TRAIESC...DAR NU MAI TRAIESC EU...- 1 -

DECIZIA...

Cumva si-au gasit amindoi de lucru si tusi si unchiul meu. Bilurile trebuiau platite la timp. Si-au facut rost si de o masina. Mi-amintesc de masina; ca am ajuns mai tirziu sa invat si eu sa conduc pe masina aia albastra…nu stiu exact ce ii lipsea, dar trageai de volan la disperare. Locuiau in acelasi apartament. De fapt, a fost singurul loc unde au locuit in anii care au urmat.Un apartament cu un dormitor, o sufragerie, baia si bucataria. Hirtia de pe perete in bucatarie fusese pusa de Flavius, si avea valoarea ei…pe acolo trecuse Flavius; la masa aia rotunda din bucatarie a mincat, pe scaunul ala s-a asezat…amintirile lor se incadrau asa de bine in acel peisaj…zona lor de confort.

Unchiu lucra de noapte la caile ferate ca electrician, tusi la o fabrica de produse orthopedice, de dimineata. El venea de la lucru, o lua pe tusi si o ducea la servici, iar dupa amiaza se ducea dupa ea. Tusi imi povestea ca o vreme dupa moartea lui Flavius nu mai comunicau amindoi. N-aveau nimic de spus. Unchiu traia aproape in lumea umbrelor. Iar ea…desi s-ar fi putut spune ca femeia este vasul mai slab, intr-o zi l-a confruntat pe unchiul meu si i-a spus…"asa o sa fie tot restul vietii noastre, n-o sa avem nimic de givanit?".

Banuiesc ca n-a fost usor si banuiesc ca a fost o lupta interioara pina la singe…pentru amindoi. Le mai ramasese in viata doar durerea lor si ar fi putut sa se lase invinsi de aceasta durere.Si pentruca nu mai aveau nevoie sa traiasca pentru ei…s-au hotarit sa traiasca pentru Domnul, si implicit …pentru semenii lor. Nu stiu exact unde si cum dar in scurt timp, s-a nascut in ei foamea de-a sponsora romani din lagarele din Italia si Austria si pe altii chiar din Romania…Acum aveau pentru ce sa traiasca…aveau un scop si o destinatie…si facind ceva pentru altii, isi potoleau si ei foamea si dorul. In lumea celor prinsi de depresie asta este o strategie corecta de a lupta. Te opresti sa te uiti la tine si incepi sa te uiti in afara ta…la ceilalti. Daruind altora, iti umplii golul…Asa sintem de la constructie…asa ne-a conceput Dumnezeu. El n-a vrut sa devenim egoisti sau egocentrici. El a dorit sa fim buni si generosi, sa ne iubim aproaopele si sa ne sacrificam…si astea vor da bucurie, mingaiere si satisfactie.

Si in micul lor apartament de pe Bancroft Avenue…au poposit sute de emigranti romani; fiecare cu istoria lui, cu sperantele lui, cu dezamagirile lui. In bucataria cu hirtie verde pe perete au stat la masa pentru prima data in America multi oameni…unii au venit plini de multumire pentruca au realizat ca oamenii astia straini se sacrifica pentru ei. Altii au venit cu pretentii, cu obraznicii…ne stim noi romanii de cite feluri sintem. Imi aduc aminte de un anume "cineva", care de cum a intrat in casa i-a spus la unchiu…"No acuma…mie imi trebuie masina, casa…mobila…ca tu esti sponsorul meu si trebuie sa-mi dai". Altul a scos cutitul si l-a implintat in masa din bucatarie…asta doar ca semn de avertizare...Altul a venit cu o pasare si i-a dat drumul sa zboare libera prin casa …iar altii care cu ce toana s-au nascut.

Dar au fost si "oameni"…a caror purtare si respect si dragoste a acoperit mojiciile celorlalti. Imi amintesc cu placere de familia Befa, draga unchilor mei, care au fost un model in toate privintele.

Cu rabdare si determinare insa, uneori de citeva ori pe saptamina, se duceau la aeroport ca mai venea din lagar o familie de romani. Apoi urma a doua zi umblatul dupa apartament, si hirtii legale si lucru.

Unchiu si tusi se aruncasera fara colac de salvare in munca asta titanica de a primii si a ajuta emigrantii romani, si asta a inceput sa dea culoare vietii lor…si astfel ajutind si sprijinind pe altii se ajutau fara sa-si dea seama pe ei insisi. Si Dumnezeu le-a dat un timp rodnic…emigrantii veneau, chemau din lagar…il rugau sa ii sponsoreze.
……………….
Intr-o zi, tatal meu a fost somat din nou de unchiu la telefon. Acesta i-a spus…"Elisei, se pare ca s-a deschis o fereastra pentru Romania…Daca vrei sa vii in America…acuma este timpul potrivit. Ca oportunitatile sint putine si se ivesc rar. S-ar putea sa nu te mai intilnesti niciodata cu sansa asta. Gindeste-te bine." Era prin 1975…Si ceea ce i-a spus Unchiul Avram a dat mult de gindit Tatalui meu.

El, copil ramas fara tata la 13 ani, a luptat greu sa isi faca o situatie in viata. Era maistru la Preparatia Coroesti si facea naveta la Petrila. Nu se mutase in Vulcan pentruca nu vroia sa fie prea departe de mama lui vaduva. Buna locuia inca in casuta ei veche, construita cu bunicu cu zeci de ani in urma. Tatal meu lucra la Preparatie, era apreciat, avea vechime…si sa lasi acuma totul si sa pleci fara sa stii ce o sa-ti ofere viata acolo…

Nu era pe vremea cind emigrarea era un lucru obisnuit, ci era ceva cu totul neobisnuit.

S-a consultat tati cu mami care avea inca zece frati in Romania, si cu Buna. Buna…seful nostru de trip, de un entuziasm bolnavicios…mai vinduse in tinerete tot ce avusese in speranta plecarii in America. Acum, cind jumatate din inima ei era acolo…n-a avut prea mult de stat pe ginduri ce sa faca. "Gata" zice Buna…"plecam!!!". Cit de neimportanta eram eu, m-au intrebat si pe mine, bineinteles. Eu si Laura, fetita mea…apartineam de tribul lor…Cum viata pina atunci imi oferise destule dezamagiri…n-a fost greu sa iau o decizie. Aparuse o speranta noua…si la 20 de ani…nu se putea o aventura mai potrivita...

Nu stiam insa ca inainte de America vom avea 5 ani de asteptare…5 ani de indoieli…5 luuuungi ani in care nu se mai putea face nici un pas inainte dar nici unul inapoi…Si o zi singura traita in asteptare e un timp prea indelungat, darmite cinci ani…

DINCOL' DE ZARE...E-O DIMINEATA

INMORMINTAREA LUI FLAVIUS OVIDIU BOTAN

DORITA MEA RASPLATA

De Avram Botan

Am inceput cindva sa scriu…
Si-acest cindva, odata,
Cerea sa lupt, sa urc, sa fiu
Ce n-am fost niciodata.

Spre-acest trecut privesc-napoi
In zarea departata;
Pe cale-atitora nevoi,
Cu lacrime udata.

Azi nu m-avint, ci merg la pas…
S-a stins faclia-n mine;
Si stins mi-e tremuratul glas
Ca-n el, ascund suspine.

Din flacarile ce ardeau
Cu tainica ardoare,
Ce-n suflet forte vii erau
Spre culmi inaltatoare,

Din tot ce-a fost odata far
Pe ceru-atitor stele,
Din flacari, a ramas un jar
Sub ploi de lacrimi grele.

Impovarat de drumul greu
Tacut imi numar pasii…
Sint singur! Sus e Dumnezeu
Si-n jurul meu vrajmasii.

Dar ma apropii pas cu pas
Spre vesnica rasplata…
Ca drum putin mi-a mai ramas,
In noaptea-ntunecata.

Vrajite glasuri azi strabat
Sa le urmez chemarea
Spre poarta mortii, spre pacat
Si iadul …e urmarea.

Dar treapta unei noi dureri
Cu-o treapta ma ridica,
Din treapta ce-am urcat-o ieri
Pierzind a mortii frica.

Mai am putin…mult mai putin…
Si clipa minunata
Se va ivi, ca-n miini sa tin,
Dorita mea rasplata.

INTELEPCIUNE...DE LA COPII SI NEPOTI...

Eu:
-Josh, ridica-ti pantalonii in sus ca nu vrei sa ti se vada stii tu ce…
Josh:
-Si ce vrei Maita, sa mi-i se vada genunchii????
…………………
-Mom…sa-ti spun ceva funny…
-Spune…
-Vezi jacheta asta frumoasa de stofa? Anul trecut am gasit-o in sale , ca era foarte scumpa, si i-am facut-o cadou la Emanuel (sotul ei). Si Emanuel a zis ca e urita si nici nu s-a uitat la ea. Am pus-o in dulap, cu eticheta, asa cum era. Anul asta de Valentine am scos-o si i-am facut-o cadou din nou. Nu-ti vine sa crezi ca a imbracat-o si s-a fitiit tantos cu ea…Daca n-o s-o poarte, o pun iara in dulap si i-o mi fac cadou odata…
- Tu vorbesti serios?
- Bineinteles ca vorbesc serios…am experienta, ca nu e nici prima data!!!

AMERICA IN PROTEST!!!

Iata citeva poze de la un protest din Lansing-Michigan. Cristina a fost draguta sa mi le imprumute si mie. Proteste au fost peste tot in America...si asta e doar incalzirea...Bineinteles ca jurnalistii au fost in zi de concediu astazi, sau n-au gasit film pentru aparatele de filmat.Woops...nu mai au nevoie de film cu noua tehnologie...as putea spune atunci ca pur si simplu au inchis ochii...si daca ei nu vad...nu mai vede nici restul lumii, nu?

N-am sa-mi mai dau cu parerea ...ci am sa traduc citeva din lozincile lor. Ele spun absolut tot...

...............................

OPRESTE NEBUNIA, OPRESTE CHELTUIALA!!!

.............................

LASATI CONSTITUTIA IN PACE!

...............................

AJUTA-MA DOMNULE OBAMA - ASTIA VOR SA MA FACA SA MUNCESC!

.................................

NE VREM TARA INAPOI!

..........................

NASCUT LIBER DAR TAXAT DE MOARTE!

...........................

NU SOCIALISMULUI!

.............................

NU SINT INCA DE ANII SA VOTEZ , SI TU VREI DEJA SA PLATESC CHELTUIELILE ALTORA?

...................................

NU-MI CHELTUITI BANII INAINTE DE A-I FI CISTIGAT!

