FABULE PENTRU COPII -2-

SUB COPACUL BUYU
Primita de la Carmen Bogdan

La fel de sigur ca otrava

Daudi scrie cu degetul pe pamant:
1+1=2
2x2=4
“Asta stim”, spun bastinasii din jurul lui. “Doi ori doi fac patru”.
“Sigur”, spune Daudi, “socoteala este exacta!”
Toti rad si Daudi continua: “Este o ghicitoare.Fiti atenti”.

Nzoka, tatal unei familii de serpi, era din categoria acelora carora tot timpul le e foame, desi avea cine sa-i faca de mancare.
“Niciodata nu e destula hrana ca sa pot manca pe saturate”, s-a plans el sotiei lui.
“Da”, a sasait ea, si limba i se misca in colo si incoace ca fulgerul. “De ce nu-ti iei tu singur cea ce-ti trebuie?”
Nazoca a scanteiat cu rautate:”Am cugetat mult la asta. Stomacul meu ma mana intr-acolo. De acum incolo o sa ma hranesc in felul meu”.
“Fi prevazator!” l-a avertizat sotia. “O sa alergi spre pierzare. Caci unde incepe stomacul tau, acolo ti se opreste mintea”.
“O sa fiu atent. Oricum n-are ce mi se intample”, a sasait Nazoka.
“Kah”, a scuipat sotia lui. “O sa vedm noi!”
Nzoka a bombanit ceva despre sotiile care spun o multime de vorbe fara folos si apoi s-a dus serpuind prin nisipul cald pana in apropierea casei lui Perembi. Fiul acestuia avea sapte gaini.
Cea mai harnica dintre ele se numea Kuku. Tocmai ouase un ou. Ea cotcodacea tare ca sa stie toti.
Nzoka a carui stomac era de foame pur si simplu lipit de spate, a auzit-o. Ochii lui vicleni s-au rotit, si de placere limba i se misca incoace si–ncolo.
“Daca Kuku cotcodaceste inseamna ca toate grijile mele pentru mancare s-au sfarsit”.
S-a tarat incet spre casa.
Peretii de lut intariti cu crengi al colibei suferisera de soare si vant. Aproape de pamant, stratul de lut cazuse de pe impletitura de nuiele. Nzoka a gasit o gaura inre pamant si nuiele pe unde sa-si vare trupul subtire.
Acolo, in fata lui, langa un vas mare cu paie, era oul!
S-a tarat direct la el. Oul era minunat de cald, tocmai cum le placea cel mai mult serpilor.
Nzoca si-a deschis larg gura, si-a intins inainte capul, si intr-o clipa oul disparuse. Pe gatul lui era acum o umflatura groasa. Apoi si-a bagat din nou capul prin deschizatura ca sa iasa afara. Dar umflatura cu oul nu putea iesi. Atunci el a apasat cu atentie coaja de marginile deschizaturii si a simtit deja scurgandu-i-se in stomac toata minunatia de ou.
Apoi s-a apasat cu trupul prin crapatura, si astfel oul i s-a repartizat in tot corpul.
Ajuns acasa, s-a incolacit intre radacinile marelui copac Buyu si a adormit somnul unui satul.
Sotia lui insa l-a trezit.
“Hei”, l-a cicalit ea,”unde ai fost, ce-ai facut?”
Nzoka a dat nervos din coada.
“Eu ma duc pe caile mele si-mi folosesc desteptaciunea. Stomacul meu este asa de vessel, ca niciodata cand imi faceai tu de mancare”. El a inchis ochii, dar sotia lui a continuat:
“Da”, a spus ea, “baga de seama. Alergi la pierzare! Vai de destepciunea ta! Ma faci sa rad!” Si a scuipat otravitor spre el.
Nzoka a zambit ingaduitor. El era multumit. Sotia lui era plina de cuvinte, dar stomacul lui era plin de ou.
Si in ziua urmatoare a auzit-o pe gaina Kuku cotcodacind.
Din nou a gasit gaura in zid si s-a tarat din nou inauntru. A inghitit oul, si iarasi i s-a umplut stomacul cu un sentiment de placere, cand a iesit afara prin crapatura din perete.
Cand l-a vazut sotia lui mai tarziu incolacit si multumit, s-a apropiat de el:
“Fii atent!, a scuipat ea cu rautate. “O sa ai necazuri. Daca continui tot asa, o sa te prinda curand!”
Dar Nzoka a inchis ochii cand i-a auzit glasul si urmarea cu atentie chioraitul multumit al stomacului lui.
In a treia zi astepta deja plin de dor cotcodacitu lui Kuku.

