Buna mea spunea mereu, mereu…”Numa’ mama sa nu fi…!”. Bineinteles pe vremea cind eram tinara credeam ca expresia asta seamana cu multe altele ce le auzeam mereu, cum ar fi: ”lasa, lasa, ca o capeti tu inapoi…” sau “cine ce cauta gaseste…” sau “ce-i al tau e pus deoparte…”.
Nu argumentez intelepciunea acestor fraze, dar in ultimii ani, mai ales de cind Buna mea e dusa la Domnul, vorbele ei mi se par scrise cu litere mari…si intelepciunea lor ma copleseste deseori.
Cind fetele mele erau mici, in primele luni de viata am anticipat cu bucurie momentul cind …vor dormi de seara pina dimineata…vor minca mincare solida…vor sta pe olita singure…stiu ca va apuca risul, dar asta a fost asa un eveniment in viata oricarei familii. Si toti am aplaudat de citeva ori…stiu precis ca si voi ati facut-o…
Apoi perioada intrebarilor…”dar de ce, mami, de ce…?...”Mamiiiiiiiiiiiiiiii…de ce?” Si am ajuns la prima zi de scoala…prima litera, prima socoteala…Si poate am fi fost fericiti unii dintre noi sa trecem peste anii care au urmat. Teenagers! Asta este un cuvint …”curat - murdar“…scos din vocabularul lui Caragiale si potrivit pentru politicieni…si nu degeaba . Ca sa rezisti acestor ani trebuie sa devii politician.
Dar odata ce ai ajuns mama…nu mai este intoarcere inapoi. Transformarea este complecta si permanenta. Am tot crezut ca un stagiu din viata lor sau altul o sa ma elibereze de grijuri si ingrijorari si palpitatii de inima…Nici vorba!!! Nu numai ca n-am scapat de ele…dar s-au inmultit. Odata cu casatoria au mai adaugat cite unul…si apoi, cum viata isi are cursul ei…alte griji mai marunte apar.
Asa ca …parca o vad pe buna cu Biblia ei cu litere mari, cu ochelarii pe virful nasului, stind pe dunga patului ei si citind…
Parc-o aud seara dupa ce lumina s-a stins rugindu-se pentru fiecare din noi …de la cel mai mare pina la cel mai mic…parc-o aud cum ofteaza spalind vase la ghiuveta si zicind…”numa mama sa nu fii…”
Si in sfirsit …am prins in intregime intelesul vorbelor ei…Nu zicea asa pentruca nu vroia sa fie mama sau bunica…ci pentruca intelegea importanta si responsabilitatea unei mame si ne amintea si noua de ea…
No comments:
Post a Comment