.................................

DA! PUTEM SA AVEM TOT CE VREM PE GRATIS!

...................................

CLAXONEAZA DACA VREI SA-MI PLATESTI CASA...

.................................

TATA A PLATIT PENTRU CASA SI MASINA NOASTRA - NU MA OBLIGA PE MINE SA ITI PLATESC CASA TA!!!

........................

POVESTEA UNUI EMIGRANT - 6 -

SUB DALTA LUI...

"In lume veti avea necazuri"…Asta am auzit cu totii. Dar sint necazuri …si sint necazuri. Aurul se curata doar in foc si diamantul numai prin slefuire sau taiere isi dobindeste fetele acelea uniforme si elegante ce ii dau atita pretuire. Iar marmura, ca sa scoata din ea o opera de arta, aceea sculptura minunata de care nu ne mai saturam privind, artistul trebuie sa o loveasca cu putere si destoinicie. Mii de lovituri de ciocan…si fiecare din ele cu scopul de a scoate in relief inca un detaliu important al sculpturii. Mii de lovituri…fiecare cu o destinatie precisa si un scop precis…Mii de lovituri pot face dintr-un bloc neinsemnat de piatra, o piesa de arta…un obiect de pret.

Daca ar putea o statuie sa vorbeasca, sa plinga…poate nu s-ar oprii din plins vreo citeva zeci de ani...

Noi oamenii trecem prin cuptorul aprins al suferintei…fiecare dupa puterile lui. Mother Tereza spunea odata ceva in sensul ca stie ca Dumnezeu da numai cit poate omul duce, dar ea era un pic nelamurita de ce a primit de la Dumnezeu umeri asa puternici…

In noaptea aceea, dupa ce ambulanta i-a luat si i-a dus la spital, si dupa ce l-au declarat pe Flavius mort si i-au dat mamei lui cele citeva obiecte gasite in buzunarele fiului lor…unchiu si tusi inecati de durere s-au gindit sa cheme pe cineva, sa spuna cuiva…oare la cine sa spuna ce li-i s-a intimplat?

Cunoasteau un pic mai bine doar pe familia fratelui Vatran…si i-au chemat pe ei…apoi pe fratele Pit Popovici la Los Angeles sa le spuna ca Flavius nu mai era si ca nu vor mai ajunge la Biserica cum isi planuisera...si apoi unchiu si-a chemat fratele, pe tatal meu, in Romania sa-i spuna ca a murit Flavius sau cum imi amintesc ca a spus el plingind…"Elisei…eu nu mai am copil".

Imi mai amintesc ca noi nu aveam telefon, dar in blocul vecin, locuia fratele mamei mele. In miez de noapte au venit sa ne cheme la telefon cu America.

Unchiu plingea in hohote la telefon si nu intelegeam prea bine ce spunea decit vedeam pe tatal meu care vorbea cu el si groaza si durerea ce ii schimonoseau fata…Mai tirziu am reconstituit discutia si am inteles ca indurerat unchiul meu intreba pe singurul sau frate… "De ce Elisei? De ce? De ce mi-a luat Dumnezeu pe puiu meu?"

Raspunsul tatalui meu n-am sa-l uit niciodata pentruca l-am folosit mereu ca explicatie in viata mea pentru multe lucruri. Stiu ca Dumnezeu pune adesea cuvinte potrivite pe buzele noastre in momente cheie…si cred ca asta a fost un astfel de moment. Unchiu avea nevoie sa auda aceste cuvinte…si noi ceilalti avem nevoie sa intelegem uneori ca Dumnezeu poate face sens chiar si intr-o situatie asa de complicata si absolut absurda pentru noi.

Tatal meu l-a intrebat…"Avrame, tu l-ai iubit pe Flavius, te-ai rugat pentru el…te-ai rugat pentru mintuirea lui ?" Dar daca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunile si l-a luat in momentul cel mai prielnic, ca sa fie cu tine in vesnicii?! 'Noi nu cunoastem viitorul"…i-a spus tatal meu…si a continuat sa-l mingaie cum putea mai bine.

Nu stiu daca asta este raspunsul. Adevaratele motive le vom afla in cer…dar trebuie sa intelegem de multe ori ca si atunci cind nimic nu face sens pentru noi…"toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El!" Cum? O sa aflam odata in cer…pina atunci... "Crede numai!!!" Asta-i o porunca, nu o sugestie!

Dar incearca sa mingii pe cineva care si-a pierdut singurul fiu…care n-avea job, n-avea masina, n-avea prieteni nici cunoscuti nici resurse si nici macar nu stia cu ce bani va platii ca sa-si ingroape copilul…

"El pasarea hraneste…nici de min' nu va uita!!!" Asa suna cintarea si pe drept cuvint. Cumva toate cele necesare au aparut de undeva …chiar si pungi cu mincare la usa apartamentului unde locuiau. Fratele Pit a venit si a organizat inmormintarea…si in citeva zile doi oameni tacuti, vlaguiti de putere, istoviti de plins, uluiti de ce li se intimplase... stateau unul linga altul neavind nimic de spus…nimic de impartasit…

Tot ce parea important cu citeva zile inainte , nu mai avea valoare…toate sperantele devenisera doar niste amintiri dureroase, pentruca tot ce fusesera ei inainte se invirtea in jurul lui Flavius…si odata cu plecarea lui, pamintul a ajuns gol…si bintuit doar de amintirile ultimelor lui cuvinte…ultimele gesturi…ultima imbratisare…ultimul suris…si eventual Flavius pe ultimul lui drum. Si inmormintarea…cineva totusi s-a ocupat de toate aceste amanunte…Dumnezeu ii va rasplatii pentru dragoste, mila si daruirea lor.

Mai tirziu cind au putut sa-si permita, au comandat o piatra funerara…ultimul dar pentru fiul lor iubit. Pe piatra scrie simplu "Ne vom vedea in vesnicii".

POVESTEA UNUI EMIGRANT - 5-

CALATORIND...

Au plecat seara catre Los Angeles, dupa ce Flavius a venit de la munca si au luat cina impreuna. Ar fi ajuns la Los Angeles pe dimineata daca toate lucrurile ar fi mers asa cum au programat. Cu viteza regulamentara s-ar ajunge in aproximativ 6 ore.

Au luat Freewayul 101, pe linga Ocean. Undeva pe drum, dupa citeva ore de condus, Flavius a trecut de la volan in dreapta si a luat unchiul meu volanul.

Era in jurul orei unu noaptea cind motorul a inceput sa faca ceva galagie dupa care masina s-a oprit pe prima banda. Unchiu a iesit afara sa vada ce-i de facut, Flavius dupa el. Banuiesc ca poate au deschis capota la motor. Pentru un motiv oarecare Flavius s-a dus in spatele masinii sa deschida probabil portbagajul sa ia ceva de acolo. Unchiul meu aude prin noapte sunetul unui motor... dar nu vede nimic.

Totusi grabit se indreapta catre spatele masinii si intuind ca vine o alta masina cu farurile stinse, pune mina pe Flavius sa-l traga de acolo. Mai tirziu marturiseste ca Flavius parca facuse radacini…

…Citeva secunde…doar citeva secunde ne despart de asa de multe lucruri in viata. Daca am fi fost citeva secunde mai devreme…sau citeva secunde mai tirziu, de multe ori viata noastra ar fi fost alta.

As vrea sa intirzii parca sa va povestesc ce s-a intimplat; as vrea sa pastrez un pic mai lung timpul asta de amintiri frumoase, a unor oameni care au sacrificat totul pentru singurul lor copil. Un nod in git ma stringe si lacrimile inca izvorasc desi au trecut aproape 32 de ani de-atunci.

Intr-o secunda Flavius a fost strivit intre doua masini grele, mari…masini care circulau in 1973…Unchiul meu s-a aplecat inebunit sa-l culeaga pe Flavius de pe jos. Cealalta masina a disparut urgent in noapte continuindu-si drumul cu farurile stinse. Cum arata Flavius nu mi-au spus prea multe niciodata...decit ca si ochii din cap ii sarisera afara. Tusi fusese si ea lovita de izbitura masinii; si se straduia sa iasa afara din masina si nu putea. Cumva a iesit si au ingenunchiat amindoi urlind de durere linga fiul lor ...acolo, in mijlocul drumului.

Unchiu spune ca a pus urechea sa simta daca mai sufla sau daca-i bate inima si realizind ca sufletul lui numai ce a plecat, si-a ridicat ochii in sus dorind parca sa-i mai vada cel putin sufletul cum pleaca. Tracuri mari au venit si de la distanta au vazut ca fusese un accident acolo...si au oprit si au facut zid ca sa nu treaca masinile si au protejat astfel locul unde erau ei…
……………..

Cu imaginea asta as putea incheia si povestea lor. S-ar fi putut termina acolo, in lacrimi, in durere…era suficienta durere sa ajunga o viata de om...dar povestea care am sa v-o spun nu s-a terminat acolo si nu se termina asa.

Pentru parintii lui Flavius acel moment a fost un sfirsit totusi…si un nou inceput. Unii ar putea fi mirati...oare ce ar mai putea urma? Odata ce ai fost lovit de viata in felul in care au fost loviti ei…ce lucru bun ar mai putea iesii de acolo?…Ce fel de viata ar mai putea avea acesti oameni; ce sens mai au zilele care urmeaza?

Si totusi in Biblie ni se spune ca orice saminta aruncata poate ajunge sa aiba folos daca cade in pamint bun. Saminta insa trebuie sa moara, ca o alta viata sa ia nastere. Cuvintul Lui Dumnezeu ne spune mereu de nasterea din nou cind fiinta noastra veche trebuie sa moara ca o alta fiinta duhovniceasca sa poata sa ia viata…

Uneori in mijlocul rugului care ne arde, a durerii fara sens de care sintem coplesiti, ne intrebam de ce, ne intrebam cum vom putea rabda…ne intrebam daca El stie…daca ii pasa…daca nu ne-a parasit…?

Si raspunsul la aceste intrebari, raspuns pe care de cele mai multe ori nu-l aflam imediat este "Da"!!! El stie prin ce treci…"Da" Lui Dumnezeu ii pasa…!!!"Da"…El nu ne-a parasit si nu ne va parasi niciodata!!!

Si am sa va povestesc cum Dumnezeu a avut un plan cu ei…si cum a continuat sa-i calauzeasca...pentruca ce spune Psalmistul David este adevarat...El spune..."Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrelor mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mingaie"...

POVESTEA UNUI EMIGRANT -4-

CALIFORNIA...

