Pacientul lui favorit era Edith Burns. Intr-o dimineata, se duse la cabinetul lui cu o inima tare grea. Si asta din cauza lui Edith. Dar cind pasi in sala de asteptare, o gasi pe Edith cu Biblia ei neagra, mare, pe genunchi, vorbind vesela si cu toata convingerea cu o mama tinara ce astepta si ea sa-i vina rindul la consultatie.
Edith Burns avea obiceiul sa se introduca in felul urmator:
-Hello, numele meu este Edith Burns. Tu crezi in Paste?
Apoi continua sa explice tot ce s-a intimplat de Paste si… de foarte multe ori oamenii care vorbeau cu ea ajungeau sa fie salvati.
Doctorul Phillips intra in cabinetul lui si o gasi pe sora sefa, Beverly. Beverly o intilnise mai demult pe Edith, la o consultative, cind a trebuit sa-i ia tensiunea. Si ca de obicei Edith s-a prezentat asa cum facea ea, in mod obisnuit:
-Hello, eu sint Edith Burns… as vrea sa te intreb daca tu crezi in ceea ce sarbatorim noi de Paste?
Beverly i-a raspuns scurt…
-Bineinteles ca da. Atunci Edith a continuat…
-Si ce anume crezi tu despre Paste?
Beverly ii raspunse…
-Pai… stiu eu… vopsim oua, mergem la Biserica imbracati in haine noi… Tot lucruri care au nemultumit-o pe Edith, si care a inceput imediat si pe indelete sa-i explice adevarata insemnatate a Pastelui. Si de cite ori venea la consultatie… ii explica din nou… astfel incit intr-una din zile Beverly a capitulat si in sfirsit a ajuns sa-L cunoasca in mod personal pe acest Isus de care i-a vorbit atit de des Edith.
De data asta insa doctorul ii spuse lui Beverly…
-Beverly, nu o chema inca inauntru pe Edith… da-i timp. Trecind prin sala de asteptare, am avut senzatia ca inca un suflet este foarte aproape de a-L cunoaste pe Mintuitorul… da-i timp lui Edith sa termine…
Mai tirziu, cind in sfirsit a fost chemata inauntru, Edith se aseza pe scaun ingrijorata si i se adresa doctorului…
-Doctore… spune-mi acuma de ce esti asa de trist? Citesti si te rogi suficient?
Dr, Phillips spuse…
-Edith… da-mi voie acuma sa fiu eu doctoral, si tu pacientul. Analizele tale au venit de la laborator…trebuie sa-ti spun ca ai… cancer. Si Edith… nu numai atit, dar timpul ce-l mai ai e scurt…
Raspunsul lui Edith veni numaidecit…
-Doctore… sa-ti fie rusine ca te-ai intristat din cauza asta. Tu m-ai anuntat doar ca am sa-L vad pe Domnul meu Isus, pe sotul si prietenii mei care au plecat inaintea mea. Mi-ai dat vestea ca am sa sarbatoresc un Paste fara sfirsit… si ti se pare greu sa-mi dai o asemenea veste?
Dr Phillips se gindi in sinea lui… ”N-am intilnit niciodata in viata mea o alta femeie ca Edith”. Si Edith a continuat sa vina la control. A venit si Craciunul, si cabinetul a fost inchis pina pe 3 ianuarie. In ziua in care s-a deschis cabinetul insa, Edith n-a venit la control asa cum stabilisera… Mai tirziu, Edith l-a sunat pe Dr. Phillips si l-a informat ca va trebui sa-si spuna povestea la spital de-acuma, si i-a mai zis… ”Will… timpul sa ajung acasa se apropie… ai putea aranja cumva ca pacientele care vor fi in camera cu mine sa fie din cele ce au nevoie sa auda povestea Pastelui? Si Doctorul Will a aranjat in asa fel incit pacientele care au fost spitalizate si aveau nevoie sa auda despre Paste deveneau colege de camera cu Edith pe timpul spitalizarii. Multe dintre ele L-au intilnit pe Domnul Isus pentru prima data si au primit salvarea. Si intregul personal al spitalului s-a indragostit de aceasta femeie fascinanta… si au inceput sa o strige Edith-Paste… toata lumea… cu exceptia asistentei principale, pe nume Phyllis Cross.
