O bunica si nepotica ei care avea o fata pistruiata, si-au petrecut o zi la gradina zoologica. Copii asteptau la coada ca sa-si aiba fata pictata de un artist local, care le facea mustati si pete de tigru pe fata…
-Tu ai asa de multi pistrui…nu mai este loc de pictat pe fata ta, zise un pici.
Rusinata de cele ce i se spusesera, fetita si-a lasat capul in jos necajita. Bunica ei a ingenunchiat linga ea si i-a spus…
-Nu crede o vorba ce-ti spune copilul ala rau…mie imi plac la nebunie pistruii tai.
-Mi-e nu!...a raspuns nepoata ei.
-Eu, cind am fost asa mica ca si tine, am vrut asa de mult sa am pistrui…mai zise bunica mingiindu-i fata. Pistruii sint frumosi!
Fetita ridica privirile si incepu sa zimbeasca printre lacrimi…
-Chiar?
-Chiar! Ii raspunse bunica cu o voce ferma…si continua…
-Spune-mi mie ceva ce e mai frumos decit pistruii!?
Fetita isi lasa privirile sa se odihneasca multumite pe fata zimbitoare a bunicii si ii raspunse cu gingasie…
-Ridurile…bunico!
4 comments:
Minunata 'Lectie de dragoste' stropita cu apa de intelepciune!
M-a induiosat foarte tare, meritati multumiri si imbratisari...
Ce dragut!
Dar acolo, unul - doi pistrui sunt chiar nostimi, asa cum unul - doua riduri..."dau expresie!"
Te imbratisez si eu...Elena. Si eu ma bucur cind descopar cite un diamant si pot sa-l traduc pentru voi...
cherie...am inceput sa am cam multa "expresie"...dar nu-mi pare rau; am invatat s-oa-mi port "expresiile " cu veselie...
Post a Comment