O parabola pe care o asculta si o stiu si copii si oamenii mari; o poveste in care ne putem identifica cu cel putin unul din personaje, sau…la anumite momente ale vietii…pe rind cu unul sau altul dintre personajele parabolei. Poate esti sau ai fost fiul risipitor; poate ai fost sau esti fratele cel mare, nemultumit de intoarcerea sau existenta fratelui lui …poate esti tatal care astepti sa ti se intoarca fiul…poate esti unul din prietenii fiului risipitor care atita vreme cit fiul are bani, iti place sa te veselesti cu el…poate esti stapinul porcilor si al roscovelor la care un fiu risipitor se uita jinduind…poate esti doar un privitor curios…
Povestea a fost dintotdeauna o comoara de idei. Unii au trait-o…si au propria lor versiune. Altii au prieteni, frati…copii sau parinti care au trait o asemenea poveste … Despre aceste lucruri sa scrieti…din diferite puncte de vedere.
Orice forma literara este binevenita…ideile conteaza…continutul…sinceritatea cu care vom dezvolta subiectul. Dupa ce adunam suficiente lucrari; si cred ca 2 sau 3 saptamini vor fi suficiente sa adunam lucrarile, vom trece tot noi…la votat.
Va astept …dar mai ales astept cu nerabdare sa citesc ce scrieti…Succes tuturor…
................
PREMIUL va fi...50 de dolari!!!
Povestea a fost dintotdeauna o comoara de idei. Unii au trait-o…si au propria lor versiune. Altii au prieteni, frati…copii sau parinti care au trait o asemenea poveste … Despre aceste lucruri sa scrieti…din diferite puncte de vedere.
Orice forma literara este binevenita…ideile conteaza…continutul…sinceritatea cu care vom dezvolta subiectul. Dupa ce adunam suficiente lucrari; si cred ca 2 sau 3 saptamini vor fi suficiente sa adunam lucrarile, vom trece tot noi…la votat.
Va astept …dar mai ales astept cu nerabdare sa citesc ce scrieti…Succes tuturor…
................
PREMIUL va fi...50 de dolari!!!
37 comments:
Povestire - Lacrimile naturii
Zorii zilei abia s-au ivit, e linişte. Firele de iarbă, frunzele în bătaia razelor de soare tremură, purtând pe le picături mici de apă ca nişte lacrimi, la vederea răsăritului de soare. Printre ciobanii de la poala muntelui Retezet, se afla de câteva zile un flăcău. Urcase la munte cu gândul de a învăţa, era anul 3 la filozofie. În dimineaţa aceasta se trezii devreme, dorind să vadă răsăritul soarelui. Stătea pe o stâncă privind cerul ce se lumina din ce în ce mai mult când, se auzi strigat pe nume. Se întoarse şi-l văzu pe moş Gligor în jurul unui foc mic, făcându-i cu mâna.
- Vino şi usucă-te la picioare.
Dănuţ se ridică leneş şi se îndreptă întracolo.
- Ce bine ca s-a îndurat Dumnezeu de noi şi ne-a mai dăruit încă o zi - spuse moşul. Priveşte ce frumos e soarele! Cum să nu plângă natura, le vederea lui. De multe ori dimineaţa, când mă trezesc şi privesc iarba udă, parcă mi-e teamă să calc, ca nu cumva să strivesc aceste lacrimi ale naturii.
- Ce lacrimi moş Gligor? Astai rouă. Este un fenomen atmosferic, prezent în toate colţurile pământului cu excepţia regiunilor polare. În clipa în care aerul nu mai poate susţine umezeala o depozitează pe suprafeţe mai reci decât aerul.
- Mă! Zici că eşti filozof?
- Da moşule, în anul trei....
Continuarea povestirii aici
şi nu ne duce pe noi în ispităăăăăăăăăăăă...
Multumesc Sorin!!!
Ted...eu vorbeam de drumul inapoi...nu de... plecarea Fiului Risipitor!!!
:)
Marius – fiul risipitor
Citind propunerea de concurs mi-au ramas în gând cuvintele “poate ești sau ai fost fiul risipitor”. Am fost și sunt fiul risipitor – 20 de ani am continuat sa risipesc tot ceea ce mi-a dat El. Mi-a dat o familie creștină, frați și o soră deosebită – i-am risipit, iar relația noastră nu e așa cum mi-aș dori... Mi-a dat niște părinți extraordinari care m-au învățat de mic despre Dumnezeu – nu i-am ascultat însă și am risipit mulți ani înainte de a mă întoarce și a mă preda lui Dumnezeu.
