SALONUL DE ...FRUMUSETE!!!

Daca as avea talentul lui Caragiale,as avea succes scriind de pe urma observatiilor pe care le fac pe unde ma duc. "Salonul de frumusete"… este un astfel de loc, unde subiectele de discutie sint atit de diverse…si unde inteligenta si prostia si ingimfarea si rautatea chiar se intilnesc ca la bal mascat…si desi personajele incearca sa-si tina masca strins pe fata, este imposibil sa nu zaresti fata reala a celor ce incearca sa se prezinte sau reprezinte altfel…

Mi-amintesc ca vara trecuta m-am dus pentru o pedichiura…ok…hai sa spun adevarul…mai degraba m-am dus sa scap de grija unor calciie crapate. Dupa ce lucrezi in gradina o vreme…calciiele te dau de gol. Si nu cred ca ma rusinez atita eu cit se rusineaza fetele mele. M-am saturat sa le aud…"Mom'…iara ai calciie crapate…!!!" Acuma nu strimbati din nas ca stiu ca vi-i s-a intimplat si voua…macar odata.

Aici in California in Saloanele astea de manechiura si pedichiura lucreaza numai vietnamezi…si barbati si femei. Am intrat intr-un astfel de salon, m-am asezat la unul dintre fotoliile alea de zice ca-ti face masaj dar de fapt iti scutura un pic rinichii, plaminii si creierii, in timp ce calciiele se inmoaie in apa cu miros de trandafiri…

Eu am numai noua degete la picioare. Dupa electrocutare, un deget si jumate au trebuit amputate din cauza arsurilor, asa ca, am crezut eu ca o pregatesc pe mica vietnameza care s-a prezentat sa-mi ofere serviciile…si i-am zis rizind…"cred ca-mi dai ieftinire 10% ca am numai 9 degete la picioare, nu-i asa?"

Oh…my goodness!!! O avalansa de vorbe scurte facute numai din consoane fara nici o vocala de legatura au inceput sa curga din gura ei, in timp ce ceilalti maruntei de neamul ei din salon se intreceau si ei cu ceea ce suna pentru mine ca si cotcodaceala gainilor atacate de uliu…

Cumva le-am potolit spunindu-i fetei ca asta era doar o gluma ca sa-i dau de stire ca piciorul meu nu e intreg…si i-am dat si un baccis bun sa compensez pentru drama iscata.
………
Ieri am fost sa-mi vopsesc parul. Nu mai stiu exact ce culoare este parul meu natural si nici nu m-a prins curiozitatea inca. Dupa ce coafeza si-a terminat treaba, m-a dat pe mina asistentului ei, un baiat inalt si subtire de vreo 19 ani, sa-mi spele parul.

Cum mincasem ceva salata de vinete la Laura acasa, inainte de a merge la salon, si cum nu vroiam sa imprastii miresmele de ceapa, am luat un peppermint in gura. Cind m-am asezat pe scaun sa imi spele parul, m-am gindit ca ar fi bine sa sparg bomboana in dinti pentru un efect si mai puternic al mentei…speram eu. Si in timp ce tinarul asta imi spala parul, eu sparg bomboana, doar sa-l vad ca sare in sus si-mi spune speriat…"iti vibreaza capul"…Mi-a venit sa rid dar m-am abtinut si i-am spus foarte serios:"sigur ca da…mi-a trecut prin creier un gind…" Zice el…"Chiar?"…zic eu "sigur…uite inca unul imi trece prin cap"…si mai sparg odata menta in gura, in timp ce el era din nou cu miinile in cap samponindu-ma…

Trageti voi concluziile singuri…vedeti sa nu va vibreze capul prea tare.
De data asta s-a meritat cheltuiala…am adaugat la serviciile ce le-am primit la salon si …distractia!!!
………………
Dar am o alta amintire din salonul de manechiura…o amintire care m-a cercetat o vreme. Undeva intr-un colt, nu chiar la vedere au cite un altar pentru Budha. Veti vedea ca ii aduc de mincare la burtosul respectiv. N-am vazut niciun Budha care sa arate anorexic inca.

Intr-o zi stind si asteptindu-mi rindul, le vad pe citeva din manechiuriste ca vin de la Starbucksul din apropiere cu paharele de cafea in mina. Intra inauntru si cum cumparasera si la celelalte colege, impart paharele la toata lumea, iar una dintre ele vine si pune unul dintre paharele alea cu camo machiato…mai stiu eu ce, chiar in fata lui Budha. Cum imi place si mie cafeaua si cum statuia era undeva nu departe de picioarele mele…va spun drept ca mi-a trecut prin cap sa-i beau cafeaua lui Budha…si asa nu cred ca-i mai mult decit o bucata de lemn sau piatra, sau mai stiu eu ce plastic si nimic altceva si nu mi-e frica nici de el si nici de mincarea inchinata lor… pentruca intreg pamintul este al Domnului Dumnezeu care l-a creat… O vreme am ochit cafeaua…dar un alt gind mi-a trecut prin minte…unul de dojana…

Fetele astea sarace, ca salariul lor e foarte mic…si au cumparat lui Budha exact aceeasi cafea scumpa in pahar mare, cum si-au cumparat lor… si m-am gindit daca si noi dam pentru Domnul in aceeasi maniera cum dau idolatrii astia lui Budha. N-am sa raspund in locul nimanui…dar intr-o zi vom raspunde fiecare in dreptul nostru.