traducere Rodica Botan
In lumina slaba din pod , un om batrin, inalt si adus de spate, se indoia aproape in doua facindu-si loc intre niste cutii ce se aflau chiar linga o ferestruica mica. Dind cu mina la o parte o multime de pinze de paienjeni , asezate acolo de ani si ani de zile, apleca una dintre cutii catre lumina ca sa poata sa se uite inauntru, vazu ca cutia era plina de albume vechi si incepu sa le scoata afara si sa le priveasca unul cite unul. Ochii lui, care i-au fost atit de credinciosi odata ...abia mai puteau sa identifice figura din poza care era sursa motivului care l-a atras in podul asta prafuit.
Si incepu sa-si aminteasca despre dragostea vietii lui...cea care era acum dusa de asa multa vreme...si undeva in albumele astea era o poza anume a ei pe care dorea din suflet sa o gaseasca. Tacut ca un soarece, cu multa rabdare deschise albumele...unul dupa altul...aceste tezaure ingropate de asa de multa vreme...si curind fu dus de valurile amintirilor...Cu toate ca lumea lui n-a incetat sa-si duca cursul cind sotia lui a plecat din lumea lui, parca trecutul era prezent mai mult in inima lui decit in lumea lui singuratica in care traia.
Punind deoparte unul dintre aceste albume pline de praf, lua din cutie, ceva ce parea a fi un jurnal al fiului lui, deja matur acum, de pe vremea copilariei. Nici macar nu-si amintea sa-l fi vazut vreodata, si nici nu credea ca ar fi stiut vreodata ca copilul lui tine un asemenea jurnal.Oare de ce Elizabeta a pastrat toate gunoaiele de la copii? Se gindea el dind din cap...nelamurit?
Deschizind insa jurnalul si privind paginile lui galbene, ochii ii cazura pe un fragment scurt, si isi tuguie inconstient buzele intr-un zimbet...Chiar si ochii ii devenira mai luminosi citind cuvintele care ii spuneau vorbe dulci sufletului lui. Era parca vocea acelui baietel care a crescut mult prea repede in chiar casa asta, si a carui voce parca s-a pierdut...si a auzit-o, din ce in ce mai putin in ultimii ani . In tacerea podului, cuvintele acelea scrise de un copil de 6 ani si-au lucrat magicul si l-au dus pe batrinel intr-un timp si o epoca total uitata.
Citind intrare dupa intrare in acel jurnal, foamea sentimentala a inimii lui incepuse sa fie nerabdatoare...ca si gradinarul care abia asteapta sa treaca iarna si sa ajunga la florile si miresmele primaverii. Cu durere insa realiza ca amintirile copilului lui, despre unele evenimente petrecute in acei ani...erau total diferite de cum isi amintea el ca s-au intimplat...Oare cit de diferite?
Isi amintii insa ca si el a avut in aceasta perioada din cauza businessului lui, un jurnal zilnic de activitati...asa ca inchise jurnalul fiului sau si se intoarse sa plece, uitind de poza dupa care plecase in cautare cu putin timp inainte. Se indoi din nou sa nu-si loveasca capul de structura de lemn a podului, se cobori incet pe scarita de lemn si o lua pe un coridorul care ducea la den.
Acolo, deschise un cabinet cu usi de sticla, si lua de pe raft un jurnal vechi . Se aseza pe scaun la biroul lui si puse cele doua jurnale unul linga altul. Jurnalul lui, imbracat in piele si cu litere de aur si jurnalul fiului sau botit si cu multe indoituri si insemnari cu numele simplu “Jimmy” aproape sters de folosinta si de vreme. Isi trecu usor degetele slabe peste coperta si peste numele fiului sau, parca vrind sa reconditioneze ceea ce timpul si folosinta i-a luat...
Cum deschise jurnalul, ochii batrini au cazut peste o inscriptie care parca iti sarea in ochi...pentruca era asa de diferita de celelalte zile...si in scrisul lui elegant citi urmatoarea fraza...”Am pierdut o zi intreaga la pescuit cu Jimmy...si nici macar n-am prins ceva.”
Cu un suspin si cu o mina tremurinda lua jurnalul lui Jimmy si gasi intrarea copilului lui pentru aceeasi zi de Junie 4. Cu litere mari si apasat ...vesele iti sareau in ochi cuvintele...”Am fost la pescuit cu tata. Cea mai frumoasa zi din viata mea!!!”
The story you just read is the introduction for To A Child Love is Spelled T-I-M-E. It was written by my co-author Lance Wubbles, a best selling author for inspirational books.
No comments:
Post a Comment