California, pentru familia unchiului meu a fost un nou inceput, un nou cap de pod. Emigrantii cind vin in America au un elan nemaipomenit…multa adrenalina , dar si multe lucruri de facut, de compensat. Uneori toata energia se consuma in ingrijorari…Lumea de aici nu functioneaza exact cum functiona lumea din care am plecat. Adauga la asta o limba noua, lipsa de orientare, de prieteni, de cunostiinte generale...un pom desradacinat si mutat in alta clima...

Unchiu isi mai aducea aminte de ceva engleza…vag, din seminar. Flavius prinsese insa mai bine engleza in liceu si practicase mai mult la New York. Tusi, era omul de acasa, ala de te primeste cu mincarea numa' buna...nici prea calda si nici prea rece, doar potrivita, ca pentru zmei; si care te iubeste si te cocoloseste cind vii acasa obosit si transpirat dupa o zi petrecuta in cautare de lucru, intr-o caldura crincena de California si fara aer conditionat in jonkul cu care te deplasezi de la o usa la alta, de la o fabrica la alta.

Primul care a gasit de lucru a fost Flavius. I se daduse de catre doctori liber ca sa lucreze, stia limba suficient, era harnic si dornic sa-si ajute familia. Primise jobul asta la o fabrica de bomboane si in fiecare dimineata mamica lui se scula si facea micul dejun si taticul ii incalzea masina…Ii faceau cu mina la plecare…si lacrimau.

Cu doi ani in urma cind nu putea face nimic din cauza miinii au fost amindoi fripti de durere…si iata ca acuma baiatul lor de 18 ani se ducea sa cistige piinea pentru toti trei; pina cind si unchiu va gasi eventual ceva de lucru…nu se putea sa fie mai bine de asa...

Tusi imi povestea cu o duiosie de nedescris cum Flavius venea de la lucru si mincau toti trei, iar cind terminau de mincat, Flavius insista sa stringa masa si sa spele vasele. Spunea ea: "am trimis in America un copil rasfatat si am venit si am gasit un copil asa de bun si de saritor, nu ma mai saturam privindu-l "tuca-l eu pe el sa-l tuc"... Eu insistam si ziceam, "nu Flavius, du-te si te odihneste, ca tu ai fost la lucru…tu ne cistigi noua pita acuma" si el spunea…"lasa mamica ca si voi ati facut multe pentru mine…acuma e rindul meu".

Lucrurile mergeau bine si unchiul meu a cautat o Biserica Americana care sa-I lase sa functioneze pe linga ei si sa deschida o Biserica Baptista Romana in San Leandro, California. Au reusit sa gaseasca o biserica, pe strada Bancroft.

La prima slujba au participat 7 persoane. Ei trei si o familie baptista care locuia acolo, Familia Vatran si Doamna Breger si sotul ei, alti doi romani din acelasi oras. Au cintat, s-au rugat Domnului pentru ajutor, au citit din Scriptura si Unchiu le-a spus cite ceva din Cuvintul Domnului.

Erau multi romani in Arie dar erau ortodoxi, si de acum incolo incepea pentru ei munca de a consolida acest grup. Totul parea absolut minunat. Aveau de muncit, dar asta nu-i speria...doar erau in tara tuturor posibilitatilor...

La sfirsitul primei saptamini de lucru a lui Flavius, au decis sa mearga la Los Angeles la Biserica unde era pastor fratele Pit Popovici. Cu doua zile inainte de plecare, Flavius a fost de-o voiosie ce nu s-a vazut. Cinta intr-una si cintarea care o fredona era "Dincol de zare, e-o dimineata, mai luminoasa, fara de nori…imi lipsesc cuvintele, dar continua ca acolo este o noua viata…si-acolo vom fi cu-al nostru Domn".

Isi aminteau parintii mai tirziu ca se pornise Flavius din senin pe o discutie; si printre altele i-a spus tatalui sau…" Stii taticule…si eu am sa fiu acolo…n-am sa stralucesc asa tare ca tine, dar am sa fiu acolo…"

Weekendul a venit si si-au pus hainele de duminica si chitarile in masina si au plecat toti trei la Biserica la Los Angeles...

POVESTEA UNUI EMIGRANT -3 -

ASA CA...

Ziua plecarii a venit . Eu n-am fost acolo la Beregsau, dar fratii mei mai mici au fost. Ei isi amintesc cum Flavius ii ridica pe bicicleta si ii cara pe rind intr-un entuziasm de nedescris, ca si un porumbel care se pregateste de o calatorie lunga si mai face citeva ture deasupra ca sa-si intipareasca in minte peisajul…asa ii plimba el pe fratii mei maruntei peste tot cu vechea lui bicicleta. Nu au iesit la drum sint sigura…Pina acolo n-am mai intilnit ciudatenia asta…pe drumul satului circulau numai vacile; si i se si spunea “Calea Vacii”; iar oamenii si bicicletele mergeau pe margine pe linga gard.

In curtea lor crescusera printre pietris niste flori multicolore , de o frumusete nemaipomenita. Se numesc flori de piatra si ele rezista la temperaturile inalte ale verii banatene… Flavius trecea cu bicicleta cu fratii mei peste ele, si peste tot pe-acolo si Mosu saracu nu contenea sa ameninte si numa pufnea… de suparare, dar n-avea nici un succes, ca nu-l mai baga nimeni in seama.

Careva i-a atras atentia lui Flavius ca... vine el inapoi din America si Mosu n-o sa uite ce i-a facut cu florile…la care Flavius a replicat…"Niciodata! Aici nu ma mai intorc! Niciodata! ...Niciodata!!!"

Bineinteles ca atunci ce-a spus el a sunat asa...ca niste vorbe in vint…dar asa cum ni se intimpla de multe ori…vorbele aruncate in vint ajung sa aiba importanta la timpul lor. Si cu multe lucruri ce le facem sau vorbe ce le rostim , ajungem sa ne reintilnim in viata. La urma urmei, vom da socoteala de fiecare cuvint…oare de ce nu ne intra asta in cap, odata? Am face o asa economie de durere daca am asculta…

Si au plecat…si s-a lasat linistea in Beregsaul Mare. Mosu n-a mai avut la cine striga…piinea a fost taiata drept si floricelele si-au revenit ...eventual. Din saminta lor au iesit altele si altele…si uitarea si linistea s-a asezat in ograda lui Mosu. Pe ulita pe la porti s-o fi potolit de mult si zarva de seara a noutatii…”n-ai auzit? A lui Morariu pleaca in America …”

Ajunsi in New York, Flavius avea deja data operatiei stabilite…asta fiind una dintre motivele pentru care unchiu se ambalase asa de tare si luase masuri asa de drastice, ingrijorat sa nu piarda oferta spitalului american. Spitalul deja avusese data stabilita si patul si doctorii pregatiti pentru operatia lui.

Flavius avea la mina ceva “ce ii minca osul”…asta era explicatia "stiintifica" de care-mi amintesc… si facea gaura in os. De aia osul de rupea asa usor la orice effort oricit de mic pentruca din el ramasese doar o pojghita . Ii facusera o sumedenie de operatii in Romania, ii luau din osul lui din picior, macinau si puneau acolo sa umple…dar nu tinea mult si iara i se rupea mina. Acuma cei de la spitalul asta American intentionau sa ii taie 20 de cm din osul acela bolnav si sa ii puna in locul lui o tija metalica.

Iata-i si la New York…imi imaginez doar cum a fost. Au fost asteptati si cazati la un frate. Flavius a fost internat in spital imediat. Stiu doar un pic din discutia intre tata si fiu, lucru impartasit de tatal lui mai tirziu si care mi-a ramas in memorie. Nestiind cum o sa se descurce, Unchiu Avram i-a zis lui Flavius care se ingrijora…”nu te ingrijora, o-i sta si eu pe unde pot si am sa-mi caut ceva de lucru”. Flavius insa incercind sa gaseasca si el solutii la problemele ce le aveau i-a zis…"Tati…tu stai mai mult pe linga mine la spital daca se poate…poate te lasa sa dormi cu mine si eu n-am sa maninc toata mincarea ce mi-o dau ei si am sa-ti pastrez tie jumatate."

Suna frumos, nu-i asa? Darmite daca cuvintele astea vin de la “Fomila”, care isi taia felia de piine cit roata carului. In familia lor era o traditie bine statornicita ca la sarbatori fiecare avea tortul lui; nu-i asa ca n-ati mai auzit de asa ceva? Pe vremuri eram de-adreptul geloasa... Pe vremea aia Beregsaul era in centrul atentiei mele...cum sa nu fie...sa ai tortul tau la Pasti si la Craciun...si alte sarbatori reale sau inventate...unde s-a mai pomenit asa ceva?

Mi-au dat lacrimile insa atunci cind unchiu mi-a povestit si-mi dau lacrimile si acuma cind scriu…Relatia dintre tata si fiu ajunsese asa de apropiata…doar trecusera impreuna prin Valea Umbrelor si petrecusera o noapte si in inchisoare impreuna…

Operatia a reusit si unchiul meu a gasit ceva de lucru. Flavius se inzdravenea pe zi ce trece si devenise un baiat din ce in ce mai placut. In Biserica din New York cinta in orchestra pe care Unchiu Avram o incropise si de data asta cred ca si fetele il placeau; si in sfirsit venise vremea sa ii placa si lui fetele. Stiu ca au fost citeva din ele in New York care l-au invatat chiar sa coase; si si-a cusut singur chiar o pereche de pantaloni. In lipsa mamei a invatat sa fie gospodar si tatal lui nu contenea sa se minuneze ce copil bun are.

Intre timp au reusit sa-i faca chemare si la Tusi Eugenia si a primit si ea pasaport. A plecat curind la ei ducind cu ea din obiceiurile din Beregsau...ale abune...si de-acuma, cu bucatareasa in casa, cred ca viata a devenit si mai buna. Am primit o singura scrisoare de la Flavius in perioada asta si imi scria ca isi rupe gitul uitindu-se in sus la zgirie nori…Asta e tot ce-mi amintesc.

Imi aduc aminte insa ca la un moment dat, buna a venit foarte entuziasmata sa-mi spuna ca trebuie sa ma duc cu ea la posta sa ridicam un pachet din America. A fost asa...o pregatire intensa ca nu eram sigure daca nu trebuie sa mai luam si alte ajutoare cu noi ca sa putem aduce pachetul. Bun si facut…buna ia caruciorul de aragaz, care era vehicolul nostru major de transport si…pe jos…ne ducem la posta. Drum lung, o toamna friguroasa, Buna incotosmanita…eu cu cizme cu tocuri…ca de…eram in Romania si o anumita eleganta era necesara nu conta unde mergi…doar "te vede lumea", nu? Plus de aia...primisem pachet din America...

