Vorbeam astazi cu un coleg.Fiica lui cea mare este in ultimul an la liceu. Odata cu graduarea…parintii asteapta ca fata sa se mute afara. Era foarte convins ca asta este cursul normal al lucrurilor. Era chiar mindru ca a discutat cu fata lui si asta este intelegerea lor; ea s-a maturizat acuma…probabil are 18 ani, ca nici n-am intrebat…ca altele au fost gindurile care m-au napadit.
Noi romanii si poate si alte natii avem alta perspectiva in viata asta. Eu nu mi-as inchipui sa-mi dau puii din cuib afara…nici pomeneala la virsta asta. Mai ales fete…si cu deosebire baieti…?! Doamne pazeste.
Intr-un fel inteleg principiul. Noi cocolosim copii mult prea mult. El i-a spus fiicei sale ca poate sa stea dar trebuie sa participe financiar la intretinerea casei. Deci e clar ca pe linga scoala va trebui sa aiba cel putin un job part-time ca sa poata sa participe financiar. Asta nu e rau…doar ca tinara prefera sa fie libera si sa se mute cu o prietena , si sa imparta cheltuielile cu ea. Parintii sint ok cu alegerea ei. Omul este crestin…?! Intrebat cum vede el situatia din punctul ala de vedere zice ca excelent…spune ca are incredere in fata lui…mai poti sa raspunzi ceva fara sa acuzi ori pe parinti ori pe copii?
De unde vad eu situatia…vad altfel…cel putin in dreptul meu…chiar daca e la virsta maturitatii. Sa stiu eu cind vine si cind pleaca…sa stiu eu daca s-a hranit cum trebuie…sa stiu eu…(nu-i asa ca vreau sa stiu prea multe?) Ei…asta sint eu…si astea au fost obiceiurile unde am crescut eu si am crezut de cuviinta ca asa sa fie obiceiurile si in casa mea. "De cind m-a facut mama"…asa ar fi zis buna mea…ei, de-atunci asa m-am pomenit. Pleci de acasa cind te mariti sau te insori…cu mici exceptii pentru cei care trebuie sa se mute din oras, sau …au imbatrinit fara intentii de casatorie.
Ce parere aveti voi de toate astea? Cind ar trebui sa plece copii de-acasa?
4 comments:
La inceput si mie mi s-a parut o idee proasta. Dar cind am auzit logica, am inteles.
Eu i-am bagat in cap la fata mea ca sa se uite la "viitorul" in felul asta. Daca sta la parinti, de unde stie o fata daca el e in stare sa se intretina? Ca stie sa-si imparta bine banii? Ca e responsabil? Daca ar sta acasa nu trece oare de la o mamica la alta, cind se insoara?
Nu este intelept ca o fata sa se casatoreasca cu cineva care nu poate s-o intretina, nu? Si la fel si fata. Daca stie sa-si imparta bine banii, o sa stie sa-si intretina bine casa.
Platind chirie, ajuta un copil sa devina responsabil. Prea multi copii, cind ajung adulti, nu stiu sa-si chiverniseasca bine banii, fac datorii de zeci de mii de dolari, si se uita la parinti sa-i ajute. Si asa nu vor invata niciodata sa se intinda cit le este patura.
as vrea sa te contrazic si nu pot...exista dreptate de amindoua partile...si un lucru e clar...nu exista parinte perfect si nici copil perfect...si de la caz la caz trebuie judecate lucrurile altfel...si de la copil la copil...si uite aici apare ceva ce poate face o imbalanta intre copii sau in felul cum ii tratezi. Le-am spus fetelor mele ca pina n-o sa aiba copii n-o sa inteleaga de ce parintii au diferite decizii uneori fata de un copil si alte decizii fata de celalalt.
In primul rind si parintii se maturizeaza in timp si cum ai procedat cu primul copil n-ai sa procedezi cu urmatorul. Apoi nevoile si slabiciunile copiilor sint diferite si actionezi ca atare...nu poti neaparat sa faci aceleasi decizii ...de aia si Dumnezeu probabil nu ne trateaza la fel...ci pe fiecare ca pe un individ unic. El care ne cunoaste atit de bine stie unde sintem slabi si unde putem merge pe propriile picioare...
Nu e minunat ca Domnul nu ne-a facut cu un cookie cutter? Fiecare are forma diferita si asta ne face viata mai interesanta.
Nu pot agrea mai mult cu ceea ce spui...minunat dar si ...dificil pe alocuri. Copii astia ne tin ocupati...de la tinerete pin' la batrinete...
Post a Comment