El mi-a dat sănătate, o copilărie fericită și lipsită de grijuri, înțelpeciune și multe alte daruri – le-am risipit însă și nu am fost deloc un exemplu pentru copiii din jurul meu și doar am fost egoist folosind totul pentru mine.
Tatăl meu ceresc mi-a dat totul... mântuire, sănătate fizică și spirituală, bucurii, o familie frumoasă și multe alte lucruri care alții ar vrea sa le aibă. Ce am făcut eu cu talantul/ii care Dumnezeu mi-a dat? Spre rușinea mea mult prea puțin... câte ocazii pierdute de a-l mărturisi pe El, cât timp irosit.. Doamne ai milă de mine!
Câte vorbe risipite... vorbe fără har și nefiind drese cu sare, câte inele de aur puse in râtul porcilor... Doamne ai milă de mine!
Mulțumesc Tată că mi te-ai descoperit și că ai avut și ai milă de mine. Mulțumesc că toiagul și nuiaua Ta mă mângâie și nu mă lasă să îmi risipesc viața în abisul păcatului. Aș vrea să Te caut cât mai mult, atâta vreme cât te faci găsit.
Aș vrea să fiu risipitor în iubire si răbdare... să iubesc pe oricine si să fiu răbdător cu oricine, aceasta mi-a lipsit până acum.
Tată!.. Am păcătuit împotriva cerului, împotriva Ta și împotriva oamenilor; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul Tău. Fă-mă ca pe unul din cei mai neînsemnați argați ai Tăi...
Bine te-am regasit Marius...imi imaginez ce primire ti-a facut insa Tatal...Si haina iti straluceste...iar inelul cel porti...e nemaipomenit.
Bine ai venit !!!
Bine v-am regasit! insa e incorect spus pentru ca am fost prezent aici, doar ca cititor insa. O umbra :)
Succes, Rodica!! Ma ierti ca nu pot participa.
Te iert Cristina si daca...participi!!!
:)
Nu vreau sa dai in rabdarea sfintilor cu mine.... ;) Love ya!
love you too...Nu te ingrijora...m-am inscris la scoala rabdarii cu multi ani in urma...inca n-am absolvit dar nici n-am dat bir cu fugitii...
Zilele astea m-am luptat cu internetul Sper ca acum sa ma cumintesc si sa nu-l mai supar. E greu cand se supara si imi intoarce spatele. Acum caut sa recuperez timpul pierdut si sa citesc ce a mai aparut pe blogurile mele preferate. Dar am si e-mailuri multe de citit. Voi reveni mai greu la linia de plutire. Deocamdata remarc aici lucruri frumoase ca de obicei. Voi reveni.
Rodica, sunt Carmen din orasul Galway, Irlanda, apreciez mult blogul tau,m-am uitat cu placere la pozele pe care le-ai postat,gasesc ca esti o persoana foarte generoasa si deschisa.Aici in Irlanda eu si familia mea, sotul si doua fete de 14 si 10 ani , mergem la Galway City Baptist church,are si adresa pe internet daca vrei s-o vizitezi!Sunt misionari americani.Suntem multumiti si asteptam ca Domnul sa lucreze in orice fel vrea pt.ca scopurile Lui sa fie atinse,aici,in acest loc!Sunt foarte,foarte putini crestini evanghelici,nascuti din nou,pe aici,cea mai mare parte sunt catolici!Stii tu..Ok,o sa mai vorbim despre asta. Spune-mi te rog,care-i de fapt melodia ta preferata 'O noapte' ca nu pot sa-mi dau seama, as fi ascultat-o si eu! Te sarut! Mai vorbim!
Hello Carmen...Ma uit deseori pe harta care imi arata pe unde imi sint cititorii...si ma gindesc la voi...oare cine sinteti, oare am reusit sa las un cuvint de mingaiere sau care sa va descreteasca fruntile, sau sa va dea o speranta...
Ma bucur ca mi-ai scris. Carmen...imi place muzica...si am cintat toata viata si cu vocea si cu instrumentele...dar am ramas un copil la inima, si cred ca asa am sa mor, ca nu ma pot schimba. Imi place Craciunul la nebunie si cintarea mea preferata este "Silent Night",(O noapte preasfintita..."
Acuma stiu ca pare simplu si nesofisticat pentru unii, dar am o minte simpla, o inima si mai simpla si imi place sa reduc totul la intelegerea mea...
Si mincarea mi se pare mai buna cind pui mai putine ingrediente si ii simti gustul ei natural...
Sper ca nu te-am plictisit cu atita vorbarie...
