Pe 6 August anul trecut, am inceput sa scriu pe acest blog. Fiica mea cea mai mica mi-a facut acest “cadou”. Putine lucruri stiam despre ce inseamna blogarit…cum ar trebui sa fie…ce ar trebui sa scriu…cu cine sa port conversatii, sau cind sa le refuz... uneori le-am mai si incurcat…dar…
Mi-am tinut de urit cu acest blog? In mod sigur. V-am mai tinut si voua de urit? Sper!!! Pe blogul lui Razvan ma destainuiam nu de mult ca blogul pentru mine este ca o banca la poarta…asa cum erau prin sate pe vremuri, unde oamenii ieseau seara dupa treburi la taifas, sau de sarbatori, sau duminica…
In conjunctura asta moderna in care traim, sansele de a sta de vorba cu alti oameni care iti impartasesc aceleasi ginduri sau concepte de viata sau indeletniciri …sint rare, mai ales daca soarta te-a mutat intr-o alta tara, pe o alta planeta…undeva pe o insula; sau daca pur si simplu te aflii dintr-o data izolat…ei, si atunci internetul te poate ajuta sa nu fi total rupt de lume, de informatii cel putin, chiar daca emotional poti fi la fel de izolat ca inainte.
Ma uit inapoi si vad cum am fost atit de entuziasmata la inceput…am scris o vreme zilnic…incercind sa traduc bucatile care mi se pareau interesante, care ma atingeau la inima sau sa-mi pun poeziile la vedere sau sa scriu eu cite un articol…sau ce-mi mai trece prin cap!!! Ma uitam mereu cu entuziasm sa vad numarul cititorilor…ba am mai adaugat si The Ze List si am privit cu infrigurare cum blogul meu a urcat uneori scara nevazuta si neinteleasa de mine a acestei Liste…De fiecare data simtindu-ma si satisfacuta dar si vinovata. Satisfacuta pentruca am reusit un scor bun si vinovata pentruca ma interesa acel scor si intentia mea a fost sa spun ceva…sa ating o inima…sa imprumut un sfat pe care l-am primit si eu, sau sa-mi impart sperantele cu cineva care avea nevoie de ele si nu sa-mi uflu gusa...
In toata realitatea, as vrea sa cresc in omul dinauntru nu in cel dinafara si oridecite ori ma masor dupa vreo lista omeneasca, fie ea si Ze List…simt cum scad inauntru. Mindria are efectul asta asupra mea. Cu vreo doua luni in urma mi s-au mutat insa nepotii in casa - eu locuiesc in apartamentul din spatele casei. Si treptat de atunci blogul meu a inceput sa sufere ; la inceput am simtit ca ma cuprinde un sentiment de nemultumire…ca si cind nu mi-am facut lectia…ca si cum las ca imaginea ce am creat-o sa se stearga. Mai mare rusinea cind pun la socoteala imaginea pe care ar trebui s-o creez in mintea si inima nepotilor mei…si pentru care e nevoie de timp si multa inima. Sper ca m-am corectat de atitudinea respectiva.
Asa ca blogul meu sufera…si pentru asta imi cer scuze. Dar…am inceput sa traiesc in afara virtualului un pic. Ieri de pilda m-am dus cu nepotii mei si Laura la San Francisco sa vedem cite ceva din comorile gasite in mormintul lui Tutankhamun, baiatul rege…tinarul faraon al Egiptului al carui mormint a fost gasit intact in 1922 si ale carui artifecte au fost aduse din Muzeul din Cairo la Muzeul Young din San Francisco. Poate intr-un alt articol am sa povestesc ce am vazut acolo sau ce noutati am aflat despre tinarul faraon. O sa avem si ceva poze…
Am coborit apoi la Pier 39 si ne-am plimbat un pic…si ne-am vinturat prin multele magazine de pe faleza…si ca sa evitam “mami sau maita vreau si asta si cealalta” am dat fiecarui copil 20 de dolari si i-am lasat pe ei sa aleaga ce cumparaturi o sa faca si …spre surprinderea noastra…au venit cu banii inapoi. O lectie fantastica pentru noi…lasindu-i sa fie responsabili de cheltuiala si limitati in suma de cheltuit…au ajuns sa fie mai responsabili decit ne-am imaginat…
Si iata ca cititorii nu m-au abandonat total…si chiar daca nu-mi mai petrec ore in sir pe internet…ma bucur ca traiesc in realitate mai mult decit in virtual. Acum am o surpriza…Vom avea din nou un concurs. Premiul…doar unul…de 50 de dolari. Tema concursului…”Fiul risipitor”.
Puteti sa va spuneti propria poveste, puteti sa povestiti povestea cuiva cunoscut…puteti sa discutati parabola din Biblie …orice forma literala proprie cu acest subiect… La inceput vom aduna materialul apoi cind avem destul, vom vota…
13 comments:
De multe ori ne apuca o imensa intristare in suflet,pentru ca ,putin mai tarziu acesta sa treaca .E Dumnezeu care ne-a imbratisat mangaietor si ne-a soptit cuvinte dulci. Totul este foarte simplu daca esti asezat in mainile lui Dumnezeu .Putini au darul tau ,nu te opri .
La multi ani ,continua sa scrii ,te citim cu mult drag!
Mult succes in continuare cu blogul:). Stiu ceea ce vrei sa spui prin faptul ca ai inceput sa iti exprimi gandurile si ideile pe aceasta pagina. La fel si blogul meu este pentru mine un spatiu de regasire, pentru mine si sper eu, si pentru cititori:)
Sora Rodica,
mulțumesc pentru gândurile împărtășite cu noi. Domnul să vă binecuvânte în tot ce faceți!
Multumesc din suflet Viorica...tu esti una din sursele mele de energie...
Rappa_ru...bine ai venit! Nu putem sa dam decit ceea ce avem...si sa speram ca este suficient din toate punctele de vedere! God bless!
ambasador...cel mai mare respect pentru ambasada tarii pe care o reprezinti!!!
Rodica draga, iti multumim frumos pentru ca ai impartasit cu noi atatea lucruri frumoase. Fii binecuvantata tu si familia ta. Cu drag Elisabeth
Asa e:). Ma bucur ca mai gasesc si oameni care sa ii faca pe ceilalti sa se simta ca acasa:). Multumesc:)
Rodi -
Felicitari cu ocazia aniversarii a unui an al scrisului prolific, plin de satisfactii si influenta in sfera blogurilor... Multe binecuvantari in continuare!
Gratiela...mii de multumiri. Venite de la tine, cuvintele si-au triplat valoarea...GOD BLESS YOU AND YOURS...
La multi ani si multe scrieri pe blog!
Rodica imi place sa te vizitez chiar daca in ultima vreme o fac mai rar din aceeasi cauza: stau putin pe net.
Multe binecuvantari tie si familiei tale.
Buna,stiu de blogul acesta de aproape 6 luni si imi este foarte drag,citesc tot timpul poeziile si ma bucur ca un copil mic atunci cand apare ceva nou.Iar ziua infiintari blogului coincide cu ziua mea de nastere adica 6 august 1985:D
Anca...la multi ani cu intirziere...si multumesc de complimente. Sint rare pe aici si de aceea foarte, foarte apreciate...
Post a Comment