Gandundu-se la asta ii lasa gura apa. Sotia lui l-a avertizat iarasi.
“Kah”, si-a zis el, “asta nu-i deloc periculos”. Si parea intr-adevar sa nu fie nici o primejdie.
Dar fiul lui Prembi a spus in ziua urmatoare tatalui lui:”In fiecare zi o aud pe Kuku cotcodacind, dar fara rost. As vrea sa stiu totusi ce se petrece”. Si s-a ascuns in spatele lazii cu cereale.
Kuku si-a facut oul si a cotcodacit vesela si mandra ca intotdeauna.
Afara Nzoka a auzit sunetele care ii erau asa de placute si le-a urmat imediat. S-a strecurat printre nuielele din perete si s-a uitat cu grija in jurul lui; dar nu era nici un pericol-doar niciodata nu fusese vreunul.
A inghitit oul. Ochii tanarului vanator il observau.
Cand Nzoka a iesit afara la soare din umbra colibei, sotia lui a spus copiilor ei:
“Vedeti uite ca vine tatal vostru cel mancacios. El umbla pe cai gresite si periculoase care vor duce la descoperire si nenorocire…”
Nzoka a sasait furios si a dat cu coada dupa sotia lui:
“Mai taci o data palavragioaico!”
Perembi si fiul sau faureau un plan si radeau multumiti.
In ziua urmatoare, vanatorul a luat un ou si l-a pus intr-un vas de lut pe foc.
Catre ora patru , Kuku si-a cautat obisnuitul loc de ouat. Apa din vas a inceput sa fiarba, si oul din apa s-a intarit incet-incet.
Dupa fapta implinita, Kuku a alergat afara cotcodacind tare. Nzoka, cu urechile ciulite, a auzit-o din departare.
Fiul lui Prembi a luat oul proaspat facut si a pus in locul lui pe cel fiert. Pe dinafara erau la fel.
Nzoka a ajuns la gaura din perete si s-a strecurat prin ea. De data aceasta nu s-a uitat nici la dreapta, nici la stanga, ci avea ochi numai pentru ou.
Ce vorbarie proasta despre pericol! El zambea serpeste cand se gandea la asta.
Daca ar fi fost mai atent, ar fi vazut ochii celor doi vanatori pandind din spatele lazii de cereale. Daca ar fi putut sa se uite atent in spatele lazii, ar fi vazut cum Perembi tinea strans in mana un ciomag noduros.
Dar Nzoka era prea preocupat cu oul dupa care tanjea stomacul lui. L-a inghitit pofticios.
“Kah”, se gandea el, “probabil ca astazi Kuku a avut temperature.Ce cald e oul!”
S-a intors inapoi la gaura si si-a bagat capul prin ea. Apoi a frecat tare oul de nuielele din perete.
“Ce tare-i coaja astazi! A bombanit el .
S-a apasat cu toata puterea de zid, dar coaja nu s-a spart. Tot mereu isi indesa gatul printre nuiele. Trupul lui puternic se sprijinea de stalpul care sustinea acoperisul.
Nelinistit si speriat isi invartea coada prin aer. Oul intarit il tinea de nu putea iesi.
Dar fiul lui Perembi a ras:”Leacul care te va vindeca de furat pare greu de inghitit hotule!’
A iesit cu batul ridicat din spatele lazii de cereale.
La apusul soarelui sotia lul Nzoka observa impreuna cu copii ei cum tara hiena Mbisi trupul fara viata al tatalui lor.

“Hongo”, spune Daudi. “Nimeni nu poate pacatui fara sa moara. Si socoteala asta este exacta. Este un cuvant greu si dur. Dar este exact!”
Cand se scoala sa plece, unii la colibe, altii in salonul de spital, M’gogo il asteapta pe Daudi la umbra marelui copac.
“Spune-mi mai multe despre aceasta”, il roaga M’gogo. Il priveste atent pe Daudi: “Mi-e teama de asta”.
“E bine cand cineva se teme de asta”, incuvinta Daudi. “Dar daca iti deschizi urechile si-mi intelegi cuvintele, vei scapa de teama. Maine seara iti voi povesti despre aceasta”.