Si ajungem noi la posta…si Buna da hirtia si asteptam zimbind si uitindu-ne cumva superior la restul lumii; nimeni de-acolo eram noi sigure ca nu asteapta pachet din America cum asteptam noi.

Si in sfirsit vine femeia la ghiseu si ne intinde acru...cum numa in Romania se stie servii oamenii pe la ghisee...un pliculet…Inauntru un batic mic de spuma. Numa’ ca nu ne-am carat una pe alta cu carutu de acolo inapoi…si am ris, si am ris…oh…si cum stia buna mea sa rida !!!

Si noi, ca si altii de fapt am crezut la rindul nostru ca America este o vaca mare care da lapte la toata lumea…numai ca nu e nimeni sa o mulga si de aia probabil e nevoie de noi sa ajungem acolo…Din toata treaba asta am inteles noi, ca pachetelul asta era un gest frumos si ca nimic nu era intins pe gard, pe-acolo prin New York ca altfel si ai nostrii s-ar fi priceput sa culeaga si ne-ar fi trimis si noua.

Banuiesc ca timpul asta in New York a fost o perioada frumoasa pentru familia lor. Sint sigura ca din cele materiale nu au putut avea mare lucru…pentruca in curind aveau sa-si puna tot calabalicul intr-o masina si sa porneasca spre California ca sa se stabileasca acolo. Mi-amintesc ca povesteau ca drumul a fost plin de peripetii, pentruca masina a fost …un "junk" cum zic americanii…si pe la mijlocul drumului s-a stricat. Au trebuit sa o abandoneze si sa faca rost de alta. Bani nu erau…si nu stiu exact cum si-au rezolvat problema masinii dar stiu ca Dumnezeu a raspuns la fiecare apel si au ajuns in California, in Bay Area, unde erau multi romani dar nu exista inca o Biserica Nou Testamentala.

Mi-amintesc ceva povesti si peripetii si despre primul apartament inchiriat…cind n-ai bani si esti strain…se deschid usile tare greu…Dar se aveau unul pe altul si Flavius era sanatos…si asta era cea mai mare bogatie pentru ei.

Si va las oleaca sa zimbiti…povestea e lunga si zimbetele rare; asa ca popasul asta e tocmai bun de incarcat bateriile…Uitindu-ma la viata lor realizez cit de important este sa calatorim cu Dumnezeu in fiecare zi…Enoh a trait mai mult ca restul lumii, dar nu de aia a intrat pe paginile Sfintei Scripturi. El a calatorit cu Dumnezeu si acest lucru a facut calatoria lui importanta...Si noi putem fi ca Enoh. Timpul si traseul sint diferite, dar Dumnezeu nu s-a schimbat…El este acelasi, ieri si azi si-n veci!!!

POVESTEA UNUI EMIGRANT -2-

CUM!

Ati deschis vreodata o cutie veche, gasita in pod, sau undeva ascunsa in vreun cotlon, cu scrisori si notite vechi sau poze? Astazi in drum spre lucru (v-am spus eu ca naveta este un fel de sesiune de meditatie zilnica…) m-am gindit la Flavius…si mi-au venit in minte atit de multe ginduri si scene vechi si aproape uitate.

Eu am fost singurul copil la parinti pina la 16 ani. El a fost singurul copil la parinti…Pentru mine relatia cu el a fost cea mai aproapiata de o relatie cu un frate. Cind fratii mei s-au nascut, eu aveam 16 ani…si a trebuit sa treaca multi ani…foarte multi ani pina cind am putut sta in unele situatii umar la umar…cu ei.

Dar sa revin la viata lui Flavius…Din momentul cind a aflat de operatia care i s-a oferit in America, copilul asta n-a mai avut astimpar. Mergea la scoala dar nu-l mai interesa scoala. Era la liceu la Timisoara si facea si el naveta cu autobuzul. L-am intrebat odata daca are prietena…Mi-a zis ca nu, ca n-are timp. Zice el…"nici nu prea stiu cum le cheama pe fetele din clasa mea". L-am intrebat daca vorbeste cu ele…mi-a zis…"nu, ca nu am timp... cind...?" "Pai in pauza, mai Flavila, i-am zis eu…" "Ce pauza…", mi-a zis el…" ca in pauza maninc…" "Pai maninci tu maninci, dar nu-ti ia tie toate pauzele…?" Rizind mi-a raspuns…"pai tu n-ai vazut sandwichul ce mi-l fac…de-aia n-ai habar!!!" Sigur nu-l vazusem…si mi-a explicat el pe urma…

"Vezi, in fiecare zi trebuie sa ma cert cu Mosu pentru sandwich…Ca eu imi tai o crisca de piine... cit ii piinea aia de la Beregsau facuta de Maica de mare…si o ung cu unt si pun mezeluri si mai tai inca o crisca deasupra. Acuma Mosu gaseste bai la toate…"ba ca tai crisca de piine prea mare…ba ca tai salamul prea gros…", si in fiecare zi o ia de la capat. "Tie ce-ti pasa, ca tu esti cu Buna", mi-a zis el…"eu trebuie sa ma cert cu Mosu zilnic pentru crisca de piine…acuma nu-i place ca nu tai piinea drept…"

Si imi povestii apoi ca sandwichul lui urias ii ia timp , nu gluma sa fie mincat…si abia ii ajung pauzele.

In timp ce Flavius se lupta cu crisca de piine, unchiu se lupta pentru pasapoarte. Unii dintre voi stiti cum a fost, mai ales cei care nu locuiati la Bucuresti. Pune-te pe tren, du-te la Bucuresti…la Ambasada…la Judet la pasapoarte. In fata acestor oameni stateam adesea mai umiliti decit ar fi trebuit sa stam in fata Lui Dumnezeu. Lumea libera, cei nascuti in libertate nu vor putea intelege niciodata complexele de inferioritate create de acesti oameni ce lucrau pentru Guvern, in tarile comuniste. Ca nu era dreptate pentru omul de rind si puteai sa dispari fara urma. De aceea majoritatea ne numaram bine cuvintele si deseori aveam doar pozitia omului cu sapca in mina…
Constitutia Romaniei ne dadea tot felul de drepturi…pe hirtie. Cind insa aveai nevoie sa folosesti un asemenea drept, el nu exista pentru noi, pentru cei marunti...

Apoi credinciosii erau considerati oameni inferiori. Ce ne facea inferiori in ochii lor? Credinta in Dumnezeu. Si chiar daca in particular acesti oameni credeau si ei in Dumnezeu, de dragul unui post mai bun, a unei piini mai usoare erau in stare sa stea la rind cu restul si sa te faca sa te simti ca un gunoi in fata lor…

Asa ca, cu sapca in mina, pe la usile lor , nu cumva sa-i supere, umbla si unchiu, crezind ca asa va obtine mult doritele pasapoarte. Dar n-a fost sa fie…cu toate explicatiile ca fiul lui are nevoie de aceasta operatie, ca ea este oferita gratuit…nimic, nimic nu i-a convins pe domnii de la pasapoarte.

Copii Domnului insa au resurse nebanuite. Cumva, cumva vorba despre aceasta situatie a ajuns afara din tara. Poate va amintiti de Europa Libera. Nu stiu exact cit si ce, ca pe cind m-am dumirit sa stiu ca e important ca sa stiu, n-am mai avut pe cine sa intreb…dar stiu ca Unchiu a vorbit de citeva ori la Europa Libera.

Dar ca sa fie siguri ca fac tot ce se poate face, unchiu s-a gindit sa se duca la Bucuresti si sa inceapa greva foamei in fata unei cladiri unde veneau adesea delegati din strainatate. Si chiar daca ma straduiesc sa-mi amintesc …nu cred ca am stiut de la inceput care a fost acea cladire.

Noi locuiam la Petrila pe vremea aia, asa ca detaliile le-am aflat mai tirziu. Nu aveam nici telefon sa comunicam, si oricum nu cred ca exista convorbire pe vremea aia care sa nu fie ascultata de securitate. Mi-am mai amintit de cabinele telefonice din Petrila unde trebuia sa tipi la ragusala…"Mariiieee…ma auzi? Ma auzi…tu…ma, tu ma auzi? Daaaaaaa!…da…da…da…tu esti ma? Tu esti ? Sint eu…Marie…da…da…In timpul asta, Ion zbiera cit putea din cabina aialalta lipita de a ta…convorbirea se termina de obicei dupa ce s-a stabilit identitatea la cei doi…si multumiti si transpirati ieseau sarmanii oameni din cabina telefonica…si anuntau…"no...am vorbit cu Todor…"

Cum ar fi sunat sa ne spunem asemenea secrete de la cabina telefonica? Asa ca noi am aflat abia mai tirziu greutatile prin care au trecut ei ca sa obtina pasapoartele. Si pe cind unchiu si-a pregatit niste pancarde pe care a scris situatia lor si motivul pentru care nu li-i se da drumul (fiind credinciosi guvernul nu avea incredere in ei), Flavius a argumentat cu el ca si el merge, dat fiind ca tot sacrificiul asta se face pentru el, el a insistat sa fie si el acolo cu tatal lui.

Nu stiu detalii ale discutiei, dar stiu ca pina la urma s-au dus amindoi la Bucuresti, si s-au plimbat pe acolo prin fata cladirii pina cind din masini s-au dat jos ceva delegati straini. Atunci ei doi au scos plancardele pregatite de acasa si si le-au agatat de git. Erau o groaza de jurnalisti straini care au inceput imediat sa fotografieze. Si bineinteles erau o multime de securisti care au roit in jurul lor ca niste viespi gata sa impunga…i-au bagat intr-o masina si…i-au dus la racoare. Au petrecut o noapte acolo iar dimineata au fost trimisi direct la statia de tren catre Timisoara. Li-i s-a spus sa se duca acasa linistiti ca pasapoartele li se vor trimite acasa.

Si numa ce-au ajuns la Beregsau si s-au descaltat, ca un securist foarte politicos, s-a si prezentat cu pasapoartele…Pare simplu, nu? La ecuatia asta adaugati multe rugaciuni, mult post si multa credinta; si pe deasupra mina binecuvintata a unui Tata iubitor care isi calauzeste si-si ocroteste copii Lui. Dar ca sa stim toate astea trebuie sa-i dam ocazia sa o arate. Si daca nu sintem curajosi n-avem cum sa cistigam victorii. David a a vut nevoie de curaj sa arunce piatra. Pietre aveau si restul, ba mai mult aveau si arme. Insa curajul le lipsea…

Povestea mea nu se termina aici, asta e abia inceputul...

