M-am apucat acum de o vreme sa ma uit in urma si sa fac o recenzie a momentelor si situatiilor prin care am trecut cu fetele mele si sa vi le aduc voua; in speranta ca am sa va amuz, am sa va spun ce n-a mers la mine si am sa va povestesc si ceva succese. Poate unele lucruri le-ati mai citit ca le-am mai scris pe undeva dar la subiectul asta…se merita sa le invoc din nou.
Am ajuns eu la concluzia ca…tot ce promiti copiilor trebuie sa faci…sa te tii de cuvint. Indiferent daca le promiti ca le vei face ceva, ii vei duce undeva, le vei cumpara ceva sau…vor primii o mama de bataie. Ei, aflati de la mine ca asta este unul dintre principiile de baza care m-a ajutat fantastic la cresterea lor. A trebuit sa invat sa-mi temperez limba daca nu vroiam sa intru in cheltuieli mai mari decit imi puteam permite. Ca odata promisiunea facuta…nu mai aveam pe unde sa-mi scot camasa. Am crescut fetele singura si cred ca treaba cu promisiunile ar fi trebuit sa fie treaba tatalui. Dar…uneori in viata n-ai de ales…”daca traba…traba”…si vaietatul n-are nici un rost. Asa ca…m-a costat un pic treaba asta cu promisiunile…timp, energie si uneori o groaza de bani si alteori…n-a fost usor nici sa caut dupa joarda. Si cine a zis ca pe parinte il doare tot asa de mult ca pe copil…a stiut ce spune. Dar…o astfel de atitudine aduce rezultate si este Biblica.
Am sa va povestesc o treaba reala petrecuta …he-hei…acu 30 de ani. Laura era in clasa a patra. Cind am venit de la lucru, am gasit-o foarte gindita. Dupa ce mi-am pus rintasul pe foc…mi-am facut citeva minute libere sa vad ce-i baiu…ma gindeam ca a facut cine stie ce prostii si acuma cauta metoda si timpul potrivit sa ma informeze. Pe vremea aia eram si cunoscute la Eden Hospital in Castro Valley pe numele mic chiar…ca aproape saptaminal ne rupeam un deget…ne intra un cui in picior…prin adidasi…sau te miri ce alte minuni mai faceam…si dramele erau aproape saptaminale.
Pina la urma, dupa insistente si multa tactica se hotaraste sa-mi spuna ca invatatoarea le-a spus la scoala ca daca primesc bataie acasa sa cheme 911 imediat si sa anunte politia. M-am uitat cu multa mirare la fetita mea dulce cum imi aducea aceste vesti de la scoala si nu stiam ce sa cred, despre scoala, invatatoare, politie sau…copilul meu care …periodic o mai lua pe coaja …deci subiectul era…la zi in casa noastra.
Am avut asa un moment de inspiratie si mi-am ordonat sa fiu calma, desi inauntru fierbeam; am luat telefonul si l-am pus in fata ei, si i-am spus sa cheme 911 ca planuiesc sa-i trag o mama de batatie si ei si la politia care ca veni si ca o sa-mi iau zi libera sa merg a doua zi la scoala sa-i fac cinste cu nuiaua si la invatatoare , ca sa impart dreptatea la toata lumea in mod egal…Si stiti ce? S-a uitat Laura lung la mine si am inteles din privirea ei ca …m-a crezut, pentruca ma tinusem totdeauna de cuvint pina atunci si n-avea nici un motiv sa se indoiasca ca de data asta n-am sa fac ce am promis…Asa ca Laura mea a pus telefonul la loc si a spus ca nu-i nevoie, ca ea nu intentiona sa cheme pe nimeni chiar daca ar primi bataie pentru ceva si ca doar a repetat, la insistentele mele ce i s-a spus scoala.
A fost ultima data cind am mai discutat subiectul…chiar daca Laura a mai calcat pe bec din cind in cind si a mai vazut jordita la intervale si dupa cum a fost nevoie. Alti parinti , stiu de la ei ca au trait cu frica in sin oridecite ori au trecut la pedepse. Nu la noi acasa…insa.
