SATANA PE SKIURI...

din...Confessions of a Struggling Christian
De Jim Toombs
Tradus Rodica Botan

Efeseni 4:26-27 “Miniati-va si nu pacatuiti” Sa n-apuna soarele peste minia voastra, si sa nu dati prilej diavolului.”

1 Corinteni 13;4-5 “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate:dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau.”
………………………
Era o intunecime parca de la inceputul zilei, peste ce-a de-a patra zi de skiat in New Mexico , Apache in Ruidoso. Am stiut de dimineata de cum mi-am deschis ochii. M-am trezit devreme cu mult inainte de restul familiei, sa citesc Biblia si sa ma rog…ca nu facusem asta inca in toate zilele astea de vacanta. Parca ceva mi-a fost in cale in fiecare zi…odata ziarul de dimineata, sau pregatirea micului dejun, sau pur si simplu un gind intim ascuns care imi spunea ca sint in vacanta si ca merit sa o iau mai lent cu toate.

Zapada a fost minunata – peste zece inch de zapada cazusera in noaptea in care am venit. Si vremea a fost minunata pentru luna ianuarie. Zilele luminoase, cu soare si temperatura peste douazeci de grade. Fara vint. Dar astazi era un norisor usor peste munte si acoperea soarele. Si am uitat sa-mi iau indispensabili si mi-era deja frig.

Cum parasiram apartamentul, am decis sa o las pe fiica mea Rachel sa conduca pe drumul ala de munte lung si cu multe curbe. Eu si baietii eram pe scaunul din spate. Dar inainte de a ajunge in virful muntelui , ma apucasem sa fac deja glume despre mine si Michael ca ni se facuse rau de la masina.

Pentru Michael insa, nu era tocmai gluma. Cum am ajuns in parcare, a sarit din masina si a vomitat in zapada. Mary, sotia mea s-a intors sa-mi dea ceva, eu am refuzat, ca ma grabeam sa ma ocup de Michael si mai intentionam sa nu-mi pierd si eu micul dejun uitindu-ma la el.

“Acopera”, mi-a strigat Mary din masina…””e gretos…”.
“Nu multumesc”…i-am raspuns eu…”ca daca ma duc linga el, vomit si eu”.

In timpul asta Rachel avu grija de Michael, iar Mary m-a mai intrebat ceva dar eu n-am inteles ce. I-am spus sa mai repete, si ea doar a mormait ceva din scaunul din fata.

“Nu pot sa te aud”, i-am spus. “Ce ai zis?”
“Nimic” fu raspunsul.

Ce raspuns obraznic, m-am gindit. Cita agresivitate pasiva poate sa aiba!!! Stii ce? N-am sa ma las manipulat. Si nici nu ma simt destul de bine ca sa ma ii fac jocul asta prost. Daca nu vrea sa comunice, atunci putem cinta amindoi melodia aia.

Acest simplu, insignificant moment dintr-o data, intr-un fel care nu admite nici macar existenta unei explicatii logice, a escalat intr-o batalie majora. Mindria s-a umflat in amindoi, si dimineata se porni si merse din rau in mai rau.

In timpul celor 15 minute de calatorie cu gondola pina in virful pirtiei, in mintea mea mi-am repetat comportamentul lipsit de sensibilitate al sotiei mele. Cit egoism. Si de ce n-a ascultat la ce aveam sa-i spun? Niciodata nu asculta ce spun! Totdeauna eu trebuie sa ascult ce spune ea! Si acuma ma trateaza cu tacere, si se preface ca nimic nu s-a intimplat, desi trebuie sa fie absolut pe intelesul tuturor pe partea asta de munte ca ceva este foarte deplasat intre noi.

Am iesit din gondola si ne-am impiedicat pe rind pe scari din cauza ghetelor de ski care sint bune de skiat dar ridicole cind trebuie sa mergi cu ele…

Ne-am prins skiurile de picioare si am skiat catre Apache Basin, pirtia noastra preferata de skiat. Intre timp , cumva, noi doi am ramas un pic separati de copii, asa ca am folosit oportunitatea asta sa o confrunt.

“Te-ai miniat pe mine, acolo jos…nu-i asa?”

