AI COPII "REUSITI"?

Cu ceva ani in urma o prietena imi povestea despre o alta cunostinta comuna si-mi spunea cu mare apreciere…"are un copil foarte reusit." Multa vreme m-a urmarit expresia…ceva nu-mi suna bine. Era vorba de lucruri pozitive doar: talente, inteligenta, frumusete, pozitie in societate…si totusi …si totusi cuvintul "reusit" si cuvintul "copil", unul linga altul mi-i s-au parut nepotrivite.

Ce face un copil “reusit”? Nu toti copii sint reusiti? Nu sint ei un “dar de la Domnul” si ferice de cine isi umple tolba de sageti cu ei?

O alta cunostiinta care o aveam a nascut un copil cu probleme fizice. Durerea este inevitabila si de inteles, mai ales daca copilul sufera; nici nu incape indoiala. Si chiar daca nu sufera in trup acuma, are o meteahna si stim ca in timp o sa-l deranjeze, o sa se simta diferit, va avea probleme, si astfel de ginduri sint absolut normale pentru un asemenea parinte. Asa au fost si pentru aceasta familie de care vorbesc pina cind au realizat ca in loc de frunti incruntate, trebuie sa multumeasca Lui Dumnezeu pentru darul Lui asa cum era. In timp acel dar care a venit un pic mai sifonat si poate nu in forma perfecta pe care o vedem noi…a ajuns cea mai mare binecuvintare a vietii lor.

Dar sint oameni care isi fac anumite planuri de viata . Ei trebuie sa aiba o slujba potrivita care sa le dea o pozitie inalta in societate si sa le asigure o situatie finaciara adecvata, trebuie sa se casatoreasca “bine” (si acest bine este o discutie in sine…nu din orice familie, cu o anumita stare de educatie sau de societate sau stare financiara…din nou; nu neaparat “binele” ala vechi si biblic care vorbeste de o potriveala la acelasi jug…) si ca o incununare la urma va veni un copil…”reusit”…(sau doi).

Ce inseamna un copil reusit? Unul care fizic este absolut “perfect”…in ceea ce intelegem noi perfectiunea? Acuma noi nu intelegem nici macar ce inseamna adevarul. Cum am putea intelege alte cuvinte cind nu putem stabilii adevarul despre ele? Daca am intelege ca tot ce face Dumnezeu este perfect…atunci altfel ne-am uita la tot ce primim de la el. Am un chirias care are o fetita de 5 ani care are o mina neterminata…citeva degetele neterminate. Cine indrazneste sa spuna ca aceasta copila nu este perfecta? Daca Dumnezeu asa a facut-o , ea este perfecta. Pentruca fiecare ar trebui comparat doar cu el insusi.

Perfectiunea mea este cind implinesc voia Tatalui meu. Imperfectiunea mea este cind nu-l ascult. Tatal meu nu ma compara nici cu tine cel care citesti, nici cu altcineva. La un om i-a dat un talant si la altul 10 si cine sintem noi sa stabilim ce sa faca El. El ne-a creat si ai Lui sintem, si va cere din mina noastra rezultate doar la investitiile facute in noi. Atit.

Asadar, daca copilul tau are vreo conditie fizica deosebita nu inseamna ca nu este perfect, daca este mai incet la gindire nu inseamna ca nu este perfect…El a fost creat perfect de Dumnezeu si tu il jignesti pe Creatorul Tau daca nu apreciezi darul Lui. Ii vezi pe unii oameni ca ii spun lui Ghita…”vezi…nu poti si tu sa fi ca Ion?”. Nu…Ghita va fi Ghita toata viata lui. Ajuta-l pe Ghita sa-si urmeze drumul stabilit de Facatorul Lui…nu inseamna ca daca Ion cinta la pian si Ghita al tau n-are voce sau inclinatie muzicala, Ghita nu este un copil “reusit”.
Ceea ce trebuie sa le dam lui Ghita si lui Ion deopotriva este multa dragoste si intelegere. Sa-i facem sa inteleaga ca sint speciali in felul lor si ca sint unici. Sa nu-i comparam decit cu ei…Ghita cind e cuminte si Ghita cind face prostii…Si sa intelegem limitele si talentele si inclinatiile copiilor nostrii.

Va spun toate astea pentruca am avut doua fete atit de diferite. Puii mei au fost ai mei si cind au facut fapte bune si cind au facut prostii. Am plins, m-am jeluit, dar tot puii mei au ramas. Am realizat ca fiecare din fetele mele a mostenit ceva de la mine. M-am agatat cu amindoua miinile de partea aia, pentruca pe aia o puteam intelege si am vrut neaparat sa existe un pod de intelegere si comunicare intre noi. Am facut si greseli in cresterea lor…ca pe cind invatam sa fim parinti, pe atuncea sintem deja bunici si dinamica dintre noi si copii nostrii se schimba.

Dar daca ar fi sa dau sfaturi unui parinte tinar ar fi…nu-ti omori copilul cu toate clasele existente, cu toate sporturile posibile…dai posibilitatea sa faca ceva de placere si nu-I lua ultimul minut liber…Daca tu ai vrut sa fi fotbalist de profesie…nu incerca sa-ti atingi visul antrenindu-l pe copilul tau care are alte dorinte, alte talente, alte inclinatii…

Copilul tau este “reusit” de la inceput, ca asa l-ai primit ; ti se cere sa-i faci cunoscut cind este mic Cuvintul Domnului pe care si-l va amintii cind va fi mare si il va trai. Roaga-te intr-una pentru el si in rest, relaxeaza-te la gindul ca Dumnezeu i-a pregatit viitorul dinainte ca tu sa stii cum arata el la fata…ca reusita in viata lui ca si a ta de altfel este sa paseasca in planul stabilit de Dumnezeu, pentru fiecare din noi; si doua planuri nu seamana unul cu altul, pentruca asa cum sintem unici , si planurile sint unice.

Gindeste-te acuma…ai si tu copii “reusiti”? Ca eu am…