Te imbratisez si-ti doresc si tie si familiei tale...mult har si binecuvintari. Avem un scop, oriunde am fi si sint sigura ca irlandezii sint binecuvintati avindu-va acolo, pentruca purtati o lumina vie...care nu se stinge, pentruca sinteti copii Dumnezeului cel viu...
Va imbratisez cu mult drag...
Citind postul dumneavoastra mi-am facut un calcul cam cate ore pierd in fata calculatorului desi sunt zeci de lucruri pe care as putea sa le fac...Dar nu despre asta vreau sa scriu. Dumnezeu mi-a dat sansa de a intalni una dintre cele mai minute fiinte de pe Pamant...Doina...prietena mea cea mai buna. Stiu,,,sunt constienta de faptul ca daca vreodata voi avea nevoie de ceva imi va fii acolo neconditionat. Insa intr-un moment de egoism era sa pierd totul...in acel moment am risipit tot ce cladisem pana in momentul acela si anume o prietenie faorte frumoasa. Probabil va veti gandi ca este o prietenie ca oricare alta, insa ceea ce-o face speciala este modul in care totul a inceput. In primul rand prietena mea cea mai buna m-a salvat de depresia crunta in care ma aflam dupa moarte bunicii, apoi totul a mers de la sine. Oamenii sunt niste fiinte risipitoare este adevarat si lucrul pe care-l risipim cel mai des este timpul. Pacat ca nu realizam lucrul acesta decat in momentul in care am pierdut ce am avut si atunci ne dorim sa mai avem o sansa de a spune un ultim "Te iubesc", "La revedere" sau "Nu te voi uita".
Asta este o poezia pe care am aflat-o de la profesoara mea de engleza, mi-a placut foarte mult si as vrea s-o impartasesc si cu dumneavoastra:
Învaţă de la toate...
Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!
...din lirica norvegiană
PS: va multumesc pentru comentariul de pe pagina mea:)
draga mea Rodica,m-am bucurat sa citesc ce mi-ai scris,intr-adevar vorbe de mangaiere,sunt asa de pretioase! Dea Domnul sa vorbim asa intre noi ca si crestini in tot timpul,asa ne invata si Domnul nostru!! Daca vei avea pe inima de la Domnul as vrea sa iti cer sa te rogi pt. lucrarea Domnului de aici,din Galway,Ireland.Irlandezii se simt in siguranta in religia lor,nu cauta fata Domnului.E foarte greu sa atingi inima lor.Sunt impietriti in religie,fac fapte bune(charity),au un comportament moral,mai ales cei in varsta..Tinerii sunt cam aiuriti,fara scop,se duc mai mult prin baruri,nu prea sunt religiosi,desi au oarecum o idee despre morala,isi dau seama de ex.ca nu e bine sa bei asa de mult,recunosc ca e o problema nationala.Si cu sexualitatea in randul tinerilor stau rau si o recunosc chiar autoritatile!Au o preocupare pt.moralitate,li se trage din religia catolica,dar nu au o legatura vie cu Mantuitorul!Daca Domnul iti pune pe inima sa te rogi pt.ei,ca si popor,dar si pt.Galway.Fratii sunt aici de mai mult de 8 ani,nici un nou convertit irlandez,au fost 2 botezuri de cand suntem noi aici,niste adolescenti negrii,un copil de 10 ani englez,un indian care era credincios dinainte,dar s-a botezat prin scufundare in apa,asa cum e in adevar botezul noutestamental,nu prin stropire,doar o fetita de 13 ani irlandeza,s-a botezat de curand,tatal ei e credincios de mai mult timp,vin in adunare de aprox.1 an...Cam asa..daca vrei sa vezi poze,intra pe facebook, numele meu e CARMEN PETCU,ma gasesti acolo si putem fi prietene!Te sarut,mai vorbim! Multe binecuvantari!
Iv Sadovsky...bine ai venit. Frumoasa si poezia...am mai auzit-o si eu...nu sint sigura daca nu este a lui Ioanide...adevarat ca putem invata de la oricine si orice...Creatia Lui Dumnezeu vorbeste asa de bine despre Creatorul ei...
Carmen Petcu, am sa incerc sa intru pe facebook...daca ma ajuta vreuna din fetele mele...ca am uitat parola ...
Pina atunci insa tin sa iti multumesc de cuvintele tale frumoase si de vizita...si promit sa ma rog pentru irlandezii intre care locuiti...Dumnezeu poate sa moaie inima lor si sa va dea biruinta...
