UNDE A GRESIT GENERATIA NOASTRA (2008)

Cind eram in clasa a cincea am invatat ceva la clasa de desen care n-am uitat niciodata. Cea mai mare critica a profesorului nostru era atunci cind presaram oameni pe toata plansa ca niste stropi de ploaie…singuratici, la o distanta oarecare unul de altul. El ne spunea ca oamenii trebuie prezentati asa cum sint…in grupuri, ca pe oameni foarte rar ii vezi singuri, ei totdeauna lucreaza impreuna sau au alte activitati pe care le fac in grup.

De cind am venit in America mai ales…oamenii au inceput sa apara in viata reala din ce in ce mai mult ca pe plansele acelea criticate de profesorul meu. Nu cred ca independenta si ceea ce numesc americanii ”self suficient” este neaparat pacat…dar daca ne gindim mai mult, Dumnezeu a zis ca nu e bine ca omul sa fie singur si ne-a asezat pe toti intr-un trup, (biserica Lui), ne-a vorbit de partasie, si El insusi a avut in jurul lui 12 barbati …rareori il vedem singur si atunci este ispitit de diavolul (in pustie) sau…parasit de ucenicii care au adormit (in gradina)…sau murind pe cruce.

Tot mai mult si tot mai multi ne aflam singuri…cu gindurile noastre…cu nelamuririle noastre cu dureri pe care nu le spunem nimanui de teama sau din mindrie…Partasia nu este discutia de la sfirsit de slujba in care aparem in hainele cele mai bune si dichisiti cit putem mai bine ca sa fim prezentabili. Partasia este cind cunosti nevoile cuiva si il ajuti sa si le rezolve si risti si tu la rindul tau sa-ti dezvalui slabiciunile si sa ceri ajutor.

Ce am spus aici este mai mult o intrebare decit o concluzie. Unde si cind si mai ales cum a luat-o generatia noastra razna? Dar mai ales cum putem sa mai remediem?
..................
Acesta este un comment ce l-am scris pe unul din articolele care vorbeau despre sinuciderea unui tinar credincios de 22 de ani in Romania. Se pare ca este o epidemie de astfel de cazuri si mai ales atunci cind aceste lucruri se intimpla in familii de credinciosi, cred ca trebuie sa ne puna pe ginduri ce anume facem sau mai ales ce nu facem pentru aceasta tinara generatie care renunta la viata. Nu sint competenta sa judec si nu este intentia mea nici pe departe (nici pe cei plecati in vesnicii si nici familiile lor) si v-as ruga sa lasati judecata Lui Dumnezeu . Dumnezeu sa aiba mila de toti...si sa ne rugam pentru familiile celor plecati, ca Bunul Dumnezeu sa le usureze durerea.

Ramine insa sa ne intrebam noi cei care avem copii si nepoti...ce anume se intimpla cu copii nostrii si ce am putea face din timp pentru ca asemenea situatii sa nu apara? Toti vrem sa crestem un Daniel, Sadrac, Mesac, sau Abed-Nego, un Samuel, un David sau un Timotei...o Dorca, o Maria, o Marta, o Debora...Ceva insa se petrece cu generatia asta si poate parte din vina o purtam noi...generatia ce i-am crescut. Dar ce?