O FRUNZA ?

LEGÃMÂNTUL MEU
de Adela Gligor,
Mediaş

„Şi Dumnezeu a zis: «Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi; curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre mine şi pământ.»“
Curcubeul este un semn al legământului dintre Dumnezeu şi noi. Un semn de aducere aminte pentru Dumnezeu.

Făcând parte din „orice făptură de pe pământ“, înseamnă că acest legământ este făcut şi între Dumnezeu şi mine. Dar mai există un „semn“ între mine şi Dumnezeu, un „semn“ care să-mi aducă mie aminte că Dumnezeu veghează asupra mea
neîncetat.

A existat o zi în viaţa mea, în care am „căzut.“Am fugit în camera mea şi, plângând, m-am aşezat pe pat, apoi mi-am zis: „Ce rost mai are să trăiesc dacă nu am biruinţă asupra păcatului?

Mi-am adus aminte că am primit un calendar care pentru fiecare lună avea o ilustrată şi un verset. M-am ridicat de pe pat şi am luat calendarul; l-am deschis la luna în care m-am
născut şi atunci am primit „semnul legământului“ dintre mine şi Dumnezeu: o frunză.

O frunză uscată căzută pe jos, iar versetul era din Iosua 1:5: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.“ De atunci îmi place mai mult toamna.

Mi-am adus aminte de acest legământ într-o perioadă mai dificilă: eram în anul I la facultate şi nu am luat un examen. Trecând prin parc, plângeam şi-I spuneam lui Dumnezeu:
„Tu ştii că am învăţat, de ce nu l-am luat? Colegii mei au copiat şi l-au luat. E drept, Doamne?“ Şi deodată, pe mâneca hainei mele a căzut ceva... o frunză uscată, iar în minte mi-a venit versetul: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.“

Şi aşa a fost. De atunci fiecare toamnă, fiecare frunză îmi aduce aminte că aşa cum curcubeul este un semn al legământului între Dumnezeu şi „orice făptură de pe pământ“, tot aşa frunzeleuscate sunt „semnul legământului meu“.