Ieri am scris cum e sa casti ochii si sa vezi pe cine-ti pune Dumnezeu la poarta. Astazi la lucru am fost vizitata de o doamna la a carei poarta m-a pus pe mine Dumnezeu cu multi ani in urma…cam prin 1993…un an dupa ce am avut accidentul de electrocutie.
Mi-amintesc ca m-am dus inapoi la lucru…la inceput part-time. Doamna Joanne era superviser in departamentul de Credit. Imi dadea lucruri usoare de facut; dar si alea mi se pareau grele. La un moment dat, pentruca eram pe medicamente tari, a inceput lumea sa se invirta cu mine. M-a pus in masina si m-a dus acasa. Mi-a dus si masina mea acasa. Nu stiu exact cum.
Am invatat multe lucruri de la ea. Nu, nu mi-i le-a spus…le-am vazut. Era superviser si la cei care citeau contoarele. In zilele ploioase cind stia ca vin de afara uzi si flaminzi, ii astepta intotdeauna cu ceva cald. Mai lucrasem si cu alti supervizeri inainte, dar comportamentul ei era ceva nou. Apoi ii auzeam pe oamenii ei, venind de pe teren cu rapoarte…si ii auzeam spunindu-i la ce adreasa, unde locuieste o batrinica sau cineva bolnav, in alta parte iarba e crescuta prea mult, n-a ridicat nimeni posta de o vreme, casa pare neingrijita, n-a scos nimeni de mult gunoiul afara.
Am aflat mai tirziu ca Joanne mergea dupa servici si vizita acesti oameni batrini…le ducea mincare…le amintea sau ii ajuta sa-si plateasca bilurile ca sa nu le taie curentul sau gazul, intra in contact cu familia lor... sau le rezolva alte probleme.
Joanne este catolica. Dragostea ei pentru Christos m-a cucerit, m-a invatat, m-a inviorat. Am fost impresionata de tot ce facea…si am avut o schimbare adinca a inimii, doar urmarind faptele ei. La un moment dat, cind m-am simtit mai bine mi-a spus…"Rodica tu esti o fata inteligenta…de ce nu te duci sa dai un test de matematica pentru o pozitie mai buna, care ti-i s-ar potrivi mai mult." N-as fi stiut nicioadata ce pozitii sint in companie si ce mi-i s-ar potrivi; dar ea m-a analizat si a stiut. Am dat testul si l-am trecut…si apoi m-a ghidat ca pe un orb , tinindu-ma de mina si aratindu-mi mereu directia.
E drept ca eu am parcurs terenul singura, eu mi-am dat examenele; dar fara indrumarea ei, fara incurajarea ei, n-as fi cine sint astazi, nu as avea locul asta de munca, nu mi-as fi putut creste copii in belsug. Eu am fost pusa... la poarta ei. De ani de zile, de Craciun, primesc cite un cadou de la ea…Ma straduiesc si eu , dar ce fac e asa de putin in comparatie cu ce a facut ea pentru mine. Si uitindu-ma in urma realizez ca inaintea ei am fost la alta poarta…si Dumnezeu m-a pus mereu la poarta care trebuia, si m-a dat in grija cuiva care sa aiba o inima larga si un suflet nobil.
Nu gasesc in viata mea nici macar o coincidenta. Si daca as vrea sa ma dau "rotunda"…n-am nici o sansa. Am fost un emigrant cu doua valize de haine vechi…fara sa cunosc limba, obiceiurile…fara sa am doi dolari in buzunar. Pot sa cred ce vreau despre talentele si calitatile mele; realitatea este ca de undeva de sus o mina iubitoare m-a dat in grija cuiva care sa-mi arate dragostea Lui prin propriile gesturi.
De aia zic…astazi cind am vazut-o pe Joanne, m-am bucurat nespus si am multumit Domnului din nou pentru ea. Ce bine imi pare ca Dumnezeu m-a pus la poarta ei…Numai ca , pentruca m-a tratat cu dragoste si demnitate…nici n-am realizat pina astazi ca atunci , cu multi ani in urma…si eu am fost …un Lazar. Acuma stiu...
