BANCHET DE ZIUA MAMEI...

Cu citiva ani in urma, prin 2005 daca nu ma insel, fiica mea cea mare Laura, locuia cu familia ei la Portland, Statul Oregon . Acolo este o Biserica Baptista Romana foarte mare. Pastor fratele Brisc Ioan.

Cu ceva timp inainte de ziua mamei, am primit o invitatie de la Laura ca sa merg la acest “Banchet” care se da la Biserica din Portland de ziua mamei. Asa ca, Debby si cu sotul ei m-au dus la Aeroport si la Portland m-a asteptat Laura cu cei trei nepoti ai mei…ce sa va spun, visul de aur al oricarei mame . Sa nu mai spun ca Laura , o bucatareasa buna, m-a asteptat cu tot felul de bunatati si cu cafelute si cite si mai cite…

Toate au fost frumoase si daca calatoria mea ar fi avut chiar numai atit, eram deja peste masura de incintata…dar…ziua Banchetului a sosit si Laura si Nicky , nepotica mea si eu, ne-am aranjat si ne-am dichisit si am plecat la Biserica.

Acolo…ce sa spun, o sala mare cu mese rotunde, frumos amenajate si multe, multe fete si mamici si bunici, toate vesele si toate puse la punct. A inceput si programul si s-au facut si ceva jocuri. Unul dintre aceste surprize a fost ca, la masa unde una dintre mame si-a adus ca invitate atit mama cit si fiica, trebuia ca aceea mama sa spuna trei lucruri pe care le-a invatat de la mama ei si pe care le practica in familia ei cu copii pe care i-a dat Dumnezeu.

M-am vazut dintr-o data in incurcatura. Treaba nu a fost premeditata si stiam ca Laura nu le prea stie bine pe romaneste…si drept sa spun incepusera sa ma treaca transpiratiile gindindu-ma…cine stie ce-i trece la fata asta a mea prin cap si m-oi face de mirul lumii pe-acii prin strainatati…si doar cit ma mai dichisisem si eu sa arat bine…si uite…acuma era jale mare pe mine…

Au trecut ele de la o masa la alta…si se apropiau de masa noastra unde la inceput statusem tantosa intre Laura si Nicky, dar unde incepusem deja sa alunec sub masa si sa ma fac cit mai mica nestiind ce “surpriza” o sa-mi faca Laura. Fata asta a mea este asa…dintr-o bucata si te miri ce o sa spuna…imi tot faceam eu socotelile asteptind…

In sfirsit a venit cu microfonul la masa noastra si Laura s-a ridicat si …cu o romana destul de deslusita le-a spus citeva lucruri simple dar importante. A zis ea…
“Mama mea a avut serviciu totdeauna …dar cu toate astea noi am fost totdeauna la timp la adunare; si eu ma straduiesc sa-mi aduc copii la timp la biserica. Mama mea s-a ocupat de copii de la Biserica cu Bible study si programe si eu fac acelasi lucru pentru copii mei”…a mai zis ea…

Si apoi a continuat…”am sa va spun o mica poveste…Mama mea ne cumpara la Debby si mie o punguta de M & M de fiecare data cind mergeam la cumparaturi. Si acasa, rasturnam bomboanele pe masa si mami imi spunea ca eu, fiindca sint mai mare, trebuie sa le impart. Asa ca imparteam pe culori si cind terminam de impartit, mai ramineau citeva bombonele in plus de fiecare culoare cite una…si ma uitam la mama sa o intreb ce sa fac cu ele. Mama mi-a spus ca eu sint responsabila cu impartitul, asa ca pot sa fac ce vreau…si …dupa ceva judecata…incheiam socoteala dindu-le lui Debby. Din ochii mamei am inteles totdeauna aprobarea ei…si am stiut ca am facut bine. Acuma, eu fac acelasi lucru cu copii mei ca sa ii invat sa imparta intre ei…sa se iubeasca si sa lase de la ei…”

In timp ce Laura vorbea…tot mai dreapta mi se facea sira spinarii…tot mai sus mi se ridica fruntea…si in gind multumeam lui Dumnezeu pentruca aceste clipe. Nu cred ca era in sala aia o femeie mai fericita ca mine; si chiar daca si altadata am primit flori si ciocolata si carduri de ziua mamei…nimic nu a egalat cu aceasta privire retrospectiva , facuta cu atita dragoste si respect de fiica mea.

Laura fata mamii, daca citesti ce am scris…iti multumesc din nou de amintirile ce mi le-ai creat atunci…undeva , in albumul inimii mele vor sta totdeauna la loc de cinste.