SINT EXACT ACOLO UNDE DUMNEZEU VREA SA FIU.

Am auzit o poveste pe care n-am s-o uit niciodata. Tipul care ne povestea era seful unei companii de securitate si dupa evenimentele de la 9/11, compania lui a invitat pe cei citiva supravietuitori de la o companie cu acelasi profil care a fost decimata in atacul Gemenilor. Si acesti oameni care au supravietuit au fost gazduiti in birourile acestei companii pentru o vreme …

Tipul care ne povestea, mai spusese povestea asta de multe ori dar chiar si asa, vocea ii tremura de emotie. El ne-a spus cum au supravietuit cei citiva oameni care s-au adapostit mai pe urma in biroul lor. Spunea de pilda ca unul dintre barbati a fost tirziu la lucru ca si-a dus baietelul la gradinita si era prima lui zi la gradinita…asa ca a intirziat. Altul a fost tirziu pentruca era rindul lui sa cumpere donuts pentru colegii lui de birou. Numai lucruri marunte… Povestea care l-a intrigat cel mai mult a fost povestea unuia care si-a cumparat pantofi noi si pe cind aproape a ajuns la lucru si-a facut asa niste basici la picioare ca s-a oprit din drum la o farmacie sa-si cumpere niste leucoplast sa-si oblogeasca picioarele…si a intirziat de la lucru.
……………..
Asa ca acuma cind stau in trafic la vreun stop, desi ma grabesc si sint tirziu, sau daca liftul a plecat fara mine, sau daca telefonul suna inainte de a iesi pe usa si trebuie sa ma reintorc sa raspund, am invatat sa nu ma mai infurii. Lucrurile astea mici nu ma mai deranjeaza…ca ma gindesc…ca nu nimic nu este intimplator si ca sint exact acolo unde vrea Dumnezeu sa fiu in acel moment…