TATAL ...MA VEDE!!!

Acest adolescent locuia numai cu tatal lui, si cei doi aveau o relatie nemaipomenit de apropiata. Baiatul facea parte din echipa de fotbal a liceului; numai ca era tot timpul pe banca de rezerva. Cu toate astea, tatal lui era prezent la fiecare meci si nu numai atit dar striga cit putea de tare si foarte entuziasmat din tribuna…

Baiatul lui era cel mai mic de statura din clasa lui. Tatal lui insa il incuraja mereu, desi i-a spus ca daca chiar nu vrea sa joace fotbal…nu-i asa o mare tragedie. Dar tinarului ii placea totusi fotbalul si chiar daca era pe banca de rezerva, a continuat sa exerseze si sa fie prezent la meciuri; si se straduia cit putea de mult la fiecare practica ce o aveau. Visa si el ca macar in anul patru de liceu sa ajunga sa joace si el intr-un meci. Si trecusera deja cei patru ani si desi nu lipsise de la nici o practica si desi se straduise cit il slujeau puterile si energia…era inca si acum tot pe banca de rezerva…si tatal lui tot pe o banca in tribuna incurajind si strigind de acolo in favoarea echipei lui.

In cele din urma termina si liceul si se inscrise la facultate. Se hotari sa incerce sa vada daca nu il vor primi in echipa de fotbal a facultatii. Toti cei care il stiau erau convinsi ca n-are nici o sansa, dar in ciuda acestui fapt a fost admis in echipa facultatii. Antrenorul a recunoscut ca il pastreaza in echipa datorita faptului ca mentine cu atitudinea lui o atmosfera pozitiva pentru ceilalti din echipa, punindu-si toata stradania in fiecare sesiune de practica.

Aflind ca a fost acceptat in echipa, tinarul a alergat la un telefon public ca sa-i spuna tatalui lui vestea cea buna. Tatal lui a fost nemaipomenit de bucuros si baiatul i-a cumparat bilete pentru tot sezonul de fotbal. Si apoi, ca un atlet serios, s-a pus din nou pe practica…Si timpul a trecut. De fapt au trecut patru ani de facultate in care el a practicat cu sirguinta dar…a fost pe banca de rezerva la fiecare meci care l-au avut. N-a fost chemat de antrenor nici macar odata sa joace pentru un minut in nici un meci.

Era sfirsitul sezonului de fotbal, in ultimul lui an de facultate, si echipa lui practica pentru ultimul meci al sezonului; cind antrenorul i-a adus tinarului o telegrama. Tinarul citii telegrama si deveni tacut ca un mormint. Abia putind sa lege cuvintele, dupa o vreme ii spuse antrenorului:
-Tatal meu a murit azi dimineata; crezi ca as putea sa lipsesc de la antrenamentul asta?
Antrenorul l-a luat de dupa umeri cu multa blindete si i-a spus…
-Fiule, ia toata saptamina libera si nu e nevoie nici chiar simbata sa vii la meci…

Simbata a sosit, si meciul incepuse dar echipa lui nu o ducea prea stralucit. In a treia repriza , cind echipa lui era de-acuma in urma cu 10 puncte, un tinar trist intra in camera unde jucatorii se schimbau de obicei, si isi imbraca echipamentul sportiv. Apoi se indrepta catre banca de rezerva in timp ce colegii si antrenorul lui se uitam mirati la el, sa-l vada inapoi atit de repede dupa tragedia prin care a trecut.
Tinarul insa s-a apropiat de antrenor si i-a spus:
Domnule, te rog da-mi voie astazi sa joc si eu…trebuie neaparat sa joc…
Antrenorul s-a facut ca nu-l aude…ca sub nici o forma n-ar fi vrut sa-l lase sa joace chiar in finala. Dar tinarul a insistat si in cele din urma, facindu-i-se mila de el, antrenorul a agreat si i-a dat voie sa joace.
-M-ai convins…ii spuse el…hai, du-te …

Si se duse…Dar nu trecu mult cind atit antrenorul cit si colegii din echipa, cei din echipa adversa si chiar spectatorii au incepaut sa se uite uimiti , la ce se intimpla jos pe stadion…Acest tinar maruntel, pe care nu l-au lasat niciodata sa joace pina atunci, juca fotbal nemaipomenit de bine. Echipa adversa nu-l putea oprii, alerga, pasa mingea, bloca adversarii, si juca ca un jucator de elita. In curind scorul a ajuns egal, iar in ultimele secunde ale jocului, a interceptat o minge si …i-a intrecut astfel pe adversari. Tribuna era in flacari, iar colegii lui l-au ridicat pe umeri si il carau pe sus victoriosi. Asa era o avalansa de strigate si de bucurie cum nu se mai vazuse de mult pe acel stadion.

La urma, cind stadionul s-a golit de oameni si cind colegii lui si-au facut dus si au plecat acasa, antrenorul l-a gasit stind singur intr-un colt al incaperii. Se apropie de el si il intreba:
-Mai copile, nu-mi vine sa cred…azi ai fost fantastic. Spune-mi si mie ce duh ai avut astazi in tine? Cum ai putut sa te transformi asa?

Tinarul se uita lung la antrenorul lui si cu ochii sclipind de lacrimi ii spuse…
-Stiti ca tata a murit…dar ce nu stiti este ca tatal meu a fost orb…cu greu reusi sa continue si isi forta un zimbet pe fata…
-Tatal meu a fost prezent la toate meciurile…dar astazi a fost pentru prima data cind din cer a putut sa ma vada jucind…si am vrut domnule…am vrut sa-i arat tatalui meu ce jucator bun sint…
………………………..
Acuma…din cer un Tata iubitor te priveste si pe tine si pe mine… A investit tot ce-a avut mai bun in relatia Lui cu noi…L-a dat pe Intiiul Lui nascut, pe Domnul Isus sa moara pentru noi…
De-o viata stam si ne odihnim pe banca de rezerva…ce ziceti…n-ar fi timpul sa facem putina miscare si sa-I aratam Tatalui ca sintem si noi in stare de ceva?