POVESTEA UNUI EMIGRANT...-1-

DE CE?

Din ce in ce mai mult mi se clarifica in mintea mea niste lucruri... despre noi romanii in general si …mediul inconjurator. Am vrut sa scriu un pic despre cum a inceput visul asta al Americii pentru mine…despre primii ani ca emigrant si despre cum te simti mai tirziu in viata cind devii american…sau chiar devenim americani? Despre copii nostrii …americani…sau chiar sint americani? Exista si o alta stare sociala, politica…pentru niste oameni ca noi, dezradacinati?

Despre ce ne leaga de tara noastra…si ce ne dezleaga...mai avem o inima romana in noi (?), despre fratii nostrii de aici, de acolo…de bucurie, de tristete, de speranta si dezamagiri…Vreau sa scriu despre viata unui emigrant roman pe care il cunosc destul de bine…
………………….
Unchiul meu Botan Avram era pastor la o Biserica mica dintr-un sat mic de linga Timisoara…Beregsaul Mare. Fain sat, cu oameni interesanti . Asa mi s-a parut mie, care, liceeana fiind mi-am petrecut pe-acolo o vacanta. Dupa fiecare poarta era cite o babuta sau un mos…de cite ori ma duceam cu bicicleta dupa apa treceam pe linga portile lor in marea viteza…Pina cind am fost chemata de unchiul si matusa mea intr-o zi la raport. Se dusese zvonul ca a lui Morariu (parintii matusii mele) de linga izlaz, au un nepot in vizita de la oras…care nu stie sa salute.

M-am simtit tare cuminte in vacanta aia ca aveam instructiuni stricte de acasa cum sa ma port si m-am cam speriat cind am fost chemata cu atita taina la forumul suprem...M-am aparat cit am stiut de bine…"eu nu cunosc absolut pe nimeni in satul asta"…am zis eu aproape soptit... De ce sa salut, nu? Pai…uite ca e "da", si trebuie salutat, mi s-a spus …ca in satul ala de banateni asta era regula…orice copil cuminte trebuia sa salute. Si deci "nepotul" care era o…nepoata cu paru scurt , in trening ca un baietoi…trebuia sa invete ca la sat, saluti pe toata lumea. Asa a fost atunci…azi…cine stie cum mai e viata la Beregsaul Mare…si daca oamenii se mai saluta ca pe vremuri...

Cum v-am spus mersesem in vacanta la Flavius, varul meu, dinspre tata. Acolo mai venea in vacanta si varul lui din Timisoara din partea mamei, Sergiu.

Noi trei formam cel mai interesant trio. Sergiu era desenator si desena toata ziua, fara sa vorbeasca…fara sa se joace in alt fel…el avea culorile lui. Si mie imi placea sa desenez, dar el era teritorial. Aveam un loc intr-o cotarca parasita, mare…acolo era locul nostru de joaca si masa era proprietatea lui Sergiu…el a fost acolo primul…acolo isi pusese tempora si reviste cu Puff…si alte hirtii. Nu era voie sa atingi…sa te uiti da…dar sa nu atingi...

Stiind ca imi place sa citesc si vazindu-ma pierduta in spatiu, unchiu m-a dus si mi-a aratat o scara ce ducea in pod. Acolo in pod era o lada uriasa si inauntru ei o comoara…cartile pe care el le cumparase de la anticariat pe vremea cind fusese seminarist la Bucuresti…oh…ce carti…cu file galbene si tare sensibile…unele carti cu pagini asa de subtiri si elegante…altele cu hirtia mai dura si coapta de vreme…Biblii cu litere chirilice…carti de poezii vechi…mitologia greaca, carti de religie…"lumea mea si-a ta Marie", mi-am zis eu…si din ziua aia nu ma mai vedea nimeni decit la masa si atit. Luam cite un brat de carti si ma duceam si eu in cotarca. Untr-un colt era un pat cu foieze…si citeam.

Era cit pe ce sa inchei acest capitol…dar ar fii nedrept sa uit de citeva lucruri importante si citeva imagini pretioase pentru mine. Se minca mult si se minca bine la Beregsau.

Bunicul lui Flavius era un Mos rautacios si totdeauna circotea…dar bunica lui careia ii ziceam Maica, era o femeie de milioane. Imbracata in negru, mi se spusese ca asa se imbraca de foarte tinara dupa ce ii murise primul ei baiat, era iute ca spirtu. Aveau o bucatarie de vara cu un cuptor de piine si pamint pe jos…Locul era imaculat.

Maica era ca un spiridus si hranea pe toti si avea grija de toti si nu stiu cum mai putea sa faca ceva atita ii lua Mosu din timp …dar cu toate astea reusea sa le faca pe toate.

Imi mai amintesc rosiile alea uriase din gradina, inca calde de soare cu clisa…dar nu orice clisa…de aia cu carne careia ii ziceau ei sonc. Numai scriind despre asta si salivez…Si piinea aia uriasa si proaspata si mirosul ala de piine de te ametea…oh, Doamne, in cer sper sa fie pita din aia pe masa…nu stiu daca sonc e voie…da cel putin pita calda ca la Beregsau…please...

Maica era o gospodina desavirsita…orice zama facea ea, era nemaipomenita. Dar odata pe saptamina ea facea gomboti cu prune. Oh si citi gomboti facea…Mi-aduc aminte de prima data cind am fost introdusa la obiceiul casei. In ce consta…dupa doua feluri de mincare, venea un castron urias din care ieseau aburi, plin de gomboti de prune…si atunci era concurs…

Mi-amintesc ca Unchiu Avram a mincat 23, Tusi Eugenia vreo 19, Flavius vreo 18, Sergiu cam tot ca el... si rideau cu totii ca eu mincasem numa doi si nu mai puteam…(ia sa vada ei cit pot "inhala" acuma…???) Dupa concursul asta abia ne rostogoleam fiecare unde putea, la umbra si la racoare…sa se odihneasca…gombotii. Noi copii ne-am dus in cotarca…si am zacut acolo o vreme...

Flavius insa...vroia sa se joace. Cu cinci ani mai mic decit Sergiu, cu patru mai mic decit mine, el vroia sa se duca la fotbal cu noi, pe poiana din spatele casei lor careia ii ziceau izlaz. Era insa greu sa ne urneasca. Si insista sarmanu intruna…Unchiu si tusi au gindit ca ii aduc tovarasi de joaca in vara aia, numai ca noi eram copii…mari…si aveam alte indeletniciri...
Daca stau si ma gindesc, asta a fost ultima vacanta petrecuta cu Flavius.
………………….
Flavius crestea intr-un ritm nemaipomenit. Se inaltatse si la 16 ani era cit tatal lui. Dar de la o vreme ceva nu era in regula cu mina lui. Venise de la scoala intr-o zi si s-a pus sa sape via si …i s-a rupt mina. I-au pus mina in ghips si s-a vindecat, dar s-a dus la scoala si la ora de sport n-a facut prea mare effort dar i s-a rupt mina din nou.


Dupa citeva scene de felul asta si dupa citeva ghipsuri si operatii si drumuri pe la specialisti la Bucuresti, si dupa ce si-au cheltuit mai tot ce puteau cheltui, a devenit din ce in ce mai evident faptul ca doctorii in Romania nu-i puteau rezolva problema.

Unchiul meu a facut ceva demersuri si un spital din New York i-a oferit gratuit operatia la mina, ceva in costul a 100.000 de dolari.

De la hotarirea lor de a pleca in USA si pina la obtinerea pasapoartelor insa…a fost o intreaga lupta cu tot ce se putea lupta, securitate, militie si demoni ai vazduhului. Si data viitoare am sa va spun povestea mai departe...

REPEDE...O COMPRESA RECE PENTRU BATRINA TERRA!!!

Uite ca astazi mi-i s-a ajuns si de verzeala zidurilor… Cineva mi-a spus pe un blog ca am fost “ideologul de serviciu”. M-am gindit sa ma dau acuma mare om de stiinta si sa ma ocup de incalzirea planetei…de ce nu? Sa vad cine ma poate oprii…

Asa…!!! M-am tot gindit…(asta iara este ceva nepotrivit pentru zilele noastre, vorbesc de gindire…cine mai are timp?…)Se pare ca si romanii sint prinsi din toate partile de nebunia care o apucase pe America cu un pic in urma cind Al Gore fuse in lipsa de bani de buzunar si s-a gindit sa faca rost de ei dindu-se mare om de stiinta. Si fiindca gasii fraierii…de ce nu? A luart si Premiu Nobel pe seama asta si a facut si o groaza de bani…in timp ce casa lui foloseste energie exact asa ca mai inainte (si inainte folosea exagerat…)i-a fraierit pe Americani, astia sint acuma in stagiu de trezire, dar vezi…lumea e mare si Al Gore stie…ideea trebuie exploatata global…inainte de a se aseza omul la pensie…

Fiecare idee noua in tara asta poate fi aducatoare de bani. Imaginati-va daca a prins ideea de socialism dupa ce nu demult abia a cazut zidul din Berlin…cit de scurta e memoria unora. Acuma daca americanii, mai putin sofisticati decit europenii si mai “inculti” precum am inteles ca se crede, au crezut povestile astea cu incalzirea planetei…cum de europenii nu-s cu 5 minute mai destepti sa renunte la un asemenea nonsens? De ce toate prostiile din America trebuie copiate?

Mai oameni buni…cautati pe internet sa vedeti cite informatii stiintifice sint, de ce sa vii le dau eu, ca eu sint doar “ideologul de serviciu” si nu-s om de stiinta. Uitati-va si vedeti, ca va duc unii cu presu…si calatoria este lunga…si costisitoare.Sint oameni de stiinta care si-au pierdut joburile pentruca n-au promovat aceasta idee care nu are de loc o baza stiintifica. Si chiar daca ar exista ceva adevar si chiar daca planeta isi ridica treptat temperatura, credeti ca este treaba noastra sa-i punem compresa, acuma?

Cind ni s-a dat noua in grija planeta asta? Cind? Nu cumva o sa treaca verzii acuma la o noua etapa si sa vrea sa indrepte axa pamintului? Sau nu mai este Dumnezeu competent? Ca daca n-avem grija de suflet, racirea sau incalzirea planetei nu ne poate folosii la nimic. Mi-am zis ca daca cuiva nu-i place caldura…trebuie sa se straduiasca sa evite locurile fierbinti…si nu stiu daca pamintul va fi atit de cald…dar iadul cu siguranta ca va fi…Si daca cautam un loc confortabil pentru eternitate …el exista… si exista si solutie …dar nu e o solutie verde.

