CINTARITI DE DUMNEZEU

Ne-ai cântărit, Părinte
Şi ne-ai găsit uşori
Adusu-Ţi-am cinstire
Numai la sărbători
Din Cartea veşniciei
Servit-am foarte rar
Şi-n loc să dăm dulceaţă,
La fraţi, le-am dat amar.

Cântarul Tău e drept
Nu minte niciodată
Ne-ai măsurat pe toţi
Cu-a Ta măsură dreaptă
Şi mult Te-ai întristat
Văzând cum nepăsarea
S-a răspândit enorm
Şi-a înflorit uitarea.

La unii dintre noi
Ai constatat chiar ură
Pe alţii i-ai văzut
Cum slava Ta o fură
Pe cei în suferinţă
Puţin i-am cercetat
De ospitalitate
Aproape c-am uitat.

Ba câteodată-n vorbe,
Aprinse, ne-ai găsit
Şi n-ai avut în noi
Un loc de poposit
Eram prea ocupaţi
Să nu pierdem un show,
Să delectăm privirea
Cu-al filmului erou.

Cât am iertat pe fraţi?
Cât am cerut iertare?
O, prea puţin! O ştim!
Păcatul nostru-i mare
Invidia ne-a ros
Şi încă ne mai roade
Şi astfel nu putem
S-aducem sfinte roade.

Cunoşti făţărnicia
Ce-o afişăm deschis
Atunci când noi uităm
Ruta spre Paradis
Am fost atinşi de colbul
Doctrinelor nesfinte
Şi n-am avut în suflet
O dragoste fierbinte.

Ne-am depărtat de Tine
Prin bârfe şi minciuni
Şi tot mai rar 'nălţat-am
Cântări şi rugăciuni
Credinţa ne-a slăbit
Murit-a pasiunea
Au dispărut din noi
Elanul, viziunea.

Ne iartă sfinte Tată
Vrem, azi, să ne-ndreptăm
Cerinţa Legii Tale
Vrem să o respectăm
Ca în cântarul Tău
S-avem o greutate,
Să locuiască-n noi
Divina Trinitate.

George Cornici/ 25 Februarie, 2009