Cu toata dragostea...
cherie...m-am uitat in urma si am vazut ca nu ti-am raspuns...vai, ve rusine...si-mi pare asa de rau...dar si mai rau imi pare ca tu scrii asa de frumos si inca nu ti-am gasit lucrarea aici pe blog...poate te grabesti si imi scrii ceva ? Ce zici? Astept!!!
E o poveste in versuri adevarata...E scrisa in durere...dar si in bucuria din final...
M-APROPII CU SFIALĂ
(august-2007...Eram prăbuşită în praful drumului ce ducea la cruce lovită crunt de neiubire...
În Lumina Lui Hristos v-am zărit pe voi , fraţii mei, şi v-am iubit şi m-am lăsat iubită ca doar aşa ranele Lui şi ranele noastre primeau alinare...
Din acest frumos Poem al relaţiei noastre, am desprins aceste versuri...)
M-apropii cu sfială de Crucea Ta, Iisuse drag,
Şi mă târăsc prin praful gros al neputinţei.
Mă simt aşa de singur, aşa de trist, ca un pribeag
Ce parcă-şi pierde-ncet comorile credinţei.
Îmi reazăm fruntea de-o piatră din cărare,
Iar braţul frânt mi-atârnă lâng-un mărăcine,
Genunchiul se zdrobeşte, şi sângeră şi doare...
Doar palma-mi prăfuită se-ntinde înspre Tine.
Şi gândul meu şi dorul şi tremurul fiinţei
Ar vrea să Te cuprindă de-acolo, din cărare,
Dar Tu, Iisuse, îmi vrei aurul credinţei
Să se ridice-n slavă din colbul cel mai mare.
Cu-o ultimă putere mi-ndrept privirea-n sus
Spre crucea biruinţei, a jertfei şi-a iubirii.
Mă uit la mărăcinii ce fruntea Ţi-au străpuns...
Şi izbucnesc în lacrimi izvoarele durerii...
...Deodată uit durerea din sufletu-mi uscat
Şi parcă-nmugureşte nădejdea şi iubirea.
Şi nu ştiu, ori Tu Te-ai coborât, ori eu m-am ridicat,
Dar ştiu că astăzi începe nemurirea.
Mi-ai dat putere nouă să mă ridic din drum,
Mi-ai dat avânt s-ajung sub crucea Ta grăbit.
Mă uit în jur cu drag şi tot ce văd acum
E parcă o frântură din Raiul pregătit.
Cărarea de noroaie e-acum aur curat,
Şi-n loc de mărăcine răsare trandafirul.
Ca în Saron mireasma se dăruie înalt,
Şi-n aurul Luminii petala-şi dă rubinul.
Şi peste toate-acestea Tu străluceşti frumos,
Privirea-Ţi mă pătrunde cu irizări de stea,
Grimasele durerii au devenit surâs,
Speranţa-mi înfloreşte rodind nădejde-n ea.
Şi-ncep s-alerg spre Tine cu braţele întinse
Uitând toată durerea zdrobirii îndurate
Ce-atâta vreme grea în inimă îmi plânse
De dorul din iubire de soră şi de frate.
Acum mă-ntâmpini iar cu inima duioasă,
Îţi simt iubirea Ta ieşindu-mi înainte
Atât de caldă, de dulce şi-atâta de frumoasă
Prin cei ce azi mi-s frate, ori soră, ori părinte.
Şi pân’ s-ajung la Tine mă-mbrăţişează ei
Şi-mi dăruiesc iubirea cu focul cel mai mare.
Mă uit în jur...O, Doamne, ce mulţi-s fraţii mei!!!
Şi-s toţi îngenunchiaţi la sfintele-Ţi picioare.
Dorind ca îmbrăţişarea să fie mai întreagă
Îngenunchiez şi eu cu inima-mi topită...
Oh, Iisuse dulce, ce-nlănţuire dragă
Îmi farmecă fiinţa atât de copleşită!!!
Iubirea Ta ne strânge pe toţi la Pieptul Sfânt
Şi ne alină drag pe toţi la fel deodată.
Oh, Iisuse scump, ce mic e-acest Pământ!!!
Nu poate-ncape-ntrânsul fericirea toată.
O, Doamne, dă-ne Cerul! Întreg ni-l dăruieşte
Să-ncapă-n el toţi fraţii şi toată bucuria.
Te-dură şi de mine, mă iartă, mă sfinţeşte,
Să-Ţi pot cânta Iubirea toată Veşnicia.
Amin!