Solutia este Domnul Isus…care s-a dus sa ne pregateasca un loc…ca acolo unde va fi El sa fim si noi. Asa ca nu va obositi sa puneti planetei comprese ca s-o raciti…relaxati-va, faceti-va vint cu evantaiul cind e cald sau stati la aer conditionat si asteptati sa vina ziua cea mare…ziua plecarii…ca nu-i departe!!!

DIN FARMACIA LUI VIRGINIA BRASOV

VARZA

Folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente. Modesta varza (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atat de des in oale si farfurii si care va fi celebrata in triumf de Craciun, a fost, candva, o planta salbatica, de padure, domesticita" in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane.

In Dacia, se pare ca varza a fost adusa cu trei milenii in urma de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de catre medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de panaceu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea Lumii Noi, facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata.

Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oceanelor. Dar in ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a in inceput sa fie cercetata de oamenii de stiinta abia in ultimii 15 ani, cand aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale.

In plus, studiile statistice realizate pe la inceputul anilor '90 au mai pus in evidenta un lucru uimitor: populatiile la care varza este aliment traditional, fiind consumata murata sau cruda in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.

Modul de administrare al verzeiMai multe institute de cercetare dedicate efectelor terapeutice ale verzei au ajuns la concluzia ca valoarea curativa a acestei legume este strict dependenta de modul sau de preparare. Au fost identificate trei variante de administrare a verzei:

* cruda (mai exact, sub forma de salata sau de suc proaspat)

* preparata bland (adica murata sau fiarta in abur)

* preparata vreme indelungata (adica fie fiarta mai mult de 15 minute, fie calita la cuptor, prajita etc.).

Glucozinolatii, substantele "responsabile" in mare masura de efectele anticancerigene ale verzei, sunt partial distrusi de fierberea scurta si de procesul de fermentare prin care se obtine murarea, si sunt total distrusi prin prepararea indelungata.

Cel mai bine sunt pastrate aceste substante terapeutic active in varza consumata cruda, care este cea mai eficienta forma de administrare din punct de vedere terapeutic. Cunoscand aceste lucruri, sa vedem in continuare, de data aceasta detaliate, modalitatile de administrare ale acestei legume:

* Sucul de varza - se obtine foarte simplu, cu ajutorul storcatorului centrifugal. Varza se spala, se indeparteaza eventualele portiuni stricate, apoi se taie in bucati suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcatorului, care le va marunti si apoi le va centrifuga. Sucul de varza va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze. De regula, se beau cate 500-1000 de ml de suc de varza pe zi, in cure de 21-60 de zile, cu pauze de 2-4 saptamani.

* Salata de varza -spalata si curatata de frunzele stricate sau imbatranite, varza se taie marunt cu ajutorul unui cutit cu lama de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor si a vitaminelor). Imediat dupa taiere, se amesteca bine cu sare, cu putin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece si cu otet sau lamaie, dupa gust. Se consuma cat de proaspata posibil. Doza minima indicata pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale legumei este de 300 de grame pe zi. O cura cu salata de varza poate dura oricat de mult, dar nu mai putin de patru saptamani.

* Varza fiarta - de vreo cativa ani, au aparut in comert dispozitive casnice, numite steamer (steam inseamna abur in limba engleza), care fierb in aburi legumele. Este un mod de preparare termica foarte comod, rapid si care, conform studiilor, pastreaza vitaminele sienzimele verzei in proportie mare. De regula, in 10-15 minute, varza taiata felii este fiarta cu acest dispozitiv si, in plus, pastreaza gustul originar si poate fi consumata fara o alta gatire, doar combinand-o cu ulei, cu sare si cu alte legume fierte tot in abur (morcov, patrunjel, telina, dovlecei etc.). Daca din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza intr-o oala de inox sau cu emailul intact, la foc iute, taiata cat mai marunt (eventual data prin razatoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termica.

* Varza calita (la cuptor) - am luat-o in considerare in acest context doar pentru a sublinia faptul ca, preparata astfel, varza nu mai are practic nici un fel de valoare terapeutica. Din cauza deteriorarii principiilor sale active, in urma expunerii indelungate la temperaturi ridicate, ea isi pierde bogatia de vitamine, de enzime, de pigmenti cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele si mineralele pe care le contine devin mai dificil de asimilat de catre organism.

* Varza murata - pastreaza doar partial vitaminele si celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb, are continutul de minerale, de fibre alimentare intact si, important, are substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilorsi a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care varza murata (la fel ca si castravetii murati) este nelipsita de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Studii statistice recente mai arata ca la populatiile care consumamulta varza murata (in Polonia, in anumite regiuni ale Germaniei si ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusa, ceea ce sugereaza faptul ca o parte din vitaminele si antioxidantii din varza se pastreaza intr-un procent semnificativ in urma murarii.

* Cataplasma cu varza - este foarte simplu de aplicat: foile de varza se zdrobesc pe o planseta de lemn si apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi infasurate cu un tifon subtire, asa incat sa nu cada. In general, o aplicatie externa cu varza se face vreme de 2-4ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se usuce la aer. Boli prevenite cu ajutorul verzei

* Hepatita, bolile de ficat in general - o substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.

* Boala canceroasa - in ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu mai putin de 94 de studii care au aratat ca varza consumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor maligne apoptoza (unprogram de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara, induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana,in care consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata, punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer, despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:

- Cancerul vezicii urinare - sunt diagnosticate la nivel mondial, in medie, cate 336.000 de noi cazuri in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de
varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta acestei boli. Lapersoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.

- Cancerul de prostata - o cercetare facuta in Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arata ca persoanele care consuma, la macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la prostata scade cu 44%.

- Cancerul la san - nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol toate studiile facute despre efectele de preventive ale consumului de varza in neoplasmul mamar (in Singapore, China, Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de 12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de varza, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in celelalte zone ale lumii.


- Cancerul de colon si de rect - intr-un studiu-gigant facut in Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.

- Cancerul pulmonar - la Lyon , in Franta, exista o institutie multinationala, "Agency for Research on Cancer", care a publicat in 29 octombrie 2005 un studiu privind influenta consumului verzei si a legumelor inrudite cu ea (in special varza rosie si conopida) in incidenta cancerului pulmonar. Comunicarea a avut la baza studiul a 2.141 de cazuri de cancer pulmonar, diagnosticat in Republica Ceha, in Romania, in Ungaria, in Federatia Rusa, in Polonia si in Slovacia. Modul de a se alimenta si caracteristicile genetice ale celor peste doua mii de bolnavi investigati au fost comparate cu cele ale unor persoane sanatoase din aceleasi tari. S-a dovedit ca varza cruda si legumele inrudite cu ea reduc cu 37% riscul de aparitie a cancerului pulmonar. Prin studii similare facute in China, s-a aratat ca si fumatorii sau fostii fumatori beneficiaza de aceleasi extraordinare efecte pozitive ale consumului de varza.

- Cataracta - salata de varza cu ulei de masline este o excelenta sursa de vitamina C si de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele, stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub forma de salata.

Tratamente interne

* Ulcerul gastric - studii facute de mai multe echipe de medici arata ca o cura cu suc proaspat de varza, din care se bea cate un litru pe zi, vindeca spectaculos aceasta afectiune, intr-o proportie de 35-47%. Si aceasta, intr-un timp uluitor de scurt - sub doua saptamani. Alt studiu, al doctorului american George Cheney, se intituleaza chiar: "Vindecarea rapida a ulcerului peptic la pacientii care consuma suc de varza". Se face o cura de 10 zile, timp in care se consuma cate un litru de suc proaspat, in 2-3 reprize, pe parcursul unei zile. Efectele vindecatoare se datoreaza in principal unui aminoacid continut de catre varza (glutamina), care stimuleaza refacerea, cresterea si dezvoltarea normala a celulelor ce alcatuiesc tesutul protector care "captuseste" stomacul si intestinul subtire.

* Polipi intestinali - studii facute in Statele Unite de catre doi cercetatori, Ernest Mario si Ah-Ng Tony Kong, arata ca sulforafanul continut de varza inhiba dezvoltarea polipilor intestinali si chiar provoaca remisia acestora. Se recomanda varza sub forma de salata, din care se consuma cate 300 de grame zilnic, in cure de 3 luni, urmate de o luna de pauza.


* Obezitate - in Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de slabire pe baza de varza fac adevarate furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care...nu v-o recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si, eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura ineficienta pe termen lung. In schimb, consumul zilnic, macar la pranz si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural.

Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii greutatii corporale.

* Adjuvant contra cancerului uterin - un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de administrare analizele au aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie completa. Prin comparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de 3-4 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din care se beau 600-800 de ml pe zi.

* Adjuvant contra cancerului la san - mai multe studii de medicina experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa. Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.

* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza - cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii, Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De asemenea, varza impiedica formarea placilor de aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe saptamana.

* Constipatia - cel mai simplu tratament este consumul de varza murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc asa-numitele "bacterii prietenoase", care combat constipatia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre alimentare, de unde si efectul ei de "matura" a colonului, din care extrage prin absorbtie toate reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta.

* Surmenaj fizic si intelectual - consumul de varza cruda sub forma de salata este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos. Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de grame) de salata de varza. Acest tratament este foarte bun adjuvant si contra depresiei psihice.

* Menopauza - studii preliminare arata ca un consum saptamanal de varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani) imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.

* Infectii respiratorii - varza este mai bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomanda si varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente. Tratamente externe

* Arsuri de gravitate mica si medie - se fac spalaturi si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica, previne formarea cicatricelor cheloide.

* Rani care se vindeca greu - se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt mult mai putinvizibile.

* Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeazacu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze vreme de 4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar 45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Compusii pe baza de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite.

* Cancer de piele - se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de tratament dau gres.

* Entorsa, luxatii - se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult mai mici.

* Dureri reumatice - pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite. Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.

FRUMUSETE

* Ten incarcat - se sterge vreme de cinci minute, in fiecare dimineata si in fiecare seara, pielea de pe obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de stralucire tenului astfel tratat.

* Piele imbatranita - bogata in vitamina A si in vitamine din complexul B, continand substante care imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute. In final se aplica o crema hidratanta.

