O vreme acuma am sa tot vorbesc despre educatie. As vrea asa de mult ca cei ce au copii si nepoti sa ne ajute sa stoarcem subiectul asta de tot ce este bun. Toti vrem ca copii nostrii sa fie educati. Imi amintesc cind am devenit mamica pentru prima data cit de greu mi-a fost sa spun fetitei mele…”hai la mamica”. Nu ne nastem cu toate cunostiintele gramada. Le asimilam pe parcurs…ascultam ce zic alte mame, intrebam pe mama noastra, experimentam…Apoi nu toti copii raspund la fel la acelasi lucru. Trebuie sa gasim formula potrivita.
Acum traim in vremuri in care uneori e nevoie ca ambii parinti sa lucreze. Oricit ar fi de trist acest lucru …se intimpla. Dintre cei mai buni “baby sitters” care exista pe lume nu cred ca sint altii mai buni decit bunicii. Ferice de cine ii are…Unii parinti spun ca nu cantitatea de timp petrecuta cu copii conteaza ci… calitatea. De unde nu cred ca calitatea trebuie ignorata, eu cred ca cantitatea joaca rolul cel mai important. Un copil care petrece timp in compania ta va invata de la tine chiar daca nu-l inveti nimic…se va simti ocrotit tot timpul…se va simti iubit si lumea lui va fi o lume lipsita de ingrijorari…pentruca mama sau tata sau amindoi au grija de toate nevoile lui.
Explicati copiilor de ce faceti unele lucruri …lucrurile pe care ei le pot intelege. Invatatii sa salute si sa cunoasca oamenii pe nume. Asta este asa o deosebita calitate care este peste masura de folositoare in viata, mai ales daca ajungi sa ai o pozitie de conducere undeva. Un om care este intr-o functie intr-o fabrica unde trebuie sa minuiasca multi oameni va avea mult succes daca are talent in a recunoaste oamenii. Uitati-va cu bagare de seama la astfel de oameni…te cunoaste de prima data, te intreaba cum te cheama, repeta numele ca vrea sa-l memorizeze, iar data viitoare cind te intilneste te saluta si-ti spune numele. Daca ai un astfel de director si tu esti omul de serviciu, sint absolut sigura ca biroul lui va stralucii de curatenie. Asta este parte din respectul pe care il dai oamenilor si care eventual se va reintoarce in aproape toate cazurile…Copii pot invata de mici , fara multa greutate acest lucru.
Un lucru mic…precum vedeti. Il invata cind nici nu stiu ca invata …dar le va fi de folos o viata intreaga. M-as bucura sa aud mai multe de la voi. Si m-as mai bucura sa treceti pe blogul Cristinei si sa participati la Concursul cu tema educatiei. Linkul e mai jos.
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2009/05/03/ce-este-educatia-concurs/
5 comments:
Un copil are nevoie de modele. Daca modelele lipsesc, are loc o carenta educationala si afectiva suficient de mare in viata copilului care sa dea nastere ulterior problemelor comportamentale. Ganditi-va la un copil micut, care ia ceva de pe masa. Initial, se uita la mama, sa vada reactia. Daca mama lipseste sau daca reactia lipseste, in mintea lui nu se mai creaza repere. Nu va sti daca e bine sau e rau. De aceea este absolut necesar sa fim cat mai des in preajma copiilor nostri, sa le acordam toata atentia pe care o merita.
Sint absolut de acord cu tine. Problema in America este lipsa tatalui la baieti. Banuiesc insa ca si in Romania exista acuma problema asta, pentruca parintii pleaca la munca in alte tari.
In America procentul cel mai mare de familii in care lipseste tatal il au familiile de culoare. Concomitent cu lipsa tatalui din familii este si procentul de baieti de culoare care sfirsesc in inchisori. Exact ce ai spus tu Cora, lipseste tatal...lipseste modelul.
Cind ne gindim la bunastarea familiei trebuie sa ne amintim ca pe copii ii avem cu noi doar pentru o scurta vreme...si daca atunci lipsim din viata lor, pierdem momentele prielnice de a-i invata cele necesare.
Multumesc pentru acest gind Cora. Si sper sa beneficieze de el si cititorii nostrii.
Ceea ce incepe sa ma doara si mai tare este faptul ca devine un lucru obisnuit ca unul dintre parinti sa lipseasca. Nimeni nu se revolta. Nimeni nu ia atitudine fata de parintii care isi parasesc copiii. Ne punem copiii in fata faptului implinit si nici nu ne dam seama cat rau le putem cauza. Nu facem nimic sa reparam raul, sa prevenim problemele care pot aparea. Merge pe premisa ca "asta este" si mergem tot inainte fara sa ne uitam in sufletelele lor. oare inspre ce ne indreptam?
Din pacate tot mai putine modele raman pentru cei mici, nu mai sunt ei pe primul loc EU-l nostru face regulile in familie, EU sa ma simt bine, EU sa am ce-m trebuie, de restul familiei sa aiba grija vecinul sau "soarta". Foarte mare este numarul cuplurilor care divorteaza ne luand in calcul suferinta coliilor lor. Din pacate acest lucru a devenit ceva normal chiar si intre familii crestine, nu mai ascultam de Dumnezeu iar despre pastor sau batrinii bisericii nici nu este vorba. Traim zilele cand suntem indragostiti de bani si nu de familie, suntem indragostiti de masina maimult decat de copii nostri, luam painea de la gura copiilor si cheltuim pe masini luxoase. Nu sunt un profet, trebuie sa ai numai ochi ca sa vezi ca am ajuns catre sfarsitul suferintelor pe acest pamant, indiciu aceasta ne da Scriptura:2 Timotei 3:1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neanduplecati, clevetitori, neanfranati, neamblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.
Va indemn dar sa vegheati si sa lucrati pana cand mai este ziua.
Sunyi...ce mult as da sa te pot contrazice...din nefericire...ceea ce nu exista nu poate fi pus la socoteala, cum zice Solomon.
Traim intr-o lume atit de egoista ca nici viata , interesul copiilor nostrii nu mai incape de interesele noastre personale. Cindva copii reprezentau interesele noastre...
Post a Comment