...OM DUPA INIMA CUI?

Mai nou am auzit multe despre David…Chiar duminica la Bible Study se vorbea despre integritatea lui David. Ati auzit , sau mai bine zis ati vazut bine…"integritate"…Omul care a savirsit pacatele carora oamenii le-au dat o greutate si o pozitie diferita de toate celelalte pacate. Cele mai de neiertat de catre oameni:curvia si crima ; acelasi om pe care Dumnezeu il declara "dupa inima Lui"…Ciudate lucruri mai citim in Biblie.

Cum poate un asemenea om sa fie integru? David este curajos. Integritatea presupune curaj. Si cred ca David a fost curajos cind pastea turma tatalui sau si omora leul care ii ataca turma ; si a fost curajos cind l-a omorit pe Goliat, sau in luptele cu filistenii, sau cu Saul…dar cred ca cel mai curajos a fost cind si-a recunoscut vina…

Cind cineva isi indreapta degetul aratator catre noi, primul impuls este sa reactionam…urmatoarele ginduri sint foarte populare:

-Uite cine ma judeca…
-Cine l-a pus sa ma judece?
-Care-i problema lui; mai ales daca nu e afectat direct de ceea ce ma acuza…
-Numai Dumnezeu judeca (ca si cind Dumnezeu nu se poate folosi si de oameni sa o faca…)
-Pina nu stie tot…n-are cum sa ma judece (posibil sa fie adevarat…judecata nu trebuie facuta inainte de a asculta amindoua partile)
-Am o explicatie…
-A fost vina altcuiva…
-Am fost provocat…
Si lista merge mai departe…

Citi oameni ati intilnit care atunci cind sint somati de cineva ca au gresit, au curajul si integritatea sa recunoasca?

Ei, astfel de oameni sint dupa inima Lui Dumnezeu; nu cei perfecti, nu cei care au scuze, nu cei vesnic nevinovati…

As vrea sa stiu ce anume in mine se revolta totdeauna cind vreau sa procedez asa? Ca se revolta ceva…se lupta ceva in noi impotriva oricarui act decent de a recunoaste o gresala, un pacat…o situatie…
Uneori vrem sa facem bine si iasa rau…dar Doamne fereste sa ne acuze cineva atunci. Ca si cum intentiile noastre ar scuza rezultatele. Ne simtim nedreptatiti…

Ma gindesc ca sistemul nostru de judecata este asa de alterat ca nu putem sa fim drepti nici daca vrem. Biblia spune ca faptele noastre cele mai bune sint ca o cirpa murdara. Si totusi indraznesc sa ma apar…Cind Domnul Isus a fost acuzat...n-a deschis gura. Nu pentruca nu s-ar fi putut apara - ca doar El era fara vina; ci pentruca purta pacatele si gresurile noastre si asta ar trebui sa fie atitudinea noastra cind sintem acuzati…sa nu deschidem gura!!!

Simt atita neputinta in privinta asta. Nu de mult m-am plins de nedreptate. Si as mai putea sa ma pling mult si bine. Ca memoria mea si a voastra va asigur, tine minte numai lucrurile pe care vrem noi sa ni le amintim. Am fost eu confruntata cu unele lucruri pe care le-am uitat si recent am confruntat eu pe altii cu lucruri de care nu-si mai aminteau. Pare aproape comic. Ne trezim ca dam verdicte si facem tot felul de declaratii pe care le consideram adevarate si intemeiate…ca si David …exact ca si el; nu a fost el minios pe omul care a luat singurul miel al altui om si l-a sacrificat pentru placerea lui? Tot asa si noi…ne simtim nedreptatiti si luam atitudine si chiar condamnam…numai ca adesea "ne" condamnam.

Sint sigura ca multi veti zice…pe Rodica o muncesc ginduri si remuscari si…mai stiu eu ce. Adevarat…am momentele mele…Dar as face-o in tacere si personal daca nu as fi realizat ca situatia este universala. Nu uitati…niciun om n-a fost gasit fara vina…nici unul macar. Integritate? Mare cuvint!!! Mult prea mare pentru mine…mai ales cind mintea imi joaca feste si inca nu cred ca imi amintesc toate cite ar trebui sa-mi amintesc…si nu uit tot ce ar trebui sa uit si sa iert la altii…

Si nici n-ar fi mare tragedie daca chiar uitam de-ale noastre din trecut…ca doar le-am dus la cruce, ne-am cerut iertare, le-am dat Domnului si…gata; numai daca in aceeasi masura uitam si de-ale altora, nu?
Doamne invata-ma Tu…si cind nu pot sa fac ce trebuie, trece-mi cu vederea te rog…Si da-mi curaj…si integritate…sa valorez mai putin parerea oamenilor si mai mult parerea Ta.