Noi toti am fost fii risipitori ,dar Slava Domnului prin mila si harul Lui am ajuns mostenitori ai cerului .Mai avem multi intre cei dragi care nu sau intors la Dumnezeu si inca bajbiesc prin acesta lumea a pacatului .Sant multi care au fost candva in Biserica dar dragostea de lume i-au indepartat de Dumnezeu .Rugile noastre sant pentru ei, sa se intoarca la Dumnezeu .Roscovele acestei lumii nu sant bune .Tatal ii asteapta sa le puna inelul in deget .
Ai avea curajul sa mergi cu mine la Golgota?
Este dealul din fatza portilor orasului Ierusalim...
Dar trebuie sa iti spun ceva:
Pe acest deal nu se mai fac glume de doua parale.
Pe acest deal nici macar filosofii nu mai au nimic de spus.
Locuitorii din oras nu au nici o placere sa mearga acolo,
Iar esteticienii il ocolesc.
De ce?
Pentru ca pe acest deal se moare-
Se moare crunt!
Hristos a murit acolo,
Platind plata pacatului meu si al tau...
Dar El a si inviat, pentru ca viata sa nu poata fi inabusita!
...Fie ca viata Lui sa traiasca in tine vesnic!
Aminteste-ti ceasul unic al intrarii tale-n har!
Pentru-atata fericire,viata ti-ar fi dat-o-n dar.
Pentru dragostea ferbinte care ti s-a dat de sus
Ti-era draga rugaciunea,partasia lui Isus
Daca Dumnezeu tanjeste inca azi dupa ceva ,
Este dragostea pe care tu I-o daruiai candva
Fiinca,mai presus de posturi,de vestire ori de cant
Este dragostea ce trece vesniciei pragul sfant.
Catre tine El mai tine bratele deschise larg
Regaseste-ti,frate,plansul si intoarce-te cu drag!
Nu-i mai mare bucurie in al cerului sobor
Decat cand se-ntoarce-acasa fiul cel risipitor.
T.P.
Risipitoarea...
De cate ori ai plans Isuse
Cand ai privit al meu pacat?
V-ati pus vreodata intrebarea,
Sau pana azi n-ati incercat.
Imi amintesc prea bine clipa,
Cand vorbele-mi ca biciul Te-au lovit
Tu m-ai privit adanc, cu ochi-n lacrimi
Si c-o tristete-n ei fara sfarsit.
M-ai luat de mana, sa m-aduci acasa
Dar eu m-am smuls din bratul Tau si am fugit
Si-atunci ai plans Isuse pentru mine,
Tu milostiv si bun, cat m-ai iubit...
De cate ori, cat oare-ai plans Isuse?
Si vina mea din nou Te-a intristat,
Cand eu trece-am ratacitoare-n lume
Nepasatoare, fiindca Te-am uitat.
Dar Tu in dragostea-Ti fara de margini
Privea-i spre mine,bland si iertator
Numai ca omul rau, ascuns in mine,
Nu-ntelegea ce foc mistuitor...
Te arde, de intreaga omenire,
Caci dorul omenesc, nu este dor,
E o himera doar, o plasmuire...
Doar ce-i in Isus e ...nemuritor.
Si asa, inconjurata fiind de vraja lumii,
Traiam viata asta, fara rost.
Uitasem ca dorintele, se cer la Tatal,
Cu rugaciune, lacrima si post.
Tu, insa n-ai uitat de mine scump Isuse.
Te-ai asezat la usa mea si implora-i
O muritoare, fara rost in lume
De mila mea Mantuitorule,Tu iar plange-ai.
Mergand prin valul lumii trecatoare,
Un chip la orizontl vietii s-a ivit
Purta pe-obraz o gingasa paloare
Si apucandu-mi mana, mi-a zambit.
Era ...ca astrul, care suie-n zare
Privit si admirat, invidiat, dorit
Si-atunci iar am uitat de Creatorul
Cel bun si sfant, care mult m-a iubit
M-am aruncat, cu ochi-nchisi spre-acela
Ce fericire-mi oferea, cu-al lui cuvant,
Si-am ignorat invatatura sfanta,
Ca totul e desertaciune si numai goana dupa vant.
Cand am privit in ochi realitatea,
Un gand chinuitor m-a ars cumplit
Cat ai sa mai induri o scump Isuse,
Sa te tradez mereu...la nesfarsit?
Mi-acopar ochi-ncet cu mana...
Si strig cu sufletu-mi ranit,
O iarta-ma de vrei te rog Isuse,
Prea mult cu viata mea Te-am necajit!
Rabdare multa ai avut cu mine,
Stapanul meu iubit si indurat.
Si ca sa fiu acasa langa Tata,
Mult, foarte mult Isuse-ai asteptat.
