OALA CRAPATA

O sluga in India avea doua oale mari, pe care le atirna la capatul unui bat lung, pe care apoi il purta dupa git, si cu care cara apa de la riu la casa stapinului lui. Noi ii zicem in Romania cobilita. Una dintre oale era insa crapata, si in timp ce oala cea intreaga ducea intreaga cantitate de apa de la riu la casa stapinului, oala cea crapata pierdea jumatate de apa pe drum. Timp de doi ani, zilnic aceeasi poveste…oala cea intreaga ajungea plina la destinatie, pe cind oala crapata ajungea cu numai jumatate din apa care fusese pusa in ea.

Oala cea intreaga era asa de mindra de performanta ei…pe cind oala cea crapata era mereu posomorita si rusinata de neputinta ei de a cara intreaga cantitate de apa si simtea ca nu-si implineste menirea pentru care a fost creata.

Dupa doi ani de esec, asa cum credea oala cea crapata, pe cind erau la riu, ea a vorbit slugii…
-Mi-e rusine de mine insami, si as vrea sa-mi cer iertare de la tine, zise ea.
-De ce? Raspunse sluga…de ce ti-e rusine?
-Mi-e rusine din cauza …crapaturii mele; in ultimii doi ani, desi m-ai umplut pina sus cu apa de la riu, pe cind ai ajuns la casa stapinului tau, jumatate din apa pe care o aveam s-a pierdut pe drum…si pentru defectele mele, degeaba depui tu atita effort sa cari apa, ca numai jumatate din efort iti este rasplatit.

Sluga a fost profund impresionata de marturisirea oalei sparte, asa ca ii raspunse cu compasiune:
-La reintoarcere as vrea sa iti arat ceva…

Asa ca pe drumul de intoarcere, urcind pe deal in sus, oala crapata se bucura de razele de soare si de frumusetea florilor de pe marginea cararuii si se mai inviora putin. Dar la sfirsitul drumului vazu din nou dezamagita ca jumatate din apa care o ducea se risipise din nou pe drum…strop cu strop…si iara-si isi ceru iertare slugii.

Dar sluga ii zise…
-Ai vazut cumva ce flori frumoase erau pe carare? Poate ai vazut…dar ai realizat oare ca ele erau numai pe partea pe care te port pe tine in spinare si nici o floare pe partea cealalta? Asta pentruca ti-am stiut slabiciunea si am profitat de ea. Am plantat seminte de flori pe partea de drum unde te car pe tine…si zilnic, odata cu caratul apei, tu ai udat partea aceea de carare. De doi ani de zile decorez masa stapinului cu flori udate de tine. Daca nu era pentru defectul tau, stapinul nu s-ar fi bucUrat de frumusetea si mireasma acestor flori.
…………………………

Fiecare dintre noi avem defectele noastre. Toti sintem ca si aceasta oala crapata. Dar…daca ne punem viata in totalitate in slujba Lui…cu defecte cu tot, Stapinul nostru poate sa foloseasca chiar si metehnele noastre spre slava Sa. Nu te teme de defectele tale…invata sa traiesti cu ele …uneori ne gasim puterea tocmai in slabiciuni.