Catherine Marshall
Tradus Rodica Botan
Recent o prietena mi-a povestit o intimplare…
Fiica ei, Elizabeth s-a angajat in vacanta de vara la un supermarket sa impacheteze carne, sa faca ceva bani pentru cind merge inapoi la facultate. Inainte cu putin de a pleca la lucru, intr-o dimineata, Elizabeth si-a pierdut una din lentilele de contact. Desi mama ei a ajutat-o s-o caute, n-au gasit-o nicaieri.
Dupa ce Elizabeth a plecat la lucru purtind ochelari, mama ei s-a asezat jos la masa din bucatarie cu o ceasca de cafea gindindu-se la mica lor criza. Se gindi ca lentila ar putea fi in o mie si una de locuri… apoi tot ea se gindi… oare sa se roage pentru ea? Era ceva prea trivial? Aceasta prietena a mea, Tib Sherrill avea oroare de rugaciunile care il tratau pe Domnul Universului ca pe un Mos Craciun. Si cu toate astea… ea stia ca inlocuirea acelei lentile o va costa pe Elizabeth salariul ei de o saptamina - bani de care avea nevoie pentru scoala. Stia de asemenea ca fiica ei si-ar fi suflat nasul o saptamina de la raceala camerei frigorifice unde lucra sau i-ar fi ars virful degetelor o saptamina de la temperatura inalta a masinii de impachetat, absolut degeaba.
In mintea prietenei mele se cuibari un gind despre parabola cu banutii de aur pe care Domnul Isus a spus-o, si cu femeia care cauta dupa banutul de argint pierdut, destul de valoros…S-a gindit ea ca povestea arata clar ca Domnului Isus i-a pasat de asemenea lucruri; nu pentruca lucrurile erau importante, ci pentruca acele lucruri reprezentau o valoare pentru noi, oamenii.
"Doamne" zise ea…"avem nevoie de ajutorul Tau sa gasim lentila. Te rog du-ma la locul unde s-o gasesc." Si fara mult fas, se scula de pe scaun si se duse la baie. Se apleca si isi trecu mina peste covorasul din fata chiuvetei, si lua la rind si scutura cele doua prosoape ce erau pe jos. Nimic. Se ridica si se uita la bazinul de apa. Se gindi pe tacute…daca a cazut in el, apoi s-o fi dus de mult cu apa… Dar se uita inauntru oricum… si ce sa vezi…ca o picatura mare de apa, se balansa lentila, gata numai sa porneasca pe canal in jos…Prima persoana care ar fi dat drumul la apa ar fi facut-o sa dispara pentru totdeauna.
Se gindi ea cu bucurie…"mai putin de un minut de cind m-am rugat in bucatarie… si as fi putut sa caut in alte o mie si una de locuri, dar m-am oprit acolo."
Aceasta mama a experimentat o rugaciune de baza, simpla…doar a vazut o nevoie si a cerut, atit. Cind sintem in nevoi sau in vreo incurcatura…majora sau minora, trebuie sa il luam pe Domnul Isus in serios; El ne-a spus ca Dumnezeu ne este Tata, sa mergem la El si sa ne prezentam ca si copilul Lui si sa-I spunem simplu si direct ce avem nevoie si sa ii cerem ajutor.
Daca vreunul din noi n-a experimentat inca un raspuns glorios la o astfel de rugaciune…inseamna ca este din vina noastra, cum spune Apostolul Iacob…"nu aveti pentru ca nu cereti." Iacov a invatat din nevoie sa ceara. In timp ce Invatatorul se muta cu cei doisprezece ucenici din loc in loc, de cite ori n-a vazut el cum Invatatorul insusi avea grija de nevoile lor, cerind Lui Dumnezeu ceea ce aveau nevoie in mod direct, in termeni simpli? Invatatorul nu suporta generalitati si situatii neclare. Ca si in Ierihon in ziua cind doi orbi strigau dupa Domnul Isus si repetau aceleasi cuvinte "Fiul lui David ai mila de noi"…
Faptul ca erau orbi era un lucru evident, atit pentru Domnul Isus, cit si pentru ucenici. Si cu toate acestea, Invatatorul i-a facut sa se opreasca din bolboroseala lor cu o intrebare directa."Ce vreti sa va fac?"
Intrebarea Lui directa i-a socat pe cersetorii orbi si si-au revenit din piosenia cu care se milogeau inainte, din starea de umilinta pe care o profesau si cu o voce directa, la subiect, i-au spus…"vrem sa ne recapatam vederea."
Domnul Isus le-a raspuns pe loc. Acele momente de dragoste din privirea Mintuitorului sint momente pe care ucenicii Lui isi amintesc mai pe urma. Cit de mult iubea Isus oamenii. Isus a atins ochii fiecarui orb si ei si-au recapatat vederea.. Dupa ce au fost martori la multe situatii de felul asta, in sfirsit ucenicii au inteles ca asta era stilul in care proceda Invatatorul lor…"Spune-mi exact ce vrei"…spunea El totdeauna…"vorbeste cu Mine…cere!!!"
Importanta de a ne exprima nevoile in fata Tatalui Ceresc este un lucru asupra caruia Domnul Isus revine din nou si din nou in invataturile Sale…"Cu cit mai mult Tatal vostru care este in ceruri va va da atunci cind cereti…", "cereti si vi se va da; pentru ca oricarui cere i se va da"…"Cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina…"
No comments:
Post a Comment