Iti cer din fluviul Tau de mila
Precum ...samariteanca... stiu,
Ca in nemarginita-Ti mila Doamne,
Tu nu-mi vei spune ca ...e prea tarziu.
Cum as putea sa uit Isuse pretul,
Ce L-ai platit cu sange sus pe munte,
Cand intre Dumnezeu si bietu-mi suflet
Te-ai asternut pe cruce, sfanta punte!
Cum as putea, de as putea vreodata...
S-adun din mii de veacuri ce-au apus,
Maret ocean de lacrimi de iubire,
Ce s-au prelins din ochii Tai Isus?
O, nu mai vreau sa plangi de-acum Isuse,
Ci vreau ca sa Te bucuri Domnul meu.
Caci m-am intors acasa langa Tine,
Si-ti voi canta si-aici si-n vesnicii mereu!
Eu chiar am fost o risipitoare, la propriu. Nu ma laud cu asta ci vreau doar sa recunosc indelunga rabdare a Tatalui Sfant, fata de mine.
Poezia este plansul meu si recunostinta mea fata de Tatal meu iubitor.
Iti trimit un munte de imbratisari si multa binecuvantare de la CEL CE ESTE.
Draga Rodica, iata ca m-am reantors aici pe blogul tau care poarta in el scantei de viata...si un mesaj patrunzator plin de acuratete.Si nu vin singura ci port cu mine un premiu, BLOG DE ORO PE CARE TE INVIT SA-L 'RIDICI'de pe blogul meu.
Te imbratisez si iti trimit pe geana zorilor, multa pace!
VIORICA...mi-au dat mult de gindit cuvintele tale...unii din noi inca risipim...
elena...am citit poemul tau su toate simturile treze...m-ai dus cu inapoi in ratacirile mele...si-apoi m-ai adus inapoi la cruce...
Ce bune sint bratele Tatalui, la capt de ratacire...
Multumesc si pentru dar...numai ca nu stiu cum sa-l iau...sa vad daca ma ajuta Deb...
Multumesc din suflet, ma simt onorata!!!
Interesanta tema ta, draga Rodica!
Pe cand eram in casa, nu stiam ca risipesc. Mi se parea ca totul mi se cuvine, ma simteam indreptatita sa primesc totul. Nu era vorba ca n-as fi pus mana, sa-mi fac partea, dar, in logica mea, n-ar fi fost drept sa nu-mi si iau rasplata aici.
Cand am plecat de-acasa, am inceput sa realizez valoarea lucrurilor pierdute. Si a atmosferei ceresti de acolo.
Cand ajungi in pustiu, nu mai canta vechiul magnetofon cantari inregistrate "ilegal", ci urla hienele, sacalii si se reped asupra ta sa te sfasie.
Cine n-a facut experienta pustiului greu ar putea intelege adevarata valoare a Casei Parintesti. Pana si Fiul a plecat de Acasa...
Cine n-a facut experienta abandonarii si singuratatii, a suferintei care sfideaza orice logica, sigur nu poate spune precum Iov: "Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu te-a vazut".
Da, poti fi in casa risipitor. Indreptatirea nu vine din virtuozitatea personala. Indreptatirea e fara plata pentru oricine.
Am risipit in casa, dar am invatat acum sa adun!
A.Dama
A.dama...adinc, intelept si plin de simtire...cine a fost prin acel desert il recunoaste...si recunoaste si bucuria reintoarcerii.
Multumesc de participare.
Din cate stiu eu poezia este din folclorul norvegian, insa nu pot spune cu siguranta cine este autorul
Pentru ceiu ce inca mai risipesc departe de Casa Tatalui darurile Sale, iata un minunat indemn in vesrsuri scris de fr. Traian Dorz:
Mult ne mângâie-un prieten în singurătate
De aceea un prieten e mai scump ca toate.
Dar adevăratul Prieten Domnul este numai
De aceea fă-ţi-L Prieten pe Iisus acum.
Primeşte-L pe Iisus, primeşte-L pe Iisus
În El ai viaţa cea de Sus
Şi rămâi, şi rămâi cu El mereu
Să fii fiu, să fiu fiu Lui Dumnezeu.
Mult ne mângâie un bine într-o zi lipsită
De aceea fapta bună e curat primită.
Binefăcătorul care ţi-a făcut mai bine
E Iisus, primeşte-L astăzi, Harul pentru tine.
Primeşte-L pe Iisus, primeşte-L pe Iisus
În El ai viaţa cea de Sus
Şi rămâi, şi rămâi cu El mereu
Să fii fiu, să fiu fiu Lui Dumnezeu.
