sa nu cumva sa crezi ca fiindca e tacuta este lipsita de inteligenta. Beth poate citi orice carte de copii pe care ai sa i-o pui in fata. A invatat sa citeasca asa cum trebuie invatat. A invatat in confortul natural al patucului ei inainte de culcare cu o carte frumos colorata si cu mine sau mamica ei citind povestile favorite. Te rog nu schimba dragostea ei de carti si din placerea de a invata si a citi,un chin si o povara. Ne-a luat timp indelungat din viata sa o invatam sa iubeasca cartea.

Ai aflat cumva ca Beth si prietenii ei s-au jucat de-a scoala toata vacanta , pregatindu-se pentru prima zi de scoala? Am sa-ti povestesc despre clasa ei. Toti copii in clasa ei au avut ceva de scris in fiecare zi. Beth i-a incurajat pe ceilalti copii care ziceau ca nu au ce sa scrie. I-a ajutat ca sa scrie corect. Intr-o zi a venit la mine suparata. Zicea ca o sa te superi pe ea probabil fiindca nu stie cum sa scrie cuvintul…substractie…Acum a invatat sa-l scrie. Intreab-o numai. Joaca ei de-a scoala in vara asta a fost plina de replici pozitive si incurajari din partea profesorului. Am asa de multe sperante ca aceste vise si fantezii ale copilului meu se vor transforma in realitate in clasa ta.

Stiu ca esti ocupat cu toate lucrurile pe care un profesor are sa le faca la inceputul unui nou an scolar, asa ca am sa-mi scurtez scrisoarea. Dar vreau sa-ti mai spun numai ceva despre seara petrecuta inainte de prima zi de scoala. I-am pregatit mincarea pentru scoala , am pregatit ghiozdanul cu tot ce trebuie pentru scoala, am aranjat pe scaun rochita si pantofiorii erau linga ea, am pus fetita la culcare, si am citit povestea de seara…ne-am rugat, am sarutat-o si era gata sa ies din camera ei cind m-a chemat inapoi sa ma intrebe daca Dumnezeu scrie scrisori oamenilor si le pune in mintea lor…
Am intrebat-o daca ea a primit o astfel de scrisoare. Mi-a confirmat ca a primit. Mi-a spus ca scrisoarea ei spune ca prima ei zi de scoala va fi o zi minunata. Mi-am sters o lacrima cind am auzit asta…Te rog profesore…fa tot ce poti ca fetita mea sa nu fie dezamagita…

Mai tirziu am descoperit o scrisorica pe care Beth o scrisese pentru mine…spunea asa...”Sint asa de fericita ca tu esti taticul meu.”

Domnule profesor, eu cred ca si tu esti norocos s-o ai pe fetita mea in clasa ta. Toti in familia mea te sustinem si avem multe sperante in tine, si toti care ne-am lasat astazi copii in clasa ta pentru prima data avem aceleasi simtaminte. Si cind stai in fata clasei…stai un pic mai drept si un pic mai inalt si simte-te mindru de tine. Ca sa fii profesor cere multa , multa responsabilitate.