UN CAPAT DE SFOARA...

Dupa ce s-au cintat citeva imnuri in seara aceea, Pastorul Bisericii s-a ridicat incet, s-a dus la pupitru si inainte de a-si tine predica din acea seara, a introdus scurt un pastor venit in vizita si care era in audienta in acea seara.

In mica lui introducere, Pastorul a spus congregatiei lui ca persoana pe care le-o introduce in acea seara este una dintre cele mai dragi persoane din copilaria lui si ca ar vrea ca inainte de predica ce o s-o tina, aceasta persoana sa aiba citeva cuvinte de spus, si sa impartaseasca cu ei, ce va simti de cuviinta.
Si cu aceste cuvinte, un om batrin se scula din audienta si se indrepta catre pupitru sa vorbeasca.

El spuse…
Un tata, fiul sau si prietenul fiului sau navigau pe coasta Pacificului…deodata o furtuna puternica se napusti asupra lor si bloca orice posibilitate ca sa se poata intoarce la tarm. Valurile erau atit de uriase, si desi tatal era un navigator expert, n-a putut sa tina barca la linia de plutire si toti trei au fost aruncati in valuri in timp ce barca s-a rasturnat.
Batrinul a ezitat un moment…s-a uitat peste audienta si a facut contact cu doi adolescenti care pentru prima data de la inceputul serviciului au fost captati parca si interesati de povestea care se spunea de la pupitru. Pastorul cel batrin continua apoi povestea…si spuse… Prinzind in miini o funie de salvare, tatal a trebuit sa faca cea mai grea decizie din viata lui: carui baiat ii va arunca celalalt capat de funie…pe care dintre cei doi il va salva?

A avut doar citeva secunde sa decida.Tatal a stiut ca fiul sau este credincios. De asemenea a stiut ca prietenul fiului lui nu era inca. Agonia deciziei lui nu a putut fi intrecuta nici macar de torentul si valurile care il loveau. Si in timp ce tatal i-a strigat fiului sau “Te iubesc, fiule!!!”, a aruncat celalalt capat de fringhie prietenului fiului sau…

Pe cind tatal l-a tras pe prietenul fiului sau inapoi la barca… fiul sau deja disparuse in apa involburata… Corpul lui n-a fost gasit niciodata.

In timpul asta cei doi tineri din audienta deja stateau drepti si nemiscati in banca ascultind povestea… asteptind ca ultimele cuvinte ale pastorului batrin sa finalizeze aceasta poveste interesanta. Tatal… continua batrinul pastor, stia ca fiul lui va pasi in eternitate cu Isus si nu a putut sa il lase pe prietenul fiului sau sa isi petreaca eternitatea in iad, nemintuit… fara Isus. Asadar …si-a sacrificat fiul, ca sa-l salveze pe prietenul fiului sau…

Cit este de mare dragostea Lui Dumnezeu!, mai zise el, care a facut acelasi lucru pentru noi. Tatal nostru din ceruri a sacrificat singurul sau Fiu, ca noi sa fim rascumparati. Va implor primiti aceasta oferta si prindeti-va de capatul de fringhie care vi se arunca in acest serviciu divin. Si cu asta, s-a coborit de la pupitru si s-a asezat inapoi in banca intr-o tacere profunda.

Pastorul acelei biserici din nou, a urcat la amvon si a tinut o predica scurta cu o invitatie la sfirsit. Dar… nimeni nu a raspuns la apel.

Cind serviciul s-a sfirsit, in citeva minute, cei doi tineri din audienta s-au dus direct la batrinul predicator. Unul dintre ei s-a apropiat …

-”Povestea ta a fost o poveste frumoasa”… a zis el politicos…”dar nu cred ca a fost foarte realista… adica …cum?… un tata sa lase sa moara singurul sau fiu in speranta ca celalalt baiat va deveni crestin?”

-Ai dreptate in ce spui… raspunse batrinul… si uitindu-se in jos la Biblia lui batrina… un zimbet larg i se asternu pe fata. Ridica din nou privirea la cei doi baieti si le spuse…

-E adevarat ca nu este foarte realista… nu-i asa? Dar stau aici astazi ca un fel de dovada… cum s-a simtit Dumnezeu cind Si-a dat pe singurul Sau Fiu pentru mine. Pentru ca… vedeti voi… eu am fost acel tata… iar pastorul vostru a fost prietenul fiului meu.