DUMNEZEU ARE SIMTUL UMORULUI...

CONECTINDU-NE...
de Thom Hunter
tradus Rodica Botan

Impreuna cu sotia mea Lisa ne straduiam sa punem pe picioare o afacere nu prea mare, un ziar, in orasul Guthrie Oklahoma, caruia ne dedicaseram in totalitate. Eu scriam si Lisa vindea rubrici de reclame. Multe nopti ne duceam la culcare mult peste miezul noptii , cind copii nostrii si restul locuitorilor orasului dormeau deja de mult.

Intr-o astfel de noapte abia ne-am tirit in pat ca sa ne tirim afara din pat doar citeva ore mai tirziu. Am mincat ceva cereal, am baut o soda uriasa si am plecat catre orasul Oklahoma unde era masina de tiparit. Lisa a imperechiat pe cei cinci copii ai nostrii cu 5 perechi de ciorapi si a trimis pe cei trei mai mari la scoala cu punga cu mincare in mina. Eram asa de obosit ca n-ar fi trebuit sa conduc sub nici o forma. Lisa era si ea la fel de obosita ca nici ea n-ar fi trebuit sa se mai ocupe de nimic.

“Temperatura este de 70 de grade si soarele straluceste. Inca o zi minunata”, crainicul de la radio masinii anunta… L-am ignorat. Ce nu puteam sa ignor era nevoia creata de bautura aia uriasa ce o avusesem inainte de a pleca de acasa. Am realizat ca n-o sa ajung pina in oras si ca trebuia sa ma opresc undeva pe drum, chiar daca nu eram mai departe de citeva mile de acasa…
In timpul asta, sotia mea care era peste masura de obosita, practica ceea ce ajunsese in zilele alea aproape o forma de arta…sa cheme companiile carora le datoram bani si sa ii roage sa amiie sa ne taie serviciile – din lipsa de plata, pentru inca o zi macar…inca o zi in care sa avem apa calda sau aer conditionat, sau alte servicii. De data asta se uita sa caute numarul de telefon pentru compania de electricitate.

Eu tocmai ma dadusem jos din masina la o benzinarie si aud ca suna telefonul public de la cabina telefonica din apropiere. Eram singura persoana acolo, dar m-am uitat totusi curios in jurul meu. “Cineva sa raspunda la telefon” am strigat eu, exact asa cum faceam acasa. Asta trebuie sa fie cel mai gresit numar de telefon din toate numerele gresite…mi-am zis eu; si in acelasi timp tot eu mi-am zis…”De ce nu?”. Si m-am dus la telefon si am ridicat receptorul…
-‘Hello”…am zis
Tacere…urmata de un lung ”...aaaaa”
-“Thom” dragul meu ce cauti tu acolo, la compania de electrica?”
-“Lisa, …ce cauti tu sa chemi un telefon public la o statie de benzinarie?”
Am trecut amindoi prin uimirea acelui…”nu-mi vine sa cred ce coincidenta…” pina la” e de-adreptul de speriat…” Asteptam aproape ca ceva strigoi sa apara sau ceva fenomene anormale sa se intimple.

Am stat pe telefon si dupa ce ne-am saturat sa ne miram de coincidenta respectiva am inceput sa conversam. O conversatie pe care n-am mai facut-o in graba ca de obicei, si fara intreruperi asa cum nu mai avuseseram de foarte multa vreme. Am vorbit pina si de datoria ce-o aveam la compania de curent electric. I-am spus sa se duca sa se culce un pic sa se odihneasca si ea mi-a spus sa-mi pun centura de siguranta si sa nu mai beau atita soda ca nu e sanatoasa.

Si inca nu-mi venea sa inchid. Am avut o experienta deosebita.Chiar daca numarul de la compania electrica si cel de la telefonul public erau apropiate si diferenta dintre ele a fost doar un singur numar, faptul ca am raspuns eu la acel telefon cind a chemat Lisa a fost dincolo de orice probabilitate si am fost convinsi amindoi ca Dumnezeu stia cit de mult avem nevoie sa stam de vorba…mai mult dect orice in dimineata aceea…stia ca in dimineta aceea aveam nevoie sa ne conectam unul cu altul…sa ne auzim vocea…

Acela a fost inceputul unei schimbari totale. Amindoi am fost uimiti de importanta si devotiunea pe care o dadusem lucrului in timp ce lasam ca copii nostrii sa fie crescuti de oameni straini, si sa fie pusi la culcare de altcineva nu de noi. Cum am putut sa stam vizavi la masa dimineata si sa fim asa de obositi incit sa nu ne spunem nici macar buna dimineata…?

Doi ani de la intimplarea asta eram amindoi afara din afacerea respectiva care ne-a dominat vietile si eu aveam un alt servici cu compania de telefoane. Acuma spuneti voi daca Dumnezeu nu are simtul umorului?