EVADAREA DIN MEDIOCRITATE

(de Daniel Chirilieanu)

Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Şi lucrul doar la jumatate dus.
Când ţi se pune întrebarea
Şi când te mulţumeşte căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.

Păcatul nu-i atunci când faţa-i tristă
Şi nici atunci când visele te dor,
Ci numai dac-o faptă altruistă
O faci de mântuială
Sau pentru nu ştiu care spectator.

Cumplit nu e când pierzi în mod total,
Ci numai să te faci că ai învins.
Şi nu-i ruşine să te zbaţi sub val
Şi nici să cazi în drumul tău spre mal,
Ci e păcat să fii un luptător pretins.

Un lucru nu-i destul să fie început
Şi nici sfârşit aşa-ntr-o doară.
Un zâmbet, dacă-i numai de-mprumut,
Iar bună-ziua sec şi abătut,
E ca un mucegai căzut peste cămară.

Eroul doar pe jumatate nu-i erou,
E doar un trădator de veşnicie,
Şi noul lustruit nu este nou,
Iar binele neterminat e rău,
Ca şi atunci cand eşti bogat pe datorie.

La Dumnezeu nu merge cu trişare
Si nici cu sfinţi pe jumătate decăzuţi.
Ori aşteptarea este aşteptare,
Ori alergăm în alergare;
În Cerul Lui nu-i loc de prefăcuţi.

E timpul să ne plângă inima de dor,
E vremea să cântăm cu toata gura
Şi să trăim ca orice bun aşteptător,
Cu ochii pironiţi la răsărit de nor,
Iar El, venind, ne va plăti toată măsura