AVENTURI IN RUGACIUNE -3-

Catherine Marshall
Tradus Rodica Botan


Ca sa fim siguri ca nu ne retragem din zona de lucru a credintei, este necesar sa ne intrebam pe noi insine atunci cind ne rugam”Chiar astept ca ceva sa se intimple ca rezultat al cererii mele?” Ca acest lucru ne va prevenii sa facem o enumerare de lucruri si de nevoi si sa terminam acolo. Asta nu ne va costa nimic. Numai ne facem asa o lista de dorinti fara sa avem un plan solid…ne-am uitat ca intr-o vitrina cam ce-ar fi bun pe-acolo si venim acasa fara nimic… am rasfoit doar niste petitii ca pe o revista dar ne-am oprit la atit. Nu avem nimic concret. Nu asteptam nimic in urma rugaciunilor, poate doar o stare inalta de euforie.

In ce priveste pierderea credintei in Dumnezeu daca nu ni se raspunde la rugaciune in exact forma in care am cerut-o, poate vreunul dintre noi sa fie mai ingrijorat de starea credintei noastre mai mult decit Insusi Dumnezeu? Ca sa avem incredere in El nu este numai Voia Lui dar si pasiunea inimii Tatalui. Cu siguranta atunci putem sa lasam in seama Lui orice ingrijorare ca ne-am pierde cumva credinta.

In afara de asta, sintem noi ingrijorati ca un raspuns negativ o sa ne aduca aminte de starea noastra dificitara si faptul ca nu am atins conditiile stabilite de Dumnezeu? Si daca este asa, din nou, nu punem la indoiala abilitatea Lui Dumnezeu sa ne dea orice avem nevoie - credinta sau perseverenta sau puterea interioara ca sa ii implinim conditiile?
Domnul Isus vorbeste adesea despre rasplatirile cerului. Daca asta ne ofenseaza ca pare prea materialistic …poate ca ar trebui sa nu ne straduim sa fim mai spirituali ca insusi Dumnezeu.

Un veteran al rugaciunii, John R.Rice, a spus foarte deschis in cartea “Cerind si primind”. “Rugaciunea nu este o masinuta draguta pentru a vizita in jurul orasului. Rugaciunea este un camion puternic care merge direct la magazie, se incarca si vine inapoi cu marfa…”

Daca credem ca nu vom avea niciodata credinta pentru o asemenea rugaciune, e adevarat, asa este. Dar, acesti sfinti care au avut mai multa experienta ca noi in acest domeniu, ne spun ca Dumnezeu foloseste slabiciunile noastre… si caderile noastre de credinta deschid usa ca El sa faca mai mult chiar decit am cerut noi. Noi decidem sa-I cerem asistenta in unele lucruri marunte de nevoie imediata. Si cerinta noastra este doar o intrare intr-un antreu. Facind un pas tremurat inainte, realizam ca antreul duce in camera regala de receptie. Spre uimirea noastra Regele Nostru insusi vine sa ne intimpine oferindu-ne daruri care sint demne doar de regi…o prietenie pe viata cu Domnul Gloriei.

“Tu imi ceri bani de chirie pentru luna asta”. Si El zimbeste…”Stai aici la picioarele mele si vom vorbi de chirie, dar si de alte lucruri. Am multe sa-ti spun. Daca accepti prietenia Mea, noi amindoi vom avea ani de bucurie impreuna. Am multe sa te invat…si va dura o eternitate sa spun si sa te invat tot ce am planuit pentru tine.”

Situatia asta imi aminteste de acea femeie fara nume …careia cu mult timp in urma Domnul Isus i-a cerut apa sa bea linga fintina lui Iacov . Sub privirea patrunzatoare a acestui Strain si intrebarea Lui, ea a aflat ca setea care o determina sa vie zilnic la fintina era doar problema ei de suprafata. Rabby stia insa totul despre ea, toate lucrurile rele pe care ea le facuse. Si cu toate astea nu a condamnat-o; doar cu o dragoste si o finete deosebita a indreptat-o catre raspunsurile la propriile ei intrebari pe care le cauta de multa vreme.

Asadar intrind in relatia asta intima cu Domnul Isus, ii dam posibilitatea ca El sa se poata ocupa atit de nevoile noastre imediate, materiale si fizice, dar si de alte nevoi mai adinci ascunse care pot fi atitudini potrivite si emotii sanatoase, porniri adecvate si chiar sa ne rezolve relatiile noastre distruse.

Curind intelegem ca a cere inseamna mai mult decit a verbaliza dorintele noastre. Buzele noastre nu comunica totdeauna strigatul adevarat al inimii. In unele situatii pentruca sintem asa de rupti de realitatea emotiilor ce le traim, rugaciunile noastre nici nu se adreseaza realitatii. Altadata sintem confuji si nici noi nu stim exact ce vrem, cum deci am putea sa stim ce sa cerem? Sau poate nici nu stim suficient despre propriile noastre sperante si vise ca sa putem face rugaciunea specifica.

Atunci ajungem la concluzia ca sint diferite nivele, feluri de rugaciuni…
Sint atit de multe lucruri pe care vreau sa le invat…”Doamne, invata-ma sa ma rog!!!”