CASA OLARULUI - 4 -

Am ajuns in sfirsit la ultimele notite luate in recenta mea aventura facuta la "casa olarului". Am intirziat un pic cu ultima parte, de aia cred ca ar fi benefic sa mai recititi cele trei articole despre facerea oalelor. Mie mi-au picat nespus de bine. Comparatia dintre un credincios si o oala m-a facut sa inteleg procesul vietii mai usor . M-a ajutat sa inteleg de ce-i nevoie de suferinta, si in momentele grele ale vietii sper sa-mi amintesc ca framintarea este temporara si ca Dumnezeu trebuie sa ma prelucreze, ca altfel n-am sa am sansa sa devin un vas folositor. Am sa-mi amintesc mereu ca inauntru, in inima este mina Lui, ca numai El vede acea portiune din mine si ca mina Lui face o lucrare acolo pe care trebuie sa o accept. Am sa imi amintesc ca daca vreau sa ies din focul vietii mai repede decit e timpul, va trebui sa intru in foc a doua oara, si acel gind sper sa-mi fie suficient ca sa stau si sa rabd.

Olarita spunea ca fiecare vas are pe el, daca-l intorci un pic, semnatura olarului. Am stat un pic si m-am gindit… am eu semnatura aia undeva? 2 Corinteni 1:22 spune: ”El ne-a si pecetluit si ne-a pus in inima arvuna Duhului.” Va mai amintesc o data ca interiorul oalei se numeste "inima" si ca inima este portiunea din vas care va fi umpluta cind vasul este folosit. Tot asa inima omului este Templul Duhului Sfint... facut din pereti de lut, ca doar si noi sintem tot o mina de pamint. Acolo va trebui sa salasluiasca Duhul lui Dumnezeu.

Acuma multi oameni pe lumea asta sint cumsecade… fara sa fie copii ai lui Dumnezeu. Si multi copii ai lui Dumnezeu… stim noi ca nu intotdeauna sintem ceea ce am vrea sa fim si ne luptam intruna cu natura noastra rea, dar uneori… mai invinge si natura. Dar daca esti pecetluit, daca ai semnatura lui Dumnezeu… esti al Lui, si El iarasi te spala, si te repara, si te foloseste. Olarita ne-a provocat sa ne imaginam o galerie de tablouri. Sint multe tablouri acolo… Unele au semnatura autorului… altele nu o au. Daca un tablou este nemaipomenit de frumos… el ramine frumos, dar fara semnatura artistului aceluia faimos, valoarea lui este tare mica, pe cind orice tablou care are semnatura artistului… are valoare imensa, chiar daca nu prea satisface ochiul… dar semnatura de pe el ii da o valoare uriasa.

La un moment dat Olarita s-a ridicat in picioare, si-a pus o mina in sold si una a ridicat-o in sus, vrind sa para un canceu de apa. A zis apoi: ”Uite, daca cineva ma loveste peste toarta, si s-a uitat la mina pe care o tinea pe sold, ce credeti ca o sa curga din vasul meu?” Raspunsul era… o sa curga ce este inauntru, bineinteles. Pare asa, aproape ca o gluma… dar imi va ramine intiparita in minte acea imagine pentru o viata… si am sa ma straduiesc sa tin in vasul meu ceva de care sa nu ma ingrijorez ca va curge… De fapt, noi trebuie sa curgem; asta este functia ce o avem. Trebuie sa dam si altora din apa vietii care s-a turnat in noi. O lume insetata este in jurul nostru, si menirea noastra este sa potolim setea oamenilor dindu-le din apa vietii ce am primit-o.

Noi toti tindem catre perfectiune. Dar in marea economie a lui Dumnezeu… nu exista deseuri. Chiar daca intimplarea face ca vasul tau a suferit mari stricaciuni, Olarul va gasi o intrebuintare si pentru tine.

Cautati si vedeti ce bun este Domnul. El este Olarul… si sa ne lasam modelati de mina Lui…

................................(Debora va trebui sa puna acum citeva poze cu niste "oale" mai mult sau mai putin fotogenice. Ele sint citeva dintre doamnele cu care am fost in aceasta tabara... sper sa va amuze. Eu am pozat ca un vas minios!!! Se mai intimpla...)