Precautii si contraindicatii la tratamentul intern cu varza

Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse ale tratamentului cu varza sunt foarte rare si reduse ca intensitate si se refera cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, usoare colici abdominale, in cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varza li se recomanda consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevarat antidot la astfel de probleme. Varza va fi consumata cu prudenta, la inceput in cantitati foarte mici, de persoanele care sufera de colita de fermentatie, care s-ar putea sa nu suporte varza cruda ori pe cea murata, ci doar pe cea fiarta. Persoanele cu hiper si hipo-tiroidie vor consuma, de asemenea, cu prudenta varza, consumand-o la inceput in cantitati mici.


VARZA ROSIE
Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de infatisare, intre varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele. Ei bine, varza rosie contine de pana la... 6-8 ori mai multa vitamina C decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta vitamina. Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari terapeutice extrem de importante:

* Alzheimer - antocianii, adica pigmentii rosii din aceastavarietate de varza, fac adevarate miracole in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor din sistemul nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul verzei rosii este cert.

* Febra - se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi. Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizeaza actiunea sistemuluiimunitar, care este principalul "beneficiar" al acceselor de febra.

* Alergia - este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului imunitar la interactiunea cu factorii externi.

PRIN BUCURESTI...PE GINDURI!

Am primit un e-mail din partea unei prietene...virtuale. Ea aduce in articolul ei o lumina asupra unui subiect de viata foarte important, mai ales ca sintem intr-o perioada cind orele de sport si de muzica vor fi scoase din programele de scoala. Noi parintii si bunicii ar trebui sa suplimentam aceste lipsuri cunoscind importanta lor.

Apoi miscarea fizica si mai ales mersul pe linga ca este o placere, este dusmanul numarul unu al depresiei. Sau preferati pastilele unei plimbari ?

Un alt lucru pe care as vrea sa vi-l comunic este ca daca aveti un subiect drag, ceva pe suflet care il vreti impartasit aici, va stau la dispozitie. Stiu ca unii dintre cititorii mei nu au blogul lor personal pentruca nu au timp sa se ocupe zilnic de asa ceva dar periodic ar avea cite ceva de impartasit...

Usa mea virtuala este totdeauna deschisa...si putem discuta oricind un subiect care "trebuie" discutat.

Multumesc lui Carmen Bogdan pentru articolul de mai jos care mi-i s-a parut ca atinge probleme grozav de importante...mai ales pentru cei care au copii ce nu sint prea inzestrati in privinta sportului...si care renunta la aceste ore de cele mai multe ori. Incurajati-i mai degraba decit sa ii scuzati chiar de le este greu si nu-i scoateti din aceste clase, sau daca au fost scoase din curiculum scolar, suplimentati-le. Miscarea este necesara organismului...

Carmen...promit ca ma apuc si eu de mers pe jos...gasesc eu o ruta...si am sa impart brosuri sau ceva...asta va fi un nou proiect.

21.02.2009
In urma cu o saptamana aveam de facut un drum, care necesita transportul cu doua mijloace de transport. Erau doua variante si pe amandoua traseele puteam intampina blocaje in trafic, asa ca am optat la intamplare pentru una dintre ele. Dupa nici doua statii deja traficul a devenit anevoios. Ca sa nu ma impacientez si enervez m-am gandit ca Domnul e la carma tuturor lucrurilor si ca si acest timp ar trebui sa-l folosesc gandindu-ma la ceva sau si ce ar trebui sa inteleg din asta. O prietena marturisea ca merge mult cu masina in drum spre locul de munca si foloseste acest timp pentru a medita la diverse evenimente si invataturi .

(PRIMA PARTE)

M-am urcat in prima masina si uitandu-ma pe fereastra m-am gandit ca poate ar trebui sa merg mai mult pe jos, ca miscarea mi-ar face bine .

Conform fluxul memoriei involuntare mi-am amintit , cat de bine m-am simtit oridecateori am facut miscare, fie mergand in excursii la munte , fie mergand cu bicicleta, fie alergand prin paduri la orientare turistica sau pur si simplu mergand pe jos prin Bucuresti prin parcuri sau pe strazi. Am o viata destul de sedentara atat la servici cat si acasa. Sunt multe indatoriri care necesita mult timp si efort dar care sunt statice. O sa trebuiasca sa imi reorganizez timpul si macar anumite distante in drumul meu ar trebui sa le parcurg pe jos. Ma gandesc pe vremea apostolilor acestia mergeau pe jos mult, prin aer curat timp in care chiar de se umpleau de praf pe picioare , calatoriile le aduceau in cale tot felul de oameni, si era si un mod sanatos de miscare.

Reflectand la acestea mi-am amintit ca a fost o perioada cand Dumnezeu a scos in calea mea un om care m-a ajutat sa-mi schimb modul de viata si ca urmare am reusit sa ies dintr-o stare melancolica si deprimanta. Dansa a fost D-na Stapanoiu profesoara mea de sport din clasele a noua si a zecea. Cu trei ani inainte de-a o intilnii am fost internata in spital pentru patru luni si jumatate cu un rheumatism poliarticular . In aceasta periada tratamentul de lunga durata cu prednisone , antibiotice si alte “barbiturice” au adus o ameliorare dar nu o vindecare. Am fost externata numai cu conditia sa tin tratamentul cu strictete acasa. Datorita acestui fapt anul acela nu am mers la scoala iar urmatorii doi ani cand am reluat scoala nu am mai facut sport. Starea mea de sanatate fiind din nou buna in clasa a noua am reluat orele de sport. Atunci a avut loc intalnirea mea cu d-na Stapanoiu care “stapanea” foarte bine orele de sport.

O prietena imi spunea ca ar fi bine sa invatam tot ce Domnul aduce in viata noastra ca nu se stie cand vom avea trebuinta de acele lectii invatate. Asa si cu orele astea de sport din clasa a noua si a zecea, ele au insemnat mult pentru mine si aceasta doamna profesoara , cum aveam sa realizez mult mai tarziu , a avut un rol important in viata mea.

D-na Stapanoiu era o femeie cu o tinuta sportiva care de la inceperea orei pana la sfarsitul acesteia muncea cu noi neobosita. Avea o energie si o perseverenta care ma copleseau. Cand venea ora de sport eram exasperata cand ma gandeam cat o sa ma “terorizeze” doamna cu exercitiile ei. Preferam sa fac in locul orei de sport zece ore de matematica sau romana. Daca vedea ca nu pot sa sar capra ma punea de zece ori sa alerg si sa sar pana reuseam.

O data era sa ma duc gramada cu ea cu capra cu tot. Ma dezobisnuisem in ultimii ani sa fac sport asa ca mi-a fost teribil de greu s-o iau de la capat, mai ales ca in urma tratamentului cu prednisom luasem serios si in greutate. Dar nu numai greutatea era inpedimentul si psihic vorbind nu mai aveam aceiasi incredere in mine , cazusem intr-un fel de melancolie si depresie.

Dar cu Doamna Stapanoiu nu aveam nici o sansa sa stau retrasa. Ma obliga sa trec toate probele. “Pusese ochii pe mine” si nu ma lasa . La fiecare ora pentru mine incepea “calvarul”. In toti acesti doi ani cat am avut-o profesoara a muncit cu mine enorm. Eu credeam la vremea aceea ca ma persecuta. As fi vrut un pic de compasiune , doar vedea ca nu pot, si cand daramata dupa “minunatele’ ei probe asteptam rasplata pe masura efortului depus dezamagire totala..

La ora dansei mai mult de 7 nu obtineam cu tot efortul depus. Incet, incet, am inceput sa imi doresc sa-i demonstrez ca pot si am inceput sa fac cu constiinciozitate toate probele pe care mi le dadea. Dar cu toate acestea se parea ca nu observa sau nu vrea sa observe. In acea perioada acesta a fost un tratament psihologic deosebit, deoarece incepeam sa am din nou dorinta de viata , am inceput din nou sa ma bucur de ce ma inconjoara, am inceput sa devin mai ambitioasa sa am dorinte de viitor si sa mai scap si de ceva kilograme in plus. Astfel ca desi orele erau inca obositoare viata nu mi se mai parea asa de apasatoare.

Pe la sfarsitul clasei a zecea s-a intamplat un incident , care mi-a dezvaluit adevarul si anume ca aceasta profesoara severa de fapt m-a apreciat tot timpul si dorinta ei a fost sincera si buna pentru mine sa ma ajute sa trec nu numai peste handicapul meu fizic dar si peste cel psihic. La sfarsitul trimestrului trebuia sa dam un set de probe la sport. Conform obiceiului d-na Stapanoiu pe parcursul probelor striga la mine sa nu ma las sa continui. Epuizata am reusit sa trec toate probele si pentru prima data am obtinut din partea dansei nota noua. Eram extrem de bucuroasa si multumita ca am putut la asa o profesoara exigenta sa obtin aceasta nota de noua.

O colega din clasa pentru care orele de sport nu erau asa o problema obtinand cu usurinta noua si zece a vociferat nemultumita ca a luat cat mine noua. Adica cum sa fie comparata cu mine care cu efort deabea am terminat probele? ..Atunci am ramas inmarmurita , socata de raspunsul d-nei Stapanoiu. “L-a cat ai muncit tu ti-am dat prea mult , iar ei la cat a muncit i-am dat prea putin”. Adica ea vazuse tot efortul meu?, adica ea ma aprecia? Severitatea ei a fost doar o forma de a ma aduce pe linia de plutire?....Nu-mi venea sa cred….

In anii care au urmat pot spune ca am facut cu placere miscare prin excursii, patinaj, orientare turistica , am mers pe bicicleta, am facut deseori gimnastica, plimbari in parc, mergeam mult pe jos. Uneori cand imi aminteam cum am inceput sa fiu din nou vesela plina de viata imi amintesc de d-na Stapanoiu si cred ca atunci cand vrei sa atingi un obiectiv trebuie sa muncesti cu perseverenta.

Nimic nu e intamplator in viata noastra trebuie doar cu grija sa ne facem partea si cu siguranta Dumnezeu va lucra ca totul sa fie spre binele nostrum…Dealungul timpului imaginea dansei si ce a insemnat aceasta profesoara in viata mea mi-a revenit adesea in minte….

Uneori ma gandeam ca daca as intalni-o i-as marturisi ce a insemnat dansa pentru mine si i-as multumi…Si Dumnezeu mi-a oferit ocazia. Am intalnit-o peste aproximati cinsprezece ani “intamplator” intr-un tramvai. Desi mai imbatranise era tot acea doamna impunatoare pe care o stiam. Am intrat in vorba cu dansa si i-am marturisit cine sunt ce a facut dansa pentru mine si i-am multumit. Isi mai aducea vag aminte de mine si e firesc la cate generatii a invatat si cate eleve ca mine o fi avut. Am multumit lui Dumnezeu pentru ea si pentru ca am putut sa o intalnesc sa-i multumesc si dansei. Aceasta este minunata mea experienta de viata datorata unui om care si-a facut meseria cu constiinciozitate .

