19 April 2013

CERSETOAREA...




M-am tot gindit... sa va spun…sa nu va spun…?! Pina la urma m-am hotarit sa va spun. Cred ca ati realizat ca …pina la urma spun tot ce stiu! Ei bine…in ultima vreme am avut mult de cersit inaintea Domnului. V-am mai spus asta. Am ascultat multe predici care spuneau ca numa' cerem si iara cerem si trebuie sa si multumim…si am bagat asta in cap…Dar asa a fost perioada asta care a trecut (sper ca a trecut…please Doamne lasa sa fie trecuta…) ca a trebuit sa cer…si sa tot cer. Mai ales pentru copii mei si bineinteles si restul de clan.

Si la un moment dat cind tot ceream…i-am spus Domnului sa ma ierte ca cer, dar n-am nici macar cui sa ma vaiet…asa ca…am dat cu pumnii in perina si m-am vaietat cum am stiut mai duios, si mi-am varsat focul. Acuma vremurile s-au mai limpezit si m-am gindit sa iau o zi speciala…in care sa-I multumesc…numa' sa-I multumesc si sa nu mai cer nimic.
In primul rind e tare greu. Ca m-i s-a invatat mintea cu cersitul. Am intiparita in creier o lista cu oamenii mei si cu nevoile lor si de cum incep conversatia cu Domnul de cum incep sa turui…ii iau la rind…citeodata de doua ori…Tare grea a fost ziua de ieri…sa nu cerseti de loc…toata ziulica.

Buna mea imi povestea ca in satul ei, un boier bogat a luat de nevasta o fata de tigan…da frumoasa…frumoasa foc. Si zicea buna ca de-acuma era imbracata frumos si avea tot ce-i trebuie. Dar mai povestea ea, ca odata, servitoarea a gasit-o la camara si acolo in camara tinara boiereasa avea un sac unde punea bucati de piine. Si mergea la sac si lua in fiecare zi cite o bucata de piine si zicea tare…"asta-i de la cutare de pe strada cutare" si se apuca sa manince piinea cu pofta…Ii intrase cersitul in singe sarmana fiinta…si nu se putea dezobisnuii. Si cam asa am fost si eu ieri incercind sa am o zi de multumire…

Ceva straniu s-a intimplat insa. Pe cind eu ma straduiam sa am ginduri de multumire…primesc aproape simultan doua e-mailuri de la fetele mele in care isi exprimau gratitudinea pentru multe lucruri pe care le-au observat ele ca le-am facut pentru ele in ultima vreme…inclusiv rugaciunea. Sint prea intime aceste e-mailuri sa vi le arat…dar cind le-am primit, m-am intors cu fata catre fereastra sa vad cerul si I-am zimbit Domnului pentru atentie…a fost ca si cum mi-ar fi spus…vezi…asa cum iti place tie sa iti spuna fetele tale multumesc…asa imi place si mie. Si asa cum te bucuri tu de ele…asa ma bucur eu de fiecare data cind nu uiti sa-mi multumesti.

Asa ca de-aia va spun…sa stiti ca versetul…"cu ce masura masurati , vi se va masura"…nu este o filozofie goala...
( 03/24/2009)

2 comments:

Anonymous said...

Multa dreptate ai .Dar ma gindesc ca daca nu am cere nu ni se va da .Cereti si vi se va da ne spune Cuvintul .Si eu cersesc in fiecare zi .Este nevoie sa cerem sprijin pentru tot clanul nostru .
Pana cind mai sunt parintii
Credinciosi cu suflet tare
E-o nadejde si de fii
Cei cazuti in ne-ascultare .
O zi binecuvintata !

Rodica Botan said...

Multumesc Vio...Dumnezeu sa asculte toate rugaciunile parintilor...si ale copiillor, si sa faca sa fim cu totii odata in slava Lui.