Nepotii mei, dupa o perioada mai dificila la scoala, au inceput sa inteleaga in sfirsit care-i secretul succesului la virsta lor. Nu, nu este acela sa fii popular…nici sa fi clownul clasei. Nu este nici macar cum te imbraci, mai ales ca la scoala asta crestina unde i-au trmis parintii lor trebuie sa imbrace uniforma. Nu este nici cit esti de destept; ca au experimentat ei… si inteligenta daca nu e lucrata da tot atitea roade cit da o gradina care nu e sapata si in care nu s-a semanat nimic.
Si in sfirsit, dupa ce rind pe rind au disparut: jocurile la computer, telefonul, alealalte scule de muzica care refuz sa le invat numele chiar daca Deb m-a amenintat ca-mi face unul cadou si imi inregistreaza un milion de cintece de pe vremea mea (nici nu stiu daca erau atitea cintece pe vremea aia…?!). Televizorul a fost inchis…si au ramas doar cartile si creioanele si fiecare cu scaunul lui la masa din bucatarie… Laura a preferat sa-i tina acolo si sa-I vada ea cu ce se ocupa…asa ca n-au avut incotro…si s-au ales in ultima vreme de pe urma acestui tratament dur …numai cu A si B…
Asa ca simbata am celebrat notele lor bune la invatatura…si cum eram satui de alte restaurante…si n-avea nimeni chef sa faca mincare, ne-am dus la un restaurant asirian.Eu, copii si nepotii mei. Mai mincasem noi si altadata acolo si orezul lor si Lula…sint ceva de dorit. Doar ca pe cind mincam mai bine, au aparut doua dansatoare…din cele imbracate in costume orientale, amintindu-ne de scenele celei care a facut numele de Izabeala sa fie foarte cunoscut .
Bineinteles ca ochii nostrii sint supraobisnuiti zilele astea mai cu orice…Fetele erau decente; nimic din ce nu vezi pe strada in ziua de azi…si totusi am privit cu placere cum Joshua a rosit si si-a pus ochii in farfurie si si-a examinat mincarea pentru o perioada lunga de vreme…exact cit i-a luat dansatoarei sa-si faca turul in jurul meselor si sa se retraga.
Laura mi l-a aratat; si m-am bucurat sa vad ca isi examineaza copii …iar astazi m-a chemat sa-mi spuna ce discutie a avut cu el. Laura l-a intrebat ce parere are de ce s-a intimplat la restaurant. Si Joshua a zis ca profesorul lor le-a spus ca daca se afla intr-o situatie , cum a fost cea de ieri, in care nu stie cum sa se comporte, sa se intrebe simplu…ce ar face Domnul Isus in situatia respectiva. Si i-a spus mamei lui…
-Si…am lasat ochii in farfurie pina a trecut din fata mea. Asta cred ca ar fi facut Domnul Isus.
Nu cred ca mai am de adaugat nimic la articolul asta. Joshua a spus tot ce trebuia spus!
Si in sfirsit, dupa ce rind pe rind au disparut: jocurile la computer, telefonul, alealalte scule de muzica care refuz sa le invat numele chiar daca Deb m-a amenintat ca-mi face unul cadou si imi inregistreaza un milion de cintece de pe vremea mea (nici nu stiu daca erau atitea cintece pe vremea aia…?!). Televizorul a fost inchis…si au ramas doar cartile si creioanele si fiecare cu scaunul lui la masa din bucatarie… Laura a preferat sa-i tina acolo si sa-I vada ea cu ce se ocupa…asa ca n-au avut incotro…si s-au ales in ultima vreme de pe urma acestui tratament dur …numai cu A si B…
Asa ca simbata am celebrat notele lor bune la invatatura…si cum eram satui de alte restaurante…si n-avea nimeni chef sa faca mincare, ne-am dus la un restaurant asirian.Eu, copii si nepotii mei. Mai mincasem noi si altadata acolo si orezul lor si Lula…sint ceva de dorit. Doar ca pe cind mincam mai bine, au aparut doua dansatoare…din cele imbracate in costume orientale, amintindu-ne de scenele celei care a facut numele de Izabeala sa fie foarte cunoscut .
Bineinteles ca ochii nostrii sint supraobisnuiti zilele astea mai cu orice…Fetele erau decente; nimic din ce nu vezi pe strada in ziua de azi…si totusi am privit cu placere cum Joshua a rosit si si-a pus ochii in farfurie si si-a examinat mincarea pentru o perioada lunga de vreme…exact cit i-a luat dansatoarei sa-si faca turul in jurul meselor si sa se retraga.
Laura mi l-a aratat; si m-am bucurat sa vad ca isi examineaza copii …iar astazi m-a chemat sa-mi spuna ce discutie a avut cu el. Laura l-a intrebat ce parere are de ce s-a intimplat la restaurant. Si Joshua a zis ca profesorul lor le-a spus ca daca se afla intr-o situatie , cum a fost cea de ieri, in care nu stie cum sa se comporte, sa se intrebe simplu…ce ar face Domnul Isus in situatia respectiva. Si i-a spus mamei lui…
-Si…am lasat ochii in farfurie pina a trecut din fata mea. Asta cred ca ar fi facut Domnul Isus.
Nu cred ca mai am de adaugat nimic la articolul asta. Joshua a spus tot ce trebuia spus!
No comments:
Post a Comment