REVOLTA UNEI MAIMUTE

Revolta unei maimute

Odata, o maimuta, din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga, de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte ofensata!
Circula in lume o vorba, deloc adevarata;
Ca omul ar descinde, din buna noastra rasa,
Insa ideea aceasta imi pare odioasa!
Ati pomenit vreodata divortul printre noi?
Copii lasati pe drumuri, sau imnuri de razboi?
Cine-a vazut in hoarde, la noi, bolnavi mintali?
Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali?
Escroci, banditi, golani, sau vreo tutungerie?
In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Nici teroristi, nici droguri, nici luptele de clasa,
Familii dezmembrate, copii fugiti de-acasa...
Cat am umblat eu jungla, scuzati, n-am observat
In obstea noastra, cocotier privat,
Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame,
Sau omorati in taina de-asa zisele lor mame.
Nu veti vedea vreodata, cat soarele si luna,
O minte de maimuta, dospind in ea minciuna.
Chiar de as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni "port bata" si nici informator.
Si, iata inca una, din lumea lor de jos:
La noi nu se intampla razboi religios,
Nici fine inchizitii si nici legati in lanturi,
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,
Nici Ordin mondial, nici nationalism,
Si nici vreo indoiala, ce duce-n ateism!
E-adevarat ca omul s-a coborat cu noi...
Dar, sa fim rezonabili: n-a coborat din noi!