Phyllis nu a fost deloc impresionata si a lasat pe toata lumea sa stie ca ea nu are nimic de-a face cu nebunia asta religioasa. Fusese sora medicala in spitalul militar… si vazuse si auzise multe la viata ei. Era un fel de erou in lumea ei… fusese casatorita de trei ori… era rece, distanta si facea totul ca la carte, fara nicio emotie.
Intr-o dimineata, amindoua surorile medicale care de obicei o ingrijeau pe Edith, au sunat ca erau bolnave. Edith mai luase si o gripa peste boala ei obisnuita, asa ca Phyllis a trebuit sa intre in salon sa-i dea o injectie. Cind a intrat in salon, a gasit-o pe Edith cu un zimbet larg pe fata… si gata sa-i spuna vestea cea buna. Si Edith incepu… dar un pic diferit…
-Phyllis, ii zise ea… Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc, si m-am rugat pentru tine… Phyllis Cross i-a raspuns numaidecit:
-Eu zic sa iti vezi de treaba si sa nu te mai obosesti de pomana, ca rugaciunea ta nu va avea niciun efect asupra mea… si… nu ma intereseaza povestea ta deloc. Edith i-a raspuns:
-Tu faci ce vrei, dar eu m-am rugat ca sa nu plec acasa la Domnul meu pina nu vei deveni si tu parte din familia Lui. Phyllis i-a raspuns de data asta pe jumatate in batjocura…
-Atunci nu cred ca ai sa mai mori vreodata, ca eu veci n-am sa ma schimb… si grabita iesi pe usa salonului.
Si a mai fost nevoie ca Phyllis sa intre in salonul unde era Edith, si de fiecare data ea ii spunea…
-Phyllis, Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc, si ma rog inca pentru tine…
Dar veni o zi in care desi n-avea treaba in salonul lui Edith, Phyllis se simti atrasa sa intre in salonul ei ca un fier atras de un magnet puternic. Si a intrat, si s-a asezat pe patul bolnavei. Edith i-a spus zimbind din nou…
-Sint asa de bucuroasa ca ai venit sa ma vezi, pentru ca Dumnezeu m-a anuntat ca astazi este ziua ta speciala… Phyllis a intrebat-o…
-Edith, tu ai intrebat pe toata lumea de primprejur daca crede in Paste… dar pe mine nu m-ai intrebat…?!
-Am vrut s-o fac de multe ori, a zis Edith, dar Dumnezeu nu m-a lasat pina nu vii tu sa ma intrebi…dar acuma ca m-ai intrebat… am sa-ti spun. Si Edith Burns a luat Biblia ei mare si a impartasit cu Phyllis povestea mortii, ingroparii si invierii Domnului Isus. Apoi Edith a intrebat-o...
-Phyllis, tu crezi in Paste?... iar Phyllis cucerita de Cuvintul lui Dumnezeu i-a raspuns:
-Vreau sa cred din toata inima si vreau sa Il am si eu pe acest Isus in inima mea… si cind a iesit din acel salon… Phyllis marturiseste mai tirziu ca s-a simtit ca purtata pe aripi de ingeri…
Doua zile mai tirziu, cind Phyllis o vizita pe Edith din nou, aceasta o intreba:
-Phyllis, tu stii ce zi e astazi? Phyllis i-a raspuns ...
-Bineinteles, Edith… este Vinerea Mare…
Edith i-a raspuns…
-Nu, Phyllis… pentru noi in fiecare zi este Paste… pentru ca Hristos e viu!
Au mai trecut inca doua zile si in duminica de Paste, Phyllis a trebuit sa lucreze. Dupa ce si-a facut treburile obisnuite, a coborit la parterul spitalului unde era o mica florarie ca sa cumpere un crin de Paste pentru Edith. Cind a intrat mai tirziu cu floarea in mina in salonul lui Edith, a gasit-o pe aceasta in pat, cu Biblia ei mare, cu coperti negre, in poala. Cu doua degete tinea semn in Biblie in doua locuri. Pe buze… un zimbet luminos. Cind Phyllis i-a atins insa mina, a realizat ca Edith… nu mai era. Degetul miinii stingi indica Ioan 14… ”In casa Tatalui meu sint multe locasuri. Ma duc sa pregatesc un loc pentru voi, ca acolo unde voi fi Eu sa fiti si voi”. Mina dreapta indica Apocalipsa 21:4 “Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor, si nu va mai fi moarte, sau tinguire, sau plins: si nu va mai fi nici durere, caci lucrurile vechi s-au dus”.