“Nu as zice chiar…minioasa…Numai ca tu nu ai ascultat ce ti-am spus. Eu am incercat sa-ti dau un servetel si tu m-ai ignorat. Si cind ti-am spus sa acoperi ceea ce a vomitat Michael, numa’ ca nu mi-ai spus sa sar in lac…ca apoi sa pretinzi ca nu ma mai auzi cind am incercat sa vorbesc cu tine…”

“Am pretins ca nu te-am auzit? Nu te-am auzit!”…am prtestat eu!”Te-am intrebat ce ai spus …si nu ai vrut sa-mi spui. Nu am luat servetelul fiindca m-am grabit sa ma ocup de Michael. Si nu mi-a pasat sa curat unde a vomitat. Pentruca…n-am vrut sa ma apropii sa nu vomit si eu…doar ti-am spus asta…”

“Mai degraba vreau sa fiu ignorata in privat decit sa fiu ignoarata in public” mai zise ea…

Un cuvint din ce am spus…un cuvint n-a ascultat. As putea sa folosesc cunostiintele mele de counseler sa rezolv acasta situatie, dar dintr-o data realizez ca nu sint dispus sa rezolv situatia. De ce totdeauna eu trebuie sa folosesc talentele mele de ascultator activ? De ce tot eu sa fiu cel rational de fiecare data? Daca vrea sa fie ignorata in mod privat…ce situatie stralucita…am sa-i dau exact ce vrea.

Si fara un cuvint macar intorc skiurile in jos pe pirtie si ma indrept vertiginos catre poala muntelui. Am skiat cu viteza mare pina la scaunul de la lift tot gindindu-ma…am sa-i arat eu ei…Am sa skiez de unul singur. Yeah…Pot sa skiez singur! Eu sint tata in familia asta. Si eu skiez cel mai bine. Pina acuma a trebuit sa fiu cu grija si sa ma tin dupa ei, tot drumul asta…merit si eu un pic de timp numai pentru mine.

In timp ce ma urcam pe lift singur, Mary trecu pe linga mine skiind. “Te vad mai tirziu” a strigat ea la mine…Chiar de unde eram…puteam sa aud in vocea ei supararea…

Nu-mi venea sa cred…cum a putut sa treaca pe linga mine?…Cel putin eu am intentionat sa skiez in aceeasi grupa…Am sa-i arat eu ca nu ma manipuleaza ea pe mine cum vrea…si n-am sa stau cu familia.

Rachel si baietii asteptau … cind m-am dat jos de pe lift…”Unde-i mama?”…au intrebat.
“O sa schieze singura o vreme…la fel si eu…”

“Dar ce s-a intimplat?” Intreba Rachel, cu o voce in care se auzea ingrijorarea.

‘Ne-am certat. Nu chiar o cearta…numa’ aproape o cearta”…am mintit eu. “Si vreau sa schiez de unul singur o vreme. Poti sa ai grija de baieti?”

“Sigur…nici o problema.”

“Bine…te intilnesc la ora 1:30 la baza , ca sa luam masa.” Si fara nici un alt cuvint mi-am indreptat schiurile pe deal in jos si am inceput sa schiez. M-am dus cu viteza, ca un nebun si mintea mea gindea chiar cu o viteza si mai mare. Eram minios si suparat si mindria imi era ranita. Nu-mi venea sa cred ca sotia mea m-a lasat si s-a dus asa usor.
…….
In acest timp pe partea aialalta de munte, Mary avea aventurile ei, incercind sa se apere singura de atacurile nu prea subtile ale satanei. Si ea era minioasa. Si ea era suparata. Cum putea barbatul care-o iubea asa de mult, sa o trateze cu atita aroganta insensitiva?

De cum s-a dat jos de pe scaunul liftului in timp ce-si aranja ochelarii, un instructor care numa ce-si terminase serviciul a alunecat pe schi si s-a oprit linga ea si s-a introdus. N-am fost acolo, asa ca numai imi imaginez schimburile de cuvinte si cit era de bine facut si bronzat…

“Buna ziua…eu sint Jean-Claude” . Soarele poate sclipea si se reflecta in dantura lui de un alb imaculat, si reflexia dintilor lui albi topea zapada din fata lor…”Sint proaspat venit in tara asta. N-ai vrea sa skiem impreuna? As fi incintat sa-ti dau citeva lectii de ski…daca vrei…”

Mary nu s-a prapadit niciodata de dragul skiilor. La inceput skiatul a speriat-o, dar s-a straduit sa skieze de dragul nostru, al copiilor si al meu. A avut un numar bun de lectii de skiat si alea au ajutat-o intr-o oarecare masura. Acuma, era in fata acestui tinar chipes specialist in arta de a skia care ii oferea timpul lui liber intr-un moment cind sotul ei moronic o “abandona-se”.

“Nu, multumesc” ii raspunse ea…”trebuie sa-l intilnesc pe sotul meu in citeva clipe.”

