“Cei ce vor sa cinte…vor gasi totdeauna un cintec de cintat”
Proverb Suedez
“Cei mai multi oameni au doar atita fericire cit au hotarit in mintea lor ca pot avea.”
Abraham Lincoln
…………..
Dr Charles Garfield
Tradus Rodica Botan
Daca ai trecut vreodata pe linga un pod cu plata, ai vazut cu siguranta pe cei care stau in acele cilindre de sticla toata ziua si colecteaza taxa de trecere pe pod; si cu siguranta ca n-ai avut cu niciunul din ei o experienta prea intima. Tu intinzi din masina mina cu banii; poate daca trebuie mai si primesti inapoi restul si…iti continui drumul. Eu unul, am trecut prin toate cele 17 porti ale podului de la Oakland-San Francisco Bay Bridge in mii de ocazii si niciodata n-am avut nici un schimb de vorbe cu acei oameni.
Dar in 1984, devreme intr-o dimineata ma indreptam catre San Francisco si am trecut pe linga unul dintre acesti oameni in borcanele lor de sticla…si am auzit o melodie cintata la volum maxim. Parca cineva avea un party la care il invitasera pe Michael Jackson sa cinte. M-am uitat in jur…nici o alta masina nu era cu ferestrele deschise…m-am uitat la borcanul de sticla…inauntru tipul responsabil cu poarta respectiva…dansa.
L-am intrebat…
-Ce faci domnule?
Mi-a raspuns vesel…
-Am un party…
-Dar de ce numai tu…ce-i cu ceilalti colegi ai tai?...si m-am uitat la celelalte porti unde nimic nu se misca in cilindrele alea de sticla…
-Pe aia nu i-am invitat…imi zise smecheros…
Aveam o multime de intrebari sa-i pun dar din urma, o masina grabita suna intr-una la claxon, asa ca a trebuit sa plec de acolo. Mi-am facut insa o nota mintala sa ma reintorc si sa continui conversatia cu acest individ. Ceva in ochii lui mi-a spus ca el a gasit magic chiar si in borcanul ala unde lucra.
Dupa citeva luni, l-am regasit…inca avea muzica data la refuz si inca parea ca se distreaza…avind acelasi party…
Din nou am pus aceeasi intrebare…
-Ce mai faci ?
Imi raspunse imediat…
-Mi-aduc aminte de tine de data trecuta. Si uite…inca dansez si continui acelasi party…
-Dar uita-te in jur…numai tu…ce se intimpla cu restul oamenilor de aici?
-Opreste-te! mi-a zis…Spune ce vezi in jur? Si arata cu mina catre restul portilor…
-Pai arata ca niste cilindre inalte…
-Nu ai imaginatie de loc…raspunse el grabit…
-Ok…ma dau batut, am raspuns eu…Ce vezi tu?
-Sicrie pe verticala…fu raspunsul lui concis…
-Ce vorbesti prostii…
-Nu vorbesc prostii…pot sa-ti argumentez ideea. In fiecare dimineata la ora 8:30 oameni vii intra in cilindrele astea de sticla. Apoi pentru 8 ore sint morti. La ora 4:30 ca si Lazar din mormint , ies afara si pleaca catre casele lor. Pentru 8 ore pe zi stau cu mintea in suspens si se poarta ca niste oameni morti…doar se misca ca niste masini automate…
Am fost de-adreptul surprins. Tipul asta a dezvoltat o filozofie aparte…o mitologie despre acest loc de munca plictisitor. Nu m-am putut abtine sa nu intreb:
-De ce esti tu diferit? Ca vad ca tu te distrezi la lucru…
S-a uitat la mine zimbind…
-Am stiut ca ai sa ma intrebi. Eu am sa fiu un dansator intr-o zi…si cu degetul mi-a aratat catre cladirea administratiei…
-Sefii mei sint acolo si ei platesc pentru scoala mea…
…………..
Saisprezece oameni morti la datorie…iar al saptesprezecelea, exact in aceeasi situatie, gaseste o solutie ca sa traiasca. Tipul asta se distra intr-un loc unde eu si tu poate n-am fi rezistat nici trei zile. Plictiseala…nimic mai mult decit o plictiseala ingrozitoare…
Mai tirziu in aceeasi zi l-am invitat la masa. Si mi-a mai spus…
-Nu stiu de ce unii ar crede ca munca mea este plictisitoare. Am “biroul “meu cu geamuri roata…pot sa vad Golden Gate Bridge…San Francisco si dealurile de la Berkeley…Jumatate din lumea de West isi face vacantele aici; vin aici sa admire aceste locuri…iar eu…am ocazia sa vin sa le vad in fiecare zi si sa dansez…
......................
M-am gindit sa iau ceva lectii de dans...la locul de munca - ca m-am anchilozat deja ...Eu insa dansez numai pe dinauntru...
No comments:
Post a Comment