Phyllis se uita mult timp la acest trup lipsit de viata si apoi ridicindu-si fata catre cer si cu lacrimi curgindu-i pe obraji spuse… ”Iti doresc un Paste fericit, Edith… Hristos a inviat!”
Phyllis parasi salonul, si la usa se uita in jur… intr-un colt erau doua studente care invatau sa devina si ele surori de caritate… si se indrepta glont catre ele…
-Hello, fetelor… Numele meu este Phyllis Cross. Voi stiti ce inseamna Pastele?
7 comments:
Pentru mine Pastele nu este o poveste siropoasa despre un Iisus om care a suferit pentru pacatele mele care nici nu ma nascusem atunci.Povestea este un punct de plecare.
Pentru mine Pastele este un simbol. Si foarte frumos am auzit chiar azi pe patriarhul ortodox care a vorbit de inviere foarte inspirat. Pastele este o sarbatoare in cinstea jertfei. Jertfa "lui Iisus - omul" reprezentata simbolic prin lumanarea aprinsa in noaptea de inviere. Caci jertfa este actul "lumanarii" care arde si se consuma daruindu-se ca lumina.
Viata omul in totalitate este o jertfa pentru binele celor pe care ii iubesti, pentru copii care cresc, pentru parintii in suferinta, pentru cei care au nevoie de noi si carora ne daruim ca o lumanare care se consuma dand lumina binefacatoare. Asta cred ca sarbatorim noi crestinii la Paste. Jertfa omului si transformarea lui in lumina.
Iarta-ma daca nu m-am exprimat chiar asa cum a zis patriarhul nostru, dar acesta a fost sensul si chiar cuvintele cu aproximatie.
Pastele?
Este un moment din viata oamenilor cand Dumnezeu a facut o scara intre pamanteni si Imparatia Lui. Ca sa ajungi in imparatia lui Dumnezeu nu este o alta cale, nu este un alt mod sau varianta, numai crucea lui Isus. Pe mine ma mira faptul ca cei care ar trebui sa ne invete pe noi muritorii si sa ne arete calea catre acolo, vin cu fel si fel de variante si ne fac sa credem ca "toate drumurile duc la Roma". Dragii mei, nu este numai o singura cale care duce la Cer si aceasta cale trece pe la Golgota, trebuie sa ajungi acolo si sa te genunchezi sub crucea lui Isus, ca sa fi curatat de pacate prin sangele "Mielului". Daca ai trecut pe la Gogota pe drumul tau catre Cer, sansele tale sunt destul de sigure ca nu te vei rataci si ca vei ajunge acolo unde nu este plans si durere, nu este moarte pentru ca esti in prezenta Celui care a invins moartea.
Domnul sa te ajute si sa ma ajute ca sa putem sta la masa Mirelui Ceresc in sarbatoarea "Pastelui" fara sfarsit.
Chiar voiam sa citesc un raspuns aici unde stiu ca se vorbeste despre Dumnezeu, dar sincer nu am inteles nimic de la anonimus.Ce alta cale decat jertfa pentru cei pe care ii iubesti este mai spre cer? Adica chinul de dragul chinului ? Golgota este calea indoielii, a rugamintii catre Dumnezeu, ca daca se poate "ia din fata mea acest pahar cu bautura amara"! Nu ?
Eu sunt curioasa ce ar zice un predicator nu un credincios asa cum este doar "anonimus".
Poate veti discuta la biserica acest aspect, "jertfa".
Imi cer scuze ca iar scriu, dar trebuie sa mentionez ca stiu ca rugamintea cu paharul nu a fost facuta de Iisus pe drumul Golgotei ci inaine in gradina G unde s-a rugat, dar am exagerat amestecand lucrurile si considerand ca asa a gandit si pe drumul spre crucificare, poate amestecand cu ceea ce a spus pe cruce, "Dzeule, Dzeul meu, dece m-ai parasit"...