Mult ne mângâie-o nădejde într-o grea-ncercare,
De aceea o nădejde e-o comoară mare.
Dar nădejdea pentru moarte şi pentru-nviere
Numai Domnul e, primeşte-L fără-ntârziere.
Primeşte-L pe Iisus, primeşte-L pe Iisus
În El ai viaţa cea de Sus
Şi rămâi, şi rămâi cu El mereu
Să fii fiu, să fiu fiu Lui Dumnezeu.
Mult ne mângâie-o lumină într-o noapte-adâncă
De aceea ia lumina cât mai arde încă...
Însă Unica Lumină pentru-a morţii ceaţă
E numai Hristos, primeşte-L ca să mergi la viaţă.
Primeşte-L pe Iisus, primeşte-L pe Iisus
În El ai viaţa cea de Sus
Şi rămâi, şi rămâi cu El mereu
Să fii fiu, să fiu fiu Lui Dumnezeu.
Iv Sadovsky Photograph,multumesc ca ai adus in fata ochilor nostrii aceasta minunata poezie a fr. Traian Dorz. Martusisesc ca sunt bucuros pentru faptul ca tot mai multi oameni pun la suflet poeziile lui si totodata tin sa reaminteasca cititorilor ca ceea ce citesc apartine unui geniu, as putea spune fara sa gresesc, al poeziei crestine . Am spus ca sunt bucuros desi am intalnit si pe alte bloguri zeci de alte poezii ale fr. Traian Dorz, fara ca el sa fie specificat ca autor al lor sau in cel mai trist caz, autorul era altul….
Iata ce marturiseste un preot atent:
“…. era in jurul anului 1980… un fost coleg de facultate, P.C. Pr. Vasile Fluieras, paroh in cartierul Manastur din orasul Cluj-Napoca, m-a invitat sa-l insotesc intr-o vizita la un bolnav. Fost student la medicina, acest om intampinase, in ultimul an de studii, o rasturnare teribila a destinului si a fiintei sale! Poliomielita…….l-a strivit sub aripa sa fatidica. Paralizia ii repartizase sarmanului intelectual doar capul, luand in stapanire restul organismului……… O calugarita ce cunoscuse exilul din viata monahala, pentru ca manastirea in care traise a fost desfintata abuziv, a gasit aici sansa unica de a practica prin jertfa de sine, credinta crestina. s-a casatorit cu acest condamnat pe viata, pentru a-l putea sluji si, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douazeci si sapte de ani a avut parte de aceasta misiune…. La capataiul lui am aflat – printre multe altele – ca aceasta minunata poezie ce incepe cu versurile:”Invata de la ape sa ai statorinic drum / invata de la flacari ca toate-s numai scrum….” si incheia cu versurile:”Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea care treci / Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!” – nu era “din lirica norvegiana”, ci era scrisa de un roman anonim. Acel drept credincios poet, refuzand orice compromis cu regimul trecut, si-a parcurs la randu-i viata aidoma Sfintilor. Daca imi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz si facea parte din Oastea Domnului…..” ( citat din cartea “Sub privirile sfintilor zilei” de parintele Ioan-Tiberiu Visan)
Rodica, ti-am trimis pe mail si aportul meu in cadrul acestui concurs. O zi buna !
Noiembrie 1990
Dragă Tată,
M-am gândit mult până Ți-am scris ... De când fratele meu a plecat în lume, ești preocupat doar cum să-l aduci înapoi, parcă altceva n-ar mai conta ... Am impresia ca eu nu mai exist pentru Tine ! Eu, cel rămas acasă ! Eu, cel care am învățat zile și nopți pentru ca să ajung cineva și Tu să fii mândru de mine ... Eu, care merg în fiecare duminică la biserică, cânt pentru Tine și-Ți dau partea mea de zeciuială ... Eu, care vizitez bolnavii la spital si bătrânii acasă pentru că așa ne-ai spus Tu că este bine ... Eu, care mă rog dimineața și seara și-Ți mulțumesc și Te laud ... Eu, care citesc Biblia, particip la studii si fac tot felul de cursuri pentru ca să Te înțeleg mai bine ... Eu, care-i rămân credincios soției mele ( ceva mai grasă și mai nervoasă ) și ascult îndemnul Tău de-a o iubi ca pe un vas mai slab ... Eu, care fac atâtea lucruri pentru Tine ... Știi, Îți scriu din camera de alături și Te aud plângând și știu că plângi cu lacrimi de sânge pentru fratele meu plecat de acasă, care Te batjocorește și-Ți risipește bunurile ... Oare, pentru mine, cel care a rămas să trudească lângă Tine, ai plâns vreodată atât de greu ? ...
