09 April 2009

NOI CREDEM IN ISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU!!!

Mai jos o sa gasiti povestea lui Cherie. Eu mi-am ales de prietena din cele trei personaje ale povestirii pe Cela. Si pentruca povestea aducea in discutie pe Domnul Isus si ideea ca El a fost om si moartea lui a fost doar o moarte clinica, as vrea sa adaug citeva cuvinte .

Daca as fi stat de vorba cu cele doua prietene din povestea de mai jos care cred in Dumnezeu dar nu cred in Domnul Isus, le-as explica ceea ce cred sau stiu eu. Nu ca e mult, dar pentru mine este suficient sa inteleg de ce asta a fost calea pe care Dumnezeu a ales-o sa ne scoata din pacat.

Din natura Lui, Dumnezeu este perfect si nu poate sta in prezenta pacatului. Pentru a ne rascumpara din pacat cineva trebuia sa vina jos la noi in trup omenesc dar in putere dumnezeiasca. De aia a fost nevoie de Domnul Isus, care a fost omul- Dumnezeu.

Cind a coborit la noi I s-a dat un trup la fel ca al nostru . El a simtit toate durerile noastre, toate slabiciunile noastre. Si ce mare Har sa avem un Mintuitor care poate mijlocii pentru noi in fata Tatalui. Cine ar putea sa ne inteleaga slabiciunile mai bine ca El, cel care le-a simtit la fel ca si noi si a fost ispitit la fel ca si noi. Asa ca , pentruca dreptatea lui Dumnezeu sa se poata face a fost o imperativa nevoie ca Domnul Isus sa vina ca om El Dumnezeu intrupat, ca sa impace cele doua lumi.

In ceea ce priveste moartea Lui, am ascultat odata la o biserica marturia unui doctor chirurg…de specialitate. El a explicat ca toate simptomele Domnului Isus au fost clasice…a celui care moare rastignit si ca atunci cind din ranile lui a curs apa este pentruca singele deja se scursese in totalitate si nu mai era altceva decit apa. A povestit de setea lui…care si ea este parte din ceea ce simte un rastignit cind isi pierde tot lichidul din corp.

Fara singe in organism nu se poate trai. Asa ca cele doua femei “emancipate” din poveste, mai trebuiau sa studieze putin. Ceea ce spune Cherie insa e adevarat. Sint multi care vor sa creada orice dar nu adevarul. Ce este important de stiut insa este faptul ca nu exista intrare in rai decit pe o singura portita…Isus Christos. Daca L-ar crede pe Dumnezeu tot ar fi bine ca El spune…
“Pentruca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau fiu, pentruca oricine crede in EL sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.”

Sa nu ne amagim singuri cu tot felul de filozofii. Cherie a avut dreptate cind a spus prin cuvintele Celei…”Eu cred in Dumnezeu si in Isus Hristos!”
……………………………………….
cherie has left a new comment on your post "O ZI DE MULTUMIRE!!!": Inspirata de concursul tau, fara a considera ca particip la concurs iti scriu o poveste (mai lunga decat ziceai)La noi duminica sunt Floriile.

De Florii.

Cele trei bătrânele prietene Flori, Cela si Iubi au iesit din biserica încantate de crengutele de salcie sfintite pe care tocmai le-au primit din mâna preotului. Era sărbatoarea Floriilor, ziua numelui pentru Flori. Acum se îndreptau spre locuinta ei unde erau invitate la o mică masă festivă.

-Doamne Iisuse Hristoase îti multumim pentru ziua de azi , a rostit închinându-se Cela. Asteptati-mă putin, intru aici să îmi iau tigări.

-Ai văzut cât a pus în cutia milei?A intrbat-o Flori pe Iubi.

-N-am fost atentă.

-N-a pus nimic, m-am uitat la măna ei, s-a prefacut. Asa face mereu, e mare credincioasă dar la o adică se eschivează. Eu, mă stii, nu că mă dau credincioasă dar cred si mă rog la Dumnezeu. De Iisus ce să spun, parcă în ultimul timp prea multe am citit. A fost un om, a murit, a fost in moarte clinica si si-a revenit.Lumea atunci era mult mai naivă, o hipnoza în masă ar fi putut fi considerată realitate.Tu ce zici?

-Si eu tot în Dumnezeu cred. Cănd eram mica aveam o idee confuză despre Iisus si nici nu mă gandeam să vorbesc despre el cum vorbesc acum. A fost totusi un om, orice s-ar zice.

-Si ce faceti voi cu crengutele astea?A întrebat Cela întorcându-se.

-Eu le pun deasupra usii, a răspuns Flori.

-Eu pun una din crengute sub pernă la noapte si ceea ce visez interpretez ca un mesaj de la Dumnezeu.

-Lasă-mă ! I-a tăiat elanul Flori. Asa ai zis si anul trecut si nu s-a adeverit nimic. Totul este doar dorinta ta.

-Ba eu cred în vise, a contrazis-o Cela.Voi nu stiti că nu v-am povestit, n-am vrut să ganditi cine stie ce despre mine dar când m-am operat de cancer la sân, acum 5 ani, cu o noapte înainte am avut un vis. M-am visat într-o câmpie nesfârsită cu iarbă verde. Eram singura si speriată. Am stigat “Doamne, dacă existi spune-mi ce să fac?”Si în fata mea s-a deschis o lumina orbitoare în care l-am simtit pe Dumnezeu. L-am rugat să mă ierte si să mă ajute. Am simtit o mana pe umarul meu.M-am întors si l-am văzut pe Iisus care mi-a spus că Dumnezeu mă va ajuta, sa merg mâine linistita la operatie. După cum stiti operatia a reusit si ma simt bine. Eu cred in Dumnezeu si in Iisus Hristos.

4 comments:

cherie said...

Esti o draguta, asta este un adevarat premiu, imi place ca ai postat istorioara mea aici. Imi plac si comentariile tale.
Cu drag,

Rodica Botan said...

Imi pare bine ca iti place postarea. Ideea ta a fost buna pentruca sint lucruri care trebuiesc explicate si povestea ta a dat prilejul unei astfel de explicatii.

Vezi ca pe blogul lui LeeDee este un concurs. Cind termina ea concursul daca nu te apuci tu de unul...o sa am eu .
Daca te decizi insa sa faci si tu un concurs, am sa te ajut...daca-mi dai voie...am sa ofer 20 de dolari pentru premiant.

cherie said...

draga Rodica,
Eu nu fac concursuri caci blogul meu nu este vizitat de asa multi cititori ca al tau, dar voi urmari blogul tau si acum il caut pe cel al lui LeeDee

Rodica Botan said...

Tocmai de aia m-am gindit sa faci un concurs...gasesti tu o tema frumoasa si eu pun premiul ($20)si anunt pe blogul meu ca e concurs la tine...si asa o sa vina si vizitatorii...
ce zici? Cind termina LeeDee...