La intoarcerea din aceasta vizita, tatal isi intreaba copilul…
-Si cum crezi ca a fost excursia?
-Mi-a placut tare multa, tata!
-Ai vazut cit sint oamenii de saraci si cum traiesc? …a mai intrebat tatal.
-Sigur ca am vazut, a raspuns fiul lui.
-Spune-mi atunci ce ai invatat din experienta asta? A mai zis tatal…
Fiul raspunse:
-Am remarcat ca noi avem numai un ciine…in timp ce ei au patru ciini. Noi avem un bazin de inot care merge pina la jumatatea gradinii…dar ei au un iaz care duce…pina nu mai vezi bine cu ochii. Noi avem niste lampase importate de undeva in gradina sa ne faca lumina, dar ei au un cer plin de stele…Gangul din fata casei noastre este doar mititel…pe cind in fata casei lor se intinde o fisie care merge pina unde merge orizontul. Noi traim pe o bucata mica de pamint dar ei au terenuri care se intind cit vezi cu ochii. Noi avem servitori sa ne ajute…dar ei ajung ei insisi sa aiba timp sa ii ajute pe altii. Noi ne cumparam mincarea, pe cind ei o cresc pe pamintul lor. Noi avem garduri inalte sa ne strajuiasca proprietatea si sa ne protejeze de oamenii rai…dar ei au o gramada de prieteni.
Tatal a ramas fara cuvinte; iar fiul continua…
-Multumesc tati ca m-ai dus sa-mi arati cit sintem de saraci.
Nu-I asa ca perspectiva …este un lucru important?
Oare cum ar fi daca in loc sa ne plingem mereu…am fi cu totii multumitori de ceea ce avem…si ne-am ingrijora mai putin ca nu avem chiar de toate…chiar…oare cum ar fi?
7 comments:
Povestioara ta imi reaminteste ca cei mici sunt nepervertiti, iar ochisorii lor vad lucrurile cu adevarat esentiale din viaţă. Copiii ne dau adesea lecţii prin simplitatea lor, prin curăţenia minţii lor. Dar rareori îi luăm în seamă...
Mereu gasesti o poveste cu talc ! Esti grozava !
Cora, e interesant cum ne uitam cu totii la acelasi lucru si vedem mai fiecare dintre noi...altceva. Depinde de unde ne uitam si cu ce ochi ne uitam...sau ce dispozitie avem...sau ce inima avem in piept...si toate astea pot schimba "realitatea" noastra. Nu degeaba este de preferat uneori sa nu ne dam cu parerea imediat ...mai ales cind sintem miniosi. Am obiceiul sa ma trezesc dimineata cu cite o parere diferit opusa de aia ce am avut-o seara cu privire la aceeasi problema...Pare ca noaptea e un bun sfatuitor...si pare ca noi nu avem exact toate elementele ca sa facem o judecata clara totdeauna...De aia Biblia spune ca inima omului este inselatoare...stiu ca a mea m-a trisat de multe ori...
cherie...mereu invat si mereu mai ramine de invatat...ma bucur ca-ti plac povestile ce le gasesc. Eu am o minte simpla...povestile m-au invatat multe...si le pot spune si fetelor si nepotilor mei...
Am ajuns la concluzia ca cele mai simple invataturi in viata au rolul cel mai mare...Am vazut oameni culti cu care nu putea sa stea nimeni de vorba...stiau mult dar nu puteau sa comunice cu nimeni ...
Viata trebuie sa fie grea in conditiile alea...mie imi place pe aici pe jos...unde oxigenul nu e rar...si bucuriile nu costa mult...
Am intilnit oameni minunati ...pe care ii pot numi prieteni. Am inceput sa ii inteleg si au inceput sa ma priceapa...Daca nu putem schimba intreaga lume...putem gasi cel utin un grup de oameni cu care sa ne simtim bine...si eu aici cu voi ...am gasit citiva.
Cherie...si Cora...ce n-as dac sa putem sta la o ceasca de cafea...Sturbucks daca se poate ca parca e mai gustoasa...as face cinste...cel putin o data pe saptamina...
:)
Nostalgie .Botani.
mi-a placut tare mult
Sti la mine la servici listam destul de mult la imprimanta. De ceva vreme a inceput o campanie asidua pentru economia de hatie. Stiu ca risipa nu e buna si nu-si are rostul. Dar aceasta economie a inceput sa fie dusa pana la extrema. De exempu cand verifici ceva pe ecran uneori , mai ales pentru persoanele ce poarta ochelari ca mine, este greu de urmarit si uneori listez pe suport de hartie. Mi s-a spus ca risipesc si nu mi-e mila de copaci. Am tot stat si am reflectat la asta. Oamenii din ziua de azi de la un nivel mai inalt in functii de raspundere si conducere, pentru a obtine benefiicii cat mai mari si a lua prime cat mai grase si care risipesc hartia pe reclame si reviste nefolositare , gasesc cu cale precum lupul moralist sa iti arate cat esti tu de risipitori si ca " provoci un dezastru" ecologic pentru foile alea in plus de care tu ai nevoie ca sa te descurci. Au un talent deosebit precum parasul nostru permanent sa te faca sa te simti vinovat si apasat. Ei stiti la ce concluzie am ajuns tot stand asa si gandindu-ma? Ca daca Domnul care a creat totul nu se va supara pe mine daca am nevoie de cateva hartii in plus pentru ca de fapt eu nu le risipes eu le folosesc ca sa pot lucra. Si apoi versetul"De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta. (Isa.43:4) mi-a aratat ca El poate da pentru cel ce are pret in ochii Lui mai mult decat cateva hartii. Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de subtilitatile celui rau pentru a ne strica pacea si bucuria. Trebuie tot timpul sa privim un fapt care ne este inoculat si din alta perspectiva, din alt unghi.
Carmen...cum zicea Solomon. Nimic nou sub soare. Cred ca prostia asta a fost inventata in America. La noi nu mai fac copie de lucrul respectiv( schite, lista cu materiale, etc) tot asa ca sa nu strice frunza pomului. Dar pentruca diferite departamente care isi circulau copia aia de hirtie au nevoie de lucrarea respectiva, in loc sa fie o singura copie care sa se dea din mina in mina...imagineaza-ti ca fiecare departament isi face copia lui...asa ca nu omorim un pom...ci omorim o padure...pentru fiecare lucrare. Destepti...foc!!!
Post a Comment