PIINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE...

Am citit ieri un articol despre piine. Nu stiu cum este piinea in Romania acuma…dar imi amintesc ca in copilarie era de trei feluri. Alba, intermediara si neagra. Mami ma trimetea sa cumpar jumatate de piine intermediara. Asta acoperea nevoile gospodariei noastre. Ma costa 3 lei si 50 de bani. Nu cred ca am cumparat piine alba vreodata, dar nici piine neagra. Piinea intermediara era o piine mare lunguiata. Piinea neagra era piinea oamenilor saraci si unii sateni cumparau pe vremea cind se putea cumpara fara cartela in cantitati mai mari, o bagau in desagi si o duceau la animale. Piinea neagra era mai mica si rotunda. N-am idee cit costa.
Oricum…culoarea piinii parca impartea lumea in caste. Cei care mincau doar piine alba si o duceau mai bine, si dupa numarul de piini de pe rafturi realizai ca erau destul de putini, apoi piinile negre luau si ele o portiune considerabila din rafturi , dar majoritatea rafturilor era ocupata de piinea intermediara, piinea cea de toate zilele a marei mase de oameni care formau populatia orasului unde traiam.

Venind in America, am ales cu totii, sau majoritatea daca nu toti, sa mincam o piine cit mai alba. Am avut insa asa o dezamagire cind dupa ce am admirat albeata si frumusetea si simetria unei felii de piine alba, am gustat-o si am avut impresia ca maninc ceva fara substanta, fara gust, fara satz. Mama mea s-a apucat dupa o vreme sa faca ea piine dar nici piinea aia n-a iesit tocmai ca si piinea cu care fuseseram obisnuiti in Romania. Si ca sa fiu corecta …cu mine cel putin…n-am mai mincat o piine asa ca si in copilarie de cind am plecat de acolo. Imi amintesc de mirosul si gustul piinii de casa facuta la cuptor, coapta pe o foaie uriasa de varza …si mincata goala, calda…inmiresmata…

Cu vremea am invatat sa ne orientam dupa o piine mai sanatoasa, o piine cu seminte in ea, cu mai multa fibra, cu grauntele doar sfarimate pina la o anumita dimensiune. Articolul ce l-am citit spunea ca , cu cit o mai mare diversitate de seminte in piine, cu atit dam organismului mai multe vitamine si alte elemente necesare mentinerii sanatatii noastre. Daca piinea este cea care ne asigura viata in trup, Cuvintul Lui Dumnezeu este cel care ne asigura viata spirituala.

Ieri m-am gindit cum am reusit sa facem din piinea spirituala exact ce facem cu cea fizica…cum am macinat-o si am albit-o si am scos din ea ce am crezut noi ca nu ne place…cum am selectat doar o portiune din bobul spiritual, si cum am facut ca sufletul nostru sa fie hranit tot atit de prost pe cit ne hranim fizic. Alimentatia noastra din punct de vedere fizic duce lipsa de mai toate elementele necesare supravietuirii; la fel si alimentatia spirituala.

Ne lipseste fibra, vitaminele de tot felul…fier zinc s.a.m.d…pentruca de dragul aspectului piinii am distrus continutul…Si in viata spirituala ne lipsesc atit de multe lucruri ca lista ar fi asa de lunga si probabil incompleta, ca n-avem habar cit am diluat, schimbat, schimonosit buna invatatura pe care am mostenit-o…Cuvintul sacru…Cuvintul vietii. Nu degeaba sintem anemici si plapinzi si "alergici" atit in viata fizica cit si in cealalta.

Mi-am amintit de ucenici, trecind prin lanul de griu si luind si frecind citeva spice in mina ca sa manince boabele…Cum ar fi oare sa luam din spicele Bibliei , si sa mincam boabele asa cum le gasim…pline de tot ce da si mentine viata sufletului…Cum ar fi sa nu cautam intelesul in douazeci de dictionare si sa interpretam... interpretarile celor mai cunoscuti oameni ai zilei…ci sa cerem intelepciune ca si Solomon, de la Cel ce are si ne da daca o cerem…si sa lasam ca Biblia sa ne descopere incet si pe indelete valorile si invataturile ei "naturale", dind sansa sufletului nostru sa isi reimprospateze existenta artificiala si dieta nesanatoasa in care l-am tinut…cum ar fi oare sa ne intoarcem la "piinea noastra cea de toate zilele" si la vechea reteta ?
Oare cum ar fi?