Fiul rămas acasă
Noiembrie 2010
Dragă Tată,
Sunt atât de mâhnit, încât îmi tremură mâna când scriu ... Inevitabilul s-a produs: fratele meu, adică fiul Tău risipitor, s-a întors ! Și, Tu, ce-ai făcut ? În loc să-l mustri pentru nesăbuința lui, l-ai primit cu brațele deschise și cu inima plină de iubire în casa al cărei confort l-a disprețuit ! L-ai strâns la pieptul Tău pe slăbănogul murdar și zdrențuit, mirosind a băutură și a tutun și care a hoinărit prin cazinouri si prin bordeluri ... Nu Te-ai gândit că s-ar putea să sufere de cine știe ce maladie și Tu îl lași prin preajma noastră să ne îmbolnăvim și noi ? ... Știu că ai fost cu el pe la tot felul de medici pentru ca să-l trateze și să-l vindece; și ați petrecut mult timp împreună ca să discutați despre sufletul lui și să-și găsească pacea ... I-ai cumpărat chiar un apartament spațios lângă parc, unde să poată respira aer curat și să se poată plimba și medita in liniște ... Și ce mașină grozavă i-ai luat, iar a mea e veche de doi ani ... Te-am auzit iarăși plângând, plângând de bucurie pentru că fiul Tău rătăcitor s-a întors ... Oare, pentru mine, cel care a rămas să-Ți mângâie bătrânețea, ai plâns de bucurie vreodată ? ...
Fiul rămas acasă
Noiembrie 2030
Dragă Tată,
Mi-a slăbit vederea și de-abia pot să-Ți scriu. Dar îmi doresc tare mult s-o fac pentru că știu că asta-i ultima scrisoare pe care Ți-o mai trimit ... Am îmbătrânit și-am trăit o viață lungă: am avut copii și am și nepoți ... Am gustat dărnicia Ta și m-am simțit ocrotit de Tine de atâtea ori: când am făcut investiții riscante și era să rămân cu familia pe drumuri, dar mi-ai scos in cale un vechi prieten din facultate, care m-a angajat la firma lui; ... când fiul meu cel mare s-a lăsat de școală și s-a apucat de droguri, dar l-ai ajutat s-o cunoască pe soția lui, care l-a susținut să revină pe drumul cel bun ... ; ... când soția mea a fost diagnostică cu cancer și medicii i-au mai dat șase luni de viață, dar trăiește și astăzi, după 15 ani ... Iar eu am tot risipit ... am risipit bucuria de a ști că ești Tatăl meu atunci când i-am invidiat pe alții care trăiau mai bine ... am risipit dragostea Ta necondiționată atunci când m-am lansat în lupta pentru succes ... am risipit harul Tău nemăsurat atunci când m-a furat magia faptelor pentru Tine, dar fără Tine ... Iartă-mă, Te rog, Tată ! ... Nu mi-ai spus niciodată dacă ai citit primele mele scrisori, dar știu că ai făcut-o ... Am aflat din privirile Tale pline de blândețe și iubire, priviri pe care eu le-am considerat nepăsătoare ... Dar, acum, am înțeles ! Știu că mă iubești, Tată și știu că aștepți să mă întorc ... Pentru că eu sunt fiul risipitor, cel care a rămas lângă Tine, dar Te-a risipit ... Oare, mai am timp să ajung înapoi, acasă ? ...
Fiul risipitor
By LeeDee
Alti fi risipitori
Avea Eli doi baieti
Amandoi erau preoti
Dar in loc sa tina legea
Jertfelor aduse-n dar
Ce era mai bun mancau
Risipind cu usurare a preotilor chemare
Au platit pentru asta tot
Tatal lor cazut-a mort
Chovotul la filisteni
Iar ei morti ca vai de ei
Eu sunt mic, dar i-au aminte
Cine risipeste darul, mostenirea sau chiar harul
Le plateste, vai de el
Nu vreau sa fiu asta eu
Vreau mereu sa am in minte
Cand gresesc sau nu-s cuminte
Sa ma intorc sa-mi cer iertare
Domnului ce-mi da iertare
Deci pilda ce Isus a spus ma incurajat nespus.
"chivotul la filisteni" am gresit mai sus :D
Rodica, am uitat sa-ti spun ca lucrarea mea pentru concurs se numeste: "Scrisori de la fiul ramas acasa"
Multumesc pentru informatii interesante
Post a Comment