Ma gandesc ca si noi acolo unde suntem fiecare ar trebui sa ne facem meseria cu constiinciozitate si astfel Dumnezeu va putea sa lucreze si prin noi…

PE CINE AI ALES EROU ANUL ASTA?

In topul eroilor din 2009

Obama are locul 1.
Domnul Isus locul 2.

Credinciosii care au votat cu Obama se pot uita la aceste rezultate cu mindrie…sa nu se simta cumva nevinovati, ca au participat si ei cu siguranta. Au votat cu noul “ mesia “ doar!!! Si s-a vorbit atita despre “ acest mesia” ca nu cred ca i-a scapat vreunuia acest lucru. Poate trebuie sa mai citim in Biblie acolo unde spune ca in zilele din urma vor venii multi Christosi mincinosi… Nu este clara destul aceasta idee?

Discutiile despre cine este omul Obama , care sint valorile lui…ce intentii are, au fost absolut fara valoare pentru cei care au urechi sa auda dar nu aud si ochi sa vada dar nu vad. Ba unii vor sa ne rugam pentru acest fals “mesia”. Stiu ca trebuie sa ma rog pentru conducatori…dar in tot ce face acest om simt ca el nu este conducator…nu conducatorul meu…Eu nu l-am ales!!!

Obama nr 1. Si Domnul Isus Nr.2…Ma intreb…aceasta informatie nu va deranjeaza? Si nu…nu…nu spuneti ca e treaba americanilor. Toata Europa a fost ochi si urechi si a participat cu sau fara drept de vot la aceste alegeri . Si v-ati bucurat. Daca sinteti necredinciosi , este de inteles…daca sinteti credinciosi insa, este uluitor …

In orasul Turlock, vecin cu orasul unde locuiesc, preotul la o biserica catolica le-a spus celor din biserica lui care au votat cu Obama, imediat dupa alegere, sa nu se impartaseasca pina nu se duc sa se spovedeasca de acest pacat. Bineinteles ca nemultumiti, unii s-au dus si l-au raportat la superiorul lui in ierarhie…si pina una alta, omul a fost chemat la Roma sa se explice la Papa…

Nu stiu cum o sa se descurce dar am auzit ca acuma iarasi se pot cumpara indulgente…vedeti linkul de mai jos in privinta asta…
http://barzilaiendan.wordpress.com/2009/02/20/indulgen%c8%9bi-cu-indulgen%c8%9bele/

Nu sint nici politician si nici in materie de teologie nu prea stiu multe. Cu ochii mei nu vad bine ca port ochelari…si de auzit poate nu mai aud ca in tinerete.

Dar Doamne…nu-mi lua vederea si auzul sufletului…ca sa stiu cind ma chemi, sa vad si sa recunosc lupii imbracati in piele de oaie si sa nu alerg dupa Cristosi mincinosi …Si deschide mintea copiilor tai care nu numai ca au adormit, dar si sforaie…Amin

Cite ceva despre ilustrul nostru conducator in linkurile de mai jos. Se pare ca si musulmanii au profetiile lor si Obama pare a fii chiar raspunsul la aceste profetii…decideti voi daca face sens sau nu…
http://www.youtube.com/watch?v=sMuaIeowkEY&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=uFuitI2Or_I&NR=1

DREPTUL DE "A FI!"

Lia este o tinara de 12 ani din Canada care a decis sa vorbeasca impotriva avortului intr-un concurs de discursuri facut de scoala ei; in ciuda oficialilor scolii ei si a profesorilor care au sfatuit-o sa aleaga un alt subiect.

“Ce-ati zice daca v-as spune ca in momentul asta cineva ar putea sa aleaga in dreptul vostru daca sa traiti sau sa muriti? Cum ar fi daca v-as spune ca alegerea nu se bazeaza pe potetialul vostru de acum, ce veti face in viitor, sau ce-ati facut in trecut? Si cum ar fi daca v-as spune ca ati fi total lipsiti de putere sa faceti ceva, sa va aparati. Dragi colegi si profesori, mii de copii sint chiar acum in aceasta situatie” asa incepe lectura ei…

Kimberly, mama lui Lia, spune ca Lia a fost anuntata de oficialii scolii ei ca daca alege acest subiect despre avort, n-o sa i se ingaduie sa participe la concurs. Dar amindoua au fost placut surprinse cind profesoara lui Lia care era pentru avort, a avut o schimbare de atitudine si a lasat-o sa isi tina lectura.

Profesoara ei a fost foarte impresionata cu lectura ei si probabil miscata de cele ce auzea, si se pare ca pe parcurs ea a devenit suportera Liei si a apludat chiar cind Lia a cistigat concursul pe clasa. Kimberly spune…”Si a trebuit sa treaca prin citeva situatii ca sa obtina liber de la alti profesori inainte de a devenii cistigatoarea acestui concurs”.
O alta discutie contraversata insa a apart cind panelul de judecatori au avut o neintelegere intre ei si unul din judecatori a renuntat la post. Initial, Lia a fost descalificata, dar mai tirziu panelul a declarat-o a fii cistigatoarea. I s-a cerut insa sa scoata afara din lectura ei fraza…”Fetusul este in mod sigur fiinta umana tesuta in chip ciudat in pintecele mamei lui de insusi Creatorul care il cunoaste pe nume.”
Kimberly spune ca dupa ce i s-a spus Liei sa scoata fraza asta afara din lectura ei, ea a stat putin sa se gindeasca ce decizie sa ia…dupa care s-a hotarit sa nu scoata nici o vorbulita afara. Lia a continuat sa fie in competitia la nivel regional dar n-a mai cistigat. Insa…lectura ei in You Tube a fost vizionata pina acum de mai mult de 200, 000 de persoane.
Iat-o mai jos…
http://www.nmatv.com/video/1318/Preteen-pro-life-speech-goes-viral

MODERATE MUSLIM...(???)

'Moderate Muslim' murders wife Islam-style

Chad Groening - OneNewsNow - 2/20/2009 5:00:00 AM
An Arab Christian and Islamic critic says the recent brutal beheading of a Muslim woman by her husband in New York should be a wake-up call to all Americans.

On February 12, Muzzammil Hassan went to the police station in the Buffalo suburb of Orchard Park and told police that his wife was dead and that her body could be found at his business, Bridges TV. Officers went to the location and found the decapitated body of 37-year-old Aasiya Hassan. They charged her 44-year old husband with second degree murder.

Authorities say the woman had recently filed for divorce from her husband. Erie County District Attorney Frank A. Sedita III told The Buffalo News that "Obviously, this is the worse form of domestic violence possible." Brigitte Gabriel, founder and president of ACT! for America and author of They Must Be Stopped: Why We Must Defeat Radical Islam and How We Can Do It, says this incident is more than just domestic violence. "He killed her according to the Islamic way," she notes. "And this is the guy who was being touted as the moderate Muslim.

He is the president and founder of Bridges TV, where he was trying to create bridges between the Muslim world and the Western world, trying to show the Western world what Islam is truly about, to go against the stereotype what Muslims are all about." And Gabriel says Hassan was honored by the Council on American Islamic Relations, or CAIR. "CAIR gave him an award. And we know that CAIR -- just like many other Islamic organizations -- is nothing more than a front for the Muslim Brotherhood operating in the United States," she contends.

"We know that CAIR is for sure a front for Hamas, and so anybody who has ever been associated with CAIR is somebody we have to look at and scrutinize." She is also surprised that authorities have only charged Hassan with second degree

STETOSCOPUL!!!

http://www.youtube.com/watch?v=bYI_aOyCn9Y

CE INSEAMNA "MINORITATE"

O scrisoare scrisa de un profesor din Florida.
Subiectul asta este aproape de inima mea. Stiti ca avem la scoala unde invat eu, elevi adulti care nu sint cetateni US si care primesc PELL grant ,( care este o bursa federala care nu trebuie platita inapoi), plus alte burse, ca sa mearga la scoala?

O eleva din Republica Dominicana mi-a spus ca nu-I interesata a ca sa-i gasesc de lucru pentruca are "housing"(un program care plateste chiria) de la "housing department" si primeste o bursa PELL (bursa care plateste pentru carti si scoala si ceva bani de cheltuiala).

Era interesata de un alt program WAIT, care da studentilor un CREDIT CARD pentru benzina, ca sa poata veni la scoala si se mai uita dupa CARIBE un alt program special (cautati si voi sa vedeti…) pentru emigranti care plateste pentru ingrijirea copiilor in timpul cit esti la scoala si alte nevoi. Aceeasi studenta mi-a spus ca nu vrea sa fie cetateana americana pentruca planuieste sa se reintoarca in tara ei, in Republica Dominicana, pentruca ea isi iubeste tara …

Am intrebat-o daca se simte vinovata pentru tot ce stoarce din programele americane fara macar sa intentioneze sa ramina si sa
foloseasca educatia ce a primit-o in tara asta…si mi-a raspuns ca nu o deranjeaza deloc, din moment ce pentru asta au fost infiintate aceste programe…

Am intrebat administratia CARIBE despre acest program si daca un cetatean American poate sa foloseasca programul…si mi-au spus ca daca esti cetatean American nu te califici.
………….
Si uite…toata lumea in familia mea trebuie sa munceasca…iar ginerele meu munceste 60 de ore pe saptamina si toti am platit si platim pentru orice ora de curs , training, educatie ce am primit-o…

Nu vii se pare ca ceva e deplasat? Imi pare rau, dar dupa ce am auzit ca unii vor sa cinte "National Anthem" in spaniola…m-am gindit ca s-a atins limita rabdarii…unora dintre noi.

Nicaieri n-a mai fost cintat in Italiana, Poloneza, Irish (Cetic), Germana, sau o alta limba…pentruca a fost scrisa de Francis Scott Key si trebuie cintat cuvint cu cuvint exact asa cum a fost scris. Si noul broadcast i-a dat chiar si traducerea---care nici macar nu era aproape de textul real.
Imi pare rau daca am ofensat pe careva…dar asta este TARA MEA.
Nu sint impotriva emigrantilor, ca si eu am venit aici ca si toti ceilalti. Am avut un sponsor, un loc unde sa imi plec capul, am primit o slujba, platesc taxe, si traiesc dupa regulile acestei tari. Si am invatat si limba asa cum si alti emigranti au facut-o inaintea mea. De aia pot sa spun in englezeste...
GOD BLESS AMERICA!!!