Mai recent mi-a marturisit ca ea crede ca nuielusa nu i-a prin rau in copilarie si ca a fost necesara. Cita intelepciune capata copii astia cind ajung si ei parinti…e de speriat. Ani de zile n-au fost prea mult de acord cu metodele ce le-ai folosit ca sa-i cresti si acuma dintr-o data…iti mai si cer parera citeodata. “Spune-mi mama…ce sa mai fac cu…cutare, ca nu ma mai asculta de loc?”
Eu zic ca promisiunile trebuie tinute. Nu numai intre noi oamenii mari…dar si cu copii nostrii. Ce minunat ar fi ca “da” al nostru sa fie “da” si “nu “ al nostru sa fie “nu”. Cindva oamenii nu aveau nevoie de martori si de contracte. Imi amintesc o vreme din istorie cind oamenii faceau un contract de vinzare cumparare doar schimbindu-si intre ei sandalele.
Dar…ce minunat poate fi cind poti sa iti inveti copii sa te creada pe cuvint. Nu cred ca este o caracteristica mai sanatoasa ca integritatea unui om. Imaginativa sa spuna cineva despre noi…pai daca a spus “cutare” ca vine…sau nu vine…poti conta pe el. Si ce exemplu bun pentru a creste un copil cinstit, un om de caracter…. Nu uitati…daca faceti planuri sa-i invatati aceste lucruri cind sint adolescenti…e deja prea tirziu. Majoritatea lucrurilor se invata cind sint mici…foarte mici chiar.
Astea sint parerile mele. As putea sa gresesc? Sigur ca da. Mi s-a mai intimplat si am fost si atunci si acum gata sa-mi recunosc greselile. Am facut-o si in fata copiilor mei. Le-am spus de mult ca nu sint perfecta…ca n-as fi vrut sa-mi tina o lista de imperfectiuni si apoi sa mi-o dea cind o sa aiba curajul, mai tirziu in viata. Astept sa ma contraziceti sau…sa adaugati la ce am spus aici. Si nu uitati…sint doua concursuri pe doua bloguri. Linkurile sint mai jos…
http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2009/05/03/ce-este-educatia-concurs/
http://leedee.wordpress.com/
4 comments:
Indemn pentru parinti
"Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea." Proverbe 22:6
Cand fiorosul rege al Frantei, Ludovic al XIII-lea, era copil, a strivit intre doua pietre, incet si cu mare placere, capul unei vrabii.Tatal lui, Henric al IV-lea, a vazut acest lucru si i-a tras fiului sau o bataie zdravana.
Sotia lui, Maria de Medici, l-a mustrat pe rege ca a pedepsit pe mostenitorul tronului ca pe orice copil de rand.Henric i-a raspuns: "Regina, roaga-te lui Dumnezeusa mai traiesc destul timp pentru a-i da o crestere buna fiului nostru, caci te incredintez ca atunci cand va fi mare, vei avea mult de suferit din partea lui."
Henric a murit curand si dupa aceasta intamplare, ucis de o mana criminala.Cat de adevarate i-au fost previziunile!Maria de Medici a fost alungata din Franta de fiul ei si a murit in exil la varsta de 59 de aniin cea mai mare mizerie.
"Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze", este marele indemndivin catre toti parintii.Nici un parinte nu are voie sa lase aceasta nobila sarcin in seama altora, nici un parinte nu are voie sa oboseasca in aceasta lucrare folositoare.Exemplul de astazi sa ne fie de invatatura!
Autor: Necunoscut
http://www.viatavesnica.ro/vezi-devotionale-562.html
Frumoasă e copilăria! Te invit pe noul meu blog să citeşti nişte poezioare superbe de ale elevilor mei!
PS. Oare nu te-am anunţat că am revenit? Cred că am făcut o manevră greşită la publicare. Scuze!
Mariana si astazi am incercat sa las un comment. Nu stiu daca este ceva ce nu fac eu bine sau pur si simplu nu mi se accepta commentul. Mai patesc asa si la alte bloguri. Am incercat in repetate rinduri si nu reusesc...
Ma bucur ca ai revenit si imi plac poeziile copiilor care le-ai pus acolo. Banuiesc ca asta le va da asa un bust de incredere. Este foarte important sa gasim in fiecare copil ceva la care exceleaza si sa-l ajutam sa dezvolte acel ceva...Blessings.
Aiciasiacumacolocurind...invatatura ta totdeauna e la...inaltime!!!
Post a Comment