PE BLOGUL MEU...

Pe blogul meu pun poze…mai povestesc si despre intilnirile de familie care le avem…si pe undeva stiu ca cei ce citesc, asa cum e obiceiul nostru bun de romani get be get, ma judeca, ma contrazic, poate ma chiar invidiaza, sau le pare rau… Oricare ar fi simtamintele as vrea sa va explic ceva.

Am trait …ma apropii de 54 de ani. Sint exact ca oricare dintre voi…gata sa judec la prima vedere tot ce vad. Ma straduiesc in marea majoritate sa fiu cumsecade, sa fiu buna, sa fac bine, sa excelez in ceea ce fac…mai ales ca mama si bunica, sora si fiica si prietena…N-am reusit inca la nici una sa excelez in nimic…dar nici nu m-am oprit sa incerc…sa ma straduiesc…sa continui. Nu m-am dat batuta dar nici nu pot sa zic ca…gata…am ajuns sa fiu in control. Mi-am permis sa spun de citeva ori in viata ca sint in control doar sa ma trezesc ca am dat cu partile dorsale de scoarta terestra unde era mai dura…Nu…n-am reusit mare lucru dar merg inainte. Nu…nu sint nici mama perfecta nici cea eroina…dar n-am sa ma opresc sa fiu mama fetelor mele. Am avut probleme cu ele…am avut probleme cu mine...am probleme cu ceilalti oameni…dar n-am sa ma opresc in a avea relatii cu toata lumea…si sa incerc sa le inbunatatesc pe cit se poate.

Pozele…si pun o groaza de poze pe blog... le pun pentru mine si le pun pentru ceilalti care sint in poze ca sa vada ca imi pasa de ei si ii vreau imprejurul meu…si le pun pentru voi cei ce cititi. Sint sigura ca si voi aveti familii. Totdeauna zimbim? Are you kidding me? (glumiti?). Sintem si noi ca voi…cu toane, cu nervi…cu principii, unele gresite, altele mai gresite ca primele…dar sintem frati, parinti, copii si daca Dumnezeu ne-a pus intr-o familie ne-a pus cu un gind. N-o fi alegerea noastra dar este alegerea Lui si El stie mai bine. Noua ne ramine sa ne acomodam…sa ne iubim…si citeodata…Doamne greu mai este sa ne iubim…dar trebuie sa o facem. Si sa ne rabdam…ca si Dumnezeu ne rabda. Am doi gineri…ma gindesc adesea la ei. Frumos? Nu totdeauna. Dar mai recent am inteles ca gresesc cind ma rog mai mult pentru fetele mele decit ma rog pentru ei; pentruca daca ei sint buni si credinciosi…fetele mele o s-o duca mai bine.

Asa ca…va las sa credeti ce vreti. Dar…cu vreo citiva ani in urma am ascultat la "Focus on the Family" cu James Dobson o emisiune in care o doamna spunea ca e bine sa tinem pe masa de cafea totdeauna un albun cu pozele de familie care sa ne aminteasca momentele frumoase din viata pe care le-am petrecut impreuna. Asta m-a facut sa-mi pun pe pereti fara sa mai urmez o regula de décor stabilita inainte…ca totul sa se potriveasca si ramele sa fie de o culoare…gresit!!!...pun pe pereti pe toti cei pe care vreau sa-i vad cit mai des si am peretii plini de tablouri de jos pina sus cu tot felul de rame…care cum le-am gasit. Eu fac regulile de décor la mine acasa…

Vreau sa-mi amintesc de unde vin si vreau sa-mi tin in fata ochilor pe cei ce reprezinta ceva pentru mine…sa nu-i uit. Vreau sa-mi amintesc clipele frumoase petrecute cu ei…nu vreau sa-mi amintesc cind ne-am certat si cind ne-am spus vorbe nu tocmai sarate si potrivite…pe alea vreau sa le uit.
Si daca va ginditi bine, lucrurile rele va stau necurmat in fata ochilor. Cel rau nu ne lasa sa uitam nimic…nici o indiscretie, nici o vorba nelalocul ei…nici o gresala a cuiva…nu…avem in minte intiparita fiecare gresala ce a facut-o cineva…si sta acolo pentru o eternitate parca.

Asta este , dragii mei cititori…asta este motivul ca veti gasi poze pe blogul mei si veti vedea ca ma straduiesc sa dau intiietate, prioritate, sa pun accentul pe tot ce gasesc bun si frumos in viata. Astia sint oamenii care i-am primit de la Dumnezeu sa ma suporte si sa-i suport…sa ma rabde si sa-i iubesc... Si daca credeti ca totul este precum in poze…va inselati. Nu zimbim totdeauna…dar…o sa incercam sa o facem cit mai des. Incercati si voi...