CIND PARINTII MANINCA...

Cind am citit prima data ca "parintii maninca agurida si la copii li se strapezesc dintii", am avut ceva probleme sa inteleg expresia in sine, ce anume inseamna si apoi…chiar nedreptatea expresiei; si sa fiu sincera mi s-a parut ca nici nu prea e adevarata. Adica cum? Doar noi facem decizii in dreptul nostru si ne hotarim soarta…nu parintii. Da, pina la o anumita virsta depindem de ei, trebuie sa fim ascultatori (uneori sintem, alteori mai putin sau deloc) dar cind ajungem maturi…gata…noi decidem in dreptul nostru. Asa gindeam la 20 de ani si poate chiar inainte de asta…la virsta cind am fost cea mai desteapta ...si aveam toate raspunsurile chiar si la intrebarile care nu mi s-au pus inca...

De atunci insa am tot invatat si tot mai invat si am experimentat si inca o mai fac, ca sa aflu intr-una cit de putin stiu, si sa recunosc cu umilinta ca aproape toate parerile pe care mi le-am dat…si au fost tare multe, ar fi fost mai bine sa le tin…sau si mai bine …sa le fi pierdut.

Mi-am zis eu pe vremea cind eram in culmea intelepciunii ca... eu n-am sa repet greselile parintilor mei. Astazi pot zice ca numarul greselilor lor a scazut considerabil de pe lista mea; iar cele care au ramas…au ramas intr-o lista comuna care ma reflecta tot la fel de mult si bine si pe mine.

De cite ori n-am zis in tinerete…"eu n-am sa fac asa ceva niciodata!!!". Ma feresc sa mai rostesc propozitia aia. De fiecare data cind am spus-o am sfirsit executind exact ce am zis ca n-am sa fac…dar nu oricum ci asa…la milimetru.

Bineinteles ca sintem ca intr-un cerc vicios…si copiem fara sa vrem mai tot ce fac cei din jurul nostru. Ne alegem un erou, chiar fara sa stim, si vrem sa fim ca el. Fetitele cind sint mici imita pe mamicile lor, de acolo si joaca cu papusica; iar baietii ii imita pe taticii lor. Si nu rareori zimbim cind fetitele noastre isi hranesc sau schimba hainele la papusa sau le trag cite o bataie buna. Daca sintem distrati de asemenea imagini…n-o sa fim pentru multa vreme; daca am avea mai multa intelepciune am realiza ca vom fi responsabili de imaginile ce le cream. Imaginati-va numai cind copii sint martori la cite un scandal monstruos…la tipete, la batai…la birfelile cu vecina de pe palier…la amenintari…vorbe urite…probleme de…sticla…si altele… Si aici expresia "parintii maninca agurida si la copii …li se strapezesc dintii" incepe sa ia forma. Cine vor fii copii nostrii miine…este legat de ce am fost noi …ieri.

Mai tirziu in adolescenta unii dintre parinti isi pierd diploma de eroi. Copii incep sa gindeasca, sa compare sa le vada scadintele si altii dinafara le invadeaza imaginatia si isi iau alte modele pe care incearca sa le imite. Grea perioada…si periculoasa. E perioada cind parintii nu sint atenti - si nu rareori... isi pot pierde copii care, pun ochii pe cele mai rele exemple. Si toate astea vor avea consecinte. Uneori chiar si parintii vigilenti, ajung sa se relaxeze un pic si sa creada ca gata…copii invata bine…sint destul de disciplinati…fara sa stie ca te miri ce erou de la Hollywood a intrat in casa fara stirea lui…si copilul lui se straduieste sa-l imite.

Dar asta nu era nici macar gindul principal care m-a determinat sa ma apuc de scris astazi. Am realizat eu cu ceva timp in urma (si nu trebuie sa fii psiholog sa faci niste observatii simple) ca …fetitele invata de la tati si baietii de la mame, despre cum trebuie sa arate, sa se poarte…un barbat sau o femeie. Zic eu…in putina mea cunostinta…ca fiecare fata cauta un sot care sa fie ceea ce a invatat de la tatal ei ca reprezinta un barbat. Si fiecare baiat se uita la o fata, incercind sa o gaseasca undeva in gesturi si comportament pe mama lui. Si asta nu se intimpla in mod constient…ci inconstient. Nu este asta o lege …si deseori cercul vicios este rupt , mai ales cind Dumnezeu intervine si face El alegeri; dar ideea ramine si este valabila. Ginditi-va fiecare la faptul ca pe undeva fiecare am masurat pe "respectivul" sau "respectiva" in viata noastra cu elementele ce le-am stiut din familie. Fiecare am avut o idee care este rolul mamei si al tatalui si cum trebuie sa se poarte unul sau celalalt. Daca mama a fost gilcevitoare, nu ne-a deranjat cit de galagioasa este fata cu care vorbim…iar daca tatal a batut-o pe mama…fetele alea nu mai sint surprinse cind primesc prima palma…nu?

Sa nu mai vorbesc de familiile si copii crescuti cu un singur parinte. Si in zilele de azi…e aproape o stare normala. De unde sa isi ia copii nostrii modele? Si daca modelele exista…sintem oare constienti ca fiecare gest, fiecare vorbulita este adunata cu grija si devine etalon pentru copilul nostru?

Si acuma ajung din nou la expresia... "parintii maninca agurida si la copii li se strapezesc dintii!!!" Abia acuma am inteles de ce…si drept sa va spun, pentru mine cel putin este un pic cam tirziu. Pentru unii dintre voi insa…s-ar putea sa fie la timp. Asa ca…vedeti ce mincati …daca va iubiti copii...