Dar daca as putea as sterge toate comentariile. O rog pe Rodica sa le stearga.
cherie...nu stiu cum sa le sterg...dar am sa o intreb pe Deb, ca ea ma ajuta cu treburi din astea...
Dar nu vad sensul sa sterg, cind putem discuta si clarifica...
Povestea jertfei incepe in Gradina Edenului...pentruca acolo a aparut pacatul. Printr-un singur om a venit pacatul (Adam) si desi s-a imprastiat si a cuprins tot pamintul si toti oamenii, printr-un singur om putea sa fie rezolutionata aceasta problema.
Daca va aduceti aminte, Moise a introdus jertfa...pentru pacate. Singele (oi, vitei, porumbei) jertfelor "acoperea" pacatele pentru care se aducea jertfa. Asta a fost o solutie temporala insa.
Problema omului a fost o problema importanta pentru Dumnezeu. In cer s-a pus intrebarea..."Cine se va duce sa salveze omenirea?" Si s-a facut o tacere in cer, spune Biblia ca nimeni n-a indraznit sa accepte sa vina...cu exceptia Mielului...adica a Domnului Isus. Jertfa lui avea puterea sa "stearga" pacatele, unde singele celorlalte jertfe doar acopereau pacatele si pacatele ramineau ...doar ca erau acoperite.
Domnul Isus putea sa depuna o astfel de jertfa pentruca El era singurul care putea sa traiasca o viata pura, fara pacat. Orice alt om, oricit de bun ar fi este nascut in pacat...Acuma ca s-au descoperit DNA avem un pic de idee cum trasaturile parintilor exista in noi de la nastere. Stiinta nu este ceva ce incurca religia...ci mai degraba o explica.
Deci asa cum pacatul a venit printr-un singur om...asa poate fi eliminat printr-un singur om. Noi putem sa jerfim cit vrem...este un gest frumos si absolut este de laudat, dar jertfele noastre au darul sa ne faca mai buni, sa ne apropie de Dumnezeu, de familie, de prieteni...dar aceste jertfe nu pot face nimic pentru pacatele noastre decit singura Jertfa Domnului Isus...
Acuma, tot ce ni se cere este sa credem in aceasta jertfa...sa acceptam jertfa, faptul ca El a murit prntru noi...si crezind in Jertfa Lui putem sa fim mintuiti.
Odata ce sintem ai lui, viata noastra trebuie sa se schimbe. Ca sa ilustrez acest lucru...imaginati-va ca deveniti ruda apropiata cu un Presedinte...imediat statutul social se schimba...incepem sa fim mai pretentiosi cu ce imbracam, cum ne comportam...si ce prietenii tinem...asta daca avem un pic de minte. Astea sint rezultatele faptului ca sintem asociati cu o persoana respectabila. La fel este si faptul ca devenim copii ai Lui. Doar ca devenim copii ai Lui printr-o decizie personala si ca facem schimbari pentruca SINTEM AI LUI si nicidecum schimbarea noastra ne face copii ai Lui. Exista o ordine care este importanta.Noi am fost adoptati...ca fii si fiice...Pentruca Biblia spune ca "pe cind eram noi inca pacatosi Hristos S-a jertfit pentru noi" Deci El a jertfit primul si apoi noi am devenit copii ai Lui si am imprumutat straiele si obiceiurile Imparatiei.
Pastele este un simbol?
Pastele este o sarbatoare evreiasca. Cind evreii erau in Egipt si egiptenii n-au vrut sa-i lase sa plece desi Moise s-a dus la Faraon in repetate rinduri trimis de Dumnezeu...ultima plaga a fost aceea ca primul nascut al fiecarei familii a murit. Pentruca Ingerul Mortii trecea pe la fiecare casa, Dumnezeu le-a spus evreilor sa taie un miel si sa ia niste isop si sa minjeasca cu singele mielului usciorii usii. Asa ca Ingerul n-a lovit nici una din casele evreilor ci doar a egiptenilor.
Nu este coincidenta faptul ca Pastele evreilor a coincis cu moartea Domnului Isus. Daca vorbim despre simbol. mai degraba mielul din Vechiul testament al carui singe a fost folosit sa scape de moarte pe evrei, a fost simbolul Jertfei de la Golgota cind Mielul perfect a Lui Dumnezeu s-a jertfit pentru ca sa stearga pedeapsa intregii lumi.Moartea si invierea Domnului Isus este o realitate...nu un simbol.
