CIUPERCI TRUFE...

Carmen Bogdan ne informeaza... (multumesc Carmen)...
.................

Azi am auzit despre ciuperci trufe ca sunt tare cautate si am citit si eu adespre ele si va trimit si voua sa fiti niste persoane informate, sa vedeti si voi ce sunt si de ce sunt asa scumpe.

"Am plans doar de trei ori in viata", spunea marele Gioachino Rossini, "atunci cand prima opera pe care am scris-o s-a dovedit a fi un rateu, atunci cand l-am auzit prima oara pe Paganini cantand la vioara si atunci cand, la un picnic pe vapor, un curcan umplut cu trufe a cazut peste bord".

Rar si rare, Trufele se numara printre cele mai pretentioase alimente de pe fata pamantului. Cresc doar in simbioza cu anumiti copaci - stejari, fagi, plopi si aluni - si doar daca acestia au avut norocul sa prinda radacini pe terenuri bogate in calcar. Dar, chiar si asa, trufele cresc doar in cicluri de 20-30 de ani, dupa care dispar fara urma.

Trufele au aparut in limbajul bucatariei de varf inca din Antichitate. Teofrast considera ca existenta lor este un mister, pentru ca nu se stia cum apar sau de ce dispar. Plutarh le punea nasterea pe seama actiunii conjugate a fulgerelor, caldurii si umiditatii solului. Juvenal spunea ca sunt copii ai tunetului si ploii, iar Cicero le-a denumit copiii pamantului.

Disparute o vreme din orice adnotare istorica, trufele negre, subterane, evitate probabil pentru ca aspectul si locurile unde erau gasite aduceau prea mult a satanism Trufele reapar o data cu mutarea Curtii Papale la Avignon.

Istoricul papal Bartolomeo Platina noteaza in 1481 ca scroafele de Notza sunt inegalabile in descoperirea trufelor, dar ca trebuie sa li se puna botnita pentru a nu strica sau pentru a nu manca pretioasele ciuperci. Pana astazi, la vanatoarea de trufe se intrebuinteaza caini de vanatoare si scroafe. Explicatia este simpla: trufele contin un compus foarte asemanator cu androstenolul, hormonul sexual continut in saliva mistretilor.

Poate ca, inconstient, oamenii au simtit acelasi lucru si, de milenii, slavesc calitatile afrodisiace (inca nedovedite) ale trufelor. Albe, negre si chinezesti...

Pana prin 1780, taranii francezi s-au delectat pe indelete cu trufe. Din nefericire insa, produsul a reajuns in atentia curtilor regale, iar productia infima si cererea exploziva au dus la o crestere pe masura a preturilor. Dupa 1808, cativa cultivatori mai ingeniosi descopera ca pot obtine trufe cultivand ghindele cazute in zona stejarilor care deja produceau trufe. Atacul de filoxera, care a distrus sute de mii de hectare de vita-de-vie franceza la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si daunatorii care au distrus alte zeci de mii de hectare de duzi (crescuti pentru a adaposti viermi de matase) au facut loc pentru culturi extinse de stejar cu trufe.Razboaiele, exodul rural si durata limitata de viata a simbioticelor trufe au facut insa ca productia sa redevina infima dupa Al Doilea Razboi Mondial.

Astazi se produc trufe negre in Franta (45%), Spania (30%) si Italia (25%). Sporadic, mai apar in Croatia si Slovenia. Se vand de obicei cu 200-600 de euro pe kilogram, in functie de dimensiuni (30-300 de grame, cu atat mai scumpe cu cat sunt mai mari si, in consecinta, mai parfumate). Cele mai faimoase trufe albe provin din jurul orasului piemontez Alba (sic!), in nordul Italiei, dar si din Toscania, Romagna si Marche. Se vand cu 2.000-4.000 de euro pe kilogram.

Trufele chinezesti sunt mai ieftine, mai putin aromate si cu o textura diferita - se mesteca, nu se topesc in gura. Trufele de vara sunt cea mai raspandita varietate, fiind intalnite inclusiv in Europa Centrala, Turcia sau Marea Britanie. Chiar daca sunt gasite intr-un areal mai mare, nu cresc in populatii bogate, pretul ramanand inaccesibil pentru consumatorii de rand - aproximativ 1.100 de euro pe kilogram. Cat despre intrebuintare... Trufele sunt bune la orice, imbogatind totul cu aroma lor suava si inimitabila. Insa cel mai bine este sa fie preparate astfel incat sa nu-si piarda din savoare prin tratamen-tele termice: fie in salate, fie rase deasupra pastelor inecate in unt, in foie-gras, inserate in vanat sau ca um-plutura (caz in care aroma se raspandeste in carne).

Pentru asemenea delicatese s-au platit pana acum destule averi. O trufa alba de 1,2 kilograme s-a vandut, in 2005, cu 95.000 de euro. Recordul nu a rezistat decat un an: in 2006, o trufa de 1,51 de kilogame a fost adjudecata de un mogul din Hong Kong cu 125.000 de euro. Iar cursa continua, cu atat mai apriga cu cat poluarea si defrisarile fac ca trufele sa fie tot mai greu de gasit.