MARIUTA...

de Rodica Botan

Mariuta se uita curioasa pe geam afara. Stropi mari, jucausi se grabeau, se intreceau unul pe altul in zbor si ..."pic" se aruncau pe trotuar si se faceau alte bobite mici de apa ce zburdau in toate partile. O vreme urmarii joaca picurilor de ploaie cu o curiozitate si o atentie deosebita.

Fusese trista toata dimineata fiindca isi pierduse dintisorul din fata si de cite ori se uita in oglinda isi vedea acel gol intre dinti...si nici de vorbit nu mai putea vorbii asa de bine ca limba ii scapa in golul acela si...cuvintele au inceput sa sune ciudat... Statea asa cu nasul lipit de fereastra uitindu-se la ploaia vesela ce se scurgea din norul ala alb tocmai in fata casei ei...
Mamica ei o urmarea...
-Mariuta...tu stii ca Domnul Isus stie orice se intimpla cu tine?
-Stie si ca mi-am scos astazi dintele si arata asa de urit? spuse ea oftind...
-Sigur ca da...in Biblie spune ca nici un fir de par din cap nu ne cade fara stirea Lui... Mariuta statu asa tacuta o vreme sa judece pe indelete cele spuse de mama ei...
-Si mai stii tu Mariuta ca El trimite ploaia si vintul si soarele si stie si este raspunzator de tot ce se intimpla in lumea asta?
-Daca zici tu mami...asa o fi; dar tot n-am inteles de ce-o fi trimis ploaia asta chiar acuma...ca sa nu pot eu sa ma joc pe afara...?
-Cum nu poti sa te joci pe afara? Cine te opreste?
-Dar ploua...si cu cine sa ma joc?
-Cum cu cine? Tu nu vezi citi stropi caraghiosi iti trimite Dumnezeu de sus... si toti alearga jucausi si se joaca intre ei...parca ar zice "Mariutaaaa...hai si te joaca cu noi"...de ce nu iei si tu umbreluta si cizmulitele si iesi afara si te joci si tu un pic...in ploaie?
-Ihi...ca bine zici mami...Pot sa-l iau si pe Motocel cu mine?
-Sigur ca poti! Si nu uita...Domnul Isus iubeste pe copii...deseara sa ii multumesti pentru toate lucrurile, chiar si pentru ploaie.
..............
Mariuta iesi afara sa se joace cu stropii de ploaie. In mina tinea dintisorul ei pretioas. Deschise mina sa prinda un strop de ploaie si...scapa din mina dintisorul dupa care jelise toata dimineata...Mama ei o urmarea de dupa perdea...Necazul Mariutei trecuse deja...si Mariuta ei zimbea, dulce si stirb jucindu-se in ploaie...