Cherie ai adus in discutie un lucru foarte important. Iti multumesc pentru commenturi ...la fel si anonimul. Ce v-am spus aici sint lucruri din Biblie. Biblia este una singura asa ca indiferent ce nuanta si ce traditii am avea, sint nascute din acelasi Cuvint. Cuvintul Lui Dumnezeu care este mai presus de traditiile ortodoxilor sau ale baptistilor sau ale penticostalilor...sau ma rog...crestinilor dupa Evanghelie.
In ziua cind Dumnezeu ne va chema la judecata nu ne va intreba din ce Biserica am facut parte si cine a fost preotul sau pastorul...El ne va cere socoteala dupa posibilitatile care le-am avut. Avem o Biblie? Stim sa citim? Spuneti voi daca n-ar trebui sa citim Cuvintul Lui Dumnezeu mai mult decit alte carti...oricare ar fi ele?
Va implor...cautati pe Dumnezeu cita vreme mai avem acces la Cuvintul Lui.
DACA MAI AVETI SI ALTE INTREBARI...SAU DACA VRETI DOVADA DIN bIBLIE LA CE AM SPUS, VA STAU LA DISPOZITIE...
Hristos a inviat!
Este foarte frumoasa si folositoare aceasta poveste despre marturisirea credintei crestine . Incerc si eu sa raspund, in dreptul meu, la intrebarea din articol . Dupa cunostintele mele , Pass-over in engleza inseamna Pastele evreiesc si mai inseamna Trecere peste ( ceva ) Dupa descoperirea care ne-a fost data , celor care au auzit si au crezut Mesajul orei,cautand sa citim ce este scris in Biblie, gasim ca inainte ca sa fie judecat si rastignit de catre autoritatile acelui timp, Isus a zis ucenicilor, pe cand se aflau in jurul mesei , in seara praznicului : "Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea; (Luc.22:15) Era un timp de sarbatoare pentru popor, in amintirea eliberarii din lunga robie Egipteana ( 400 de ani ), cand poporul Israel s-a intors in Tara fagaduita , pe care o parasisera strabunicii lor,din pricina unei vremi de foamete care a durat sapte ani .Pe acea vreme, Iosif avea in Egipt functia care se compara cu a unui Prim Ministru de astazi Trebuie sa cititi Biblia daca vreti sa stiti de ce au ajuns sa fie robi ai egiptenilor si cun au fost eliberati, tot poporul deodata, fiind chiar siliti sa plece cat mai repede de acolo . Drumul spre Canaan pe care ar fi putut sa-l urmeze era acela pe care au intrat in Egipt , mult mai scurtsi mai usor de batut decat acela pe care l-au folosit ca sa iasa . Dar acesta nu a putut sa fie la alegerea lor, ci a fost la calauzirea Dumnezeului lor , si, daca normal era ca ei sa treaca peste mare ei au trebuit sa treaca " prin " ea . Un alt lucru foarte , nu numai ciudat si interesant pentru gandirea omeneasca, da si foarte important pentru intelegerea invataturii crestine este acela ca , pentru a putea sa-si salveze de la moarte copii intai nascuti in fiecare familie si sa-i poata lua cu ei spre libertate, au trebuit sa taie un miel pentru fiecare familie si sa manjeasca cu sangele lui tocul usilor de la intrarea in locuinta lor . Sangele mielului era semnul pentru ca Ingerul razbunator sa stie ca acolo locuiesc israeliti si sa nu intre cu moartea .Apostolul Pavel ne-a explicat in scrisorile lui ca aceste evenimente din istoria antica a poporului Israel, istorie care ne prezinta o viata trecatoare , au fost umbre , adica simboluri pentru o realitate mai complexa , care este nu numai pe un plan material, ci se extinde si pe un plan spiritual in care, daca pasim, intram in directa legatura cu Dumnezeu si cu Viata Lui , care este vesnica . Continuare intr-un articol pe care-l voi scrie pe blogul meu
super poestea,m-a impresionat pana la lacrimi, multumesc
Post a Comment