Mi-amintesc ca m-am dus inapoi la lucru…la inceput part-time. Doamna Joanne era superviser in departamentul de Credit. Imi dadea lucruri usoare de facut; dar si alea mi se pareau grele. La un moment dat, pentruca eram pe medicamente tari, a inceput lumea sa se invirta cu mine. M-a pus in masina si m-a dus acasa. Mi-a dus si masina mea acasa. Nu stiu exact cum.
Am invatat multe lucruri de la ea. Nu, nu mi-i le-a spus…le-am vazut. Era superviser si la cei care citeau contoarele. In zilele ploioase cind stia ca vin de afara uzi si flaminzi, ii astepta intotdeauna cu ceva cald. Mai lucrasem si cu alti supervizeri inainte, dar comportamentul ei era ceva nou. Apoi ii auzeam pe oamenii ei, venind de pe teren cu rapoarte…si ii auzeam spunindu-i la ce adreasa, unde locuieste o batrinica sau cineva bolnav, in alta parte iarba e crescuta prea mult, n-a ridicat nimeni posta de o vreme, casa pare neingrijita, n-a scos nimeni de mult gunoiul afara.
Am aflat mai tirziu ca Joanne mergea dupa servici si vizita acesti oameni batrini…le ducea mincare…le amintea sau ii ajuta sa-si plateasca bilurile ca sa nu le taie curentul sau gazul, intra in contact cu familia lor... sau le rezolva alte probleme.
Joanne este catolica. Dragostea ei pentru Christos m-a cucerit, m-a invatat, m-a inviorat. Am fost impresionata de tot ce facea…si am avut o schimbare adinca a inimii, doar urmarind faptele ei. La un moment dat, cind m-am simtit mai bine mi-a spus…"Rodica tu esti o fata inteligenta…de ce nu te duci sa dai un test de matematica pentru o pozitie mai buna, care ti-i s-ar potrivi mai mult." N-as fi stiut nicioadata ce pozitii sint in companie si ce mi-i s-ar potrivi; dar ea m-a analizat si a stiut. Am dat testul si l-am trecut…si apoi m-a ghidat ca pe un orb , tinindu-ma de mina si aratindu-mi mereu directia.
E drept ca eu am parcurs terenul singura, eu mi-am dat examenele; dar fara indrumarea ei, fara incurajarea ei, n-as fi cine sint astazi, nu as avea locul asta de munca, nu mi-as fi putut creste copii in belsug. Eu am fost pusa... la poarta ei. De ani de zile, de Craciun, primesc cite un cadou de la ea…Ma straduiesc si eu , dar ce fac e asa de putin in comparatie cu ce a facut ea pentru mine. Si uitindu-ma in urma realizez ca inaintea ei am fost la alta poarta…si Dumnezeu m-a pus mereu la poarta care trebuia, si m-a dat in grija cuiva care sa aiba o inima larga si un suflet nobil.
Nu gasesc in viata mea nici macar o coincidenta. Si daca as vrea sa ma dau "rotunda"…n-am nici o sansa. Am fost un emigrant cu doua valize de haine vechi…fara sa cunosc limba, obiceiurile…fara sa am doi dolari in buzunar. Pot sa cred ce vreau despre talentele si calitatile mele; realitatea este ca de undeva de sus o mina iubitoare m-a dat in grija cuiva care sa-mi arate dragostea Lui prin propriile gesturi.
De aia zic…astazi cind am vazut-o pe Joanne, m-am bucurat nespus si am multumit Domnului din nou pentru ea. Ce bine imi pare ca Dumnezeu m-a pus la poarta ei…Numai ca , pentruca m-a tratat cu dragoste si demnitate…nici n-am realizat pina astazi ca atunci , cu multi ani in urma…si eu am fost …un Lazar. Acuma stiu...
No comments:
Post a Comment