“Cum doresti, domnisoara” replica tinarul, lasindu-se intr-un genunchi si sarutindu-i mina inainte de a se arunca pe prima pirtie in zbor catre poala muntelui.

“O fi incercat oare sa ma impresioneze?” isi zise ea ginditoare…”Nu cred…sint doar sotie de pastor…am eu imaginatii…”
Foarte periculoase cuvinte pentru o femeie tinara, frumoasa, suparata si skiind de una singura…

Drumul ei in coborire a fost fara nici un eveniment important. Dar nu cind a trebuit sa se urce din nou in scunul liftului…De data asta nu mai era singura. De data asta doi tipi care nu erau instructori s-au urcat cu ea. Din nou, imi imaginez numai discutia din lift…

“Hei…frumusico…eu si cu Guido aici…ne gindim ca poate ai vrea…stii tu, intelegi tu…sa skiezi cu noi …nu-i asa Guido?”

Guido se uita cu ochi pierduti si ii curg balele si miroase parul parfumat a lui Mary, toate astea in acelasi timp…

“Aaaa…multumesc frumos pentru oferta…dar il voi intilni pe sotul meu curind.”

“Chiar? Cum poate un om cu mintile la cap sa lase o tipa bine, asa ca tine , sa circule…singura?”

“Pai…am avut o oarecare neintelegere despre…unde sa skiem…si…”

“Vrei sa spui ca neispravitul de el te-a parasit…doar pentru atita lucru…? Ce om de nimic…”

“Nu…nu…nu este un om de nimic…sau … nu tot timpul e asa…”

“Guido…arata la duduita …ce muschi ai tu…O sa-l aranjam noi pe tipul asta…pe sotul tau…apoi o sa te poti distra cu mine si cu Guido…”

“Foarte interesant cum reusesti sa iti umflii gitul , domnule Guido…dar…uite, chiar acuma trebuie sa ne dam jos. Nu , nu cred ca o sa pot sa skiez cu voi…dar va urez un timp bun!!!”

“OK…lady…dar daca ai nevoie de noi…ne gasesti pe-aici. Vino, Guido …vezi ca iara-ti curg balele pe skiurile doamnei si o sa le ingheti…solid.”
……………..
Cind ne-am intilnit la masa, la baza muntelui, si eu si Mary am avut motive sa ne facem lista cu pacatele noastre si cu tentatiile pe care satana ni le-a plasat pe cale in ziua respectiva.

Amindoi am dat voie unui incident marunt sa se umfle afara din proportie. Apoi miniosi i-am dat voie satanei sa creeze situatii in care sa putem pacatui. Satana s-a grabit sa se foloseaqsca de ele. Mindria si minia noastra a deschis posibilitatea sa ruinam relatia noastra buna. Toata dimineata aia i-am oferit amindoi satanei o pozitie in inima noastra de unde sa opereze.

In timp ce fanteziile mele despre felul in care Mary s-a intilnit cu cei trei pe partea cealalta de munte a fost exagerata, realitatea ramine ca a fost acostata de doua ori de barbati in absenta mea. Am mai skiat noi separat si in alte multe ocazii , dar niciodata nimeni nu s-a apropiat de ea cu propuneri si insinuari ca de data asta. Pentruca de data asta ea era vulnerabila in mod particular din cauza faptului ca fuseseram certati, si dusmanul nostru comun, stia asta. Doar ca satana n-a stiut ca sotia mea nu era chiar asa de vulnerabila.

In timpul mesei, am discutat impreuna cu familia noastra incidentul respectiv. Ne-am cerut scuze unii de la altii. Am cerut in mod special sa fiu iertat pentru temperamentul meu infantil si felul meu iritant de a schimba situatiile in asa fel incit altii sa cada vinovati. Mary si-a cerut scuze pentru faptul ca n-a vrut sa stea de vorba despre situatia creata si tendintele ei pentru sarcasm. Si impreuna ne-am cerut iertare copiilor pemtruca le ruinasem dimineata.

Noi ne iubim unul pe altul…dar ceea ce am aratat sus pe munte nu arata a dragoste. N-am fost rabdatori si plini de bunatate. Am fost mindrii si aroganti. Ne-am cautat interesul nostru si ne-am permis sa ne sara tandara din nimic.

Acuma putem sa ridem de intimplarea asta. Dar atunci n-a fost de loc hazlie. Miniindu-ne am pacatuit, si i-am dat diavolului cistig. Dar dragostea a invins si victoria a fost in final a noastra.