Ati auzit vreodata expresia…de ce ti-e frica nu scapi? Ei…asa mi s-a intimplat mie cu Alin Cristea. Am pus un articol aseara pe blog…si mai tirziu, deja in pat…m-am gindit eu…sa il iau jos…Nu imi schimbasem gindul la ceea ce spusesem acolo ci... nu eram chiar sigura daca l-am exprimat destul de cu tact, sa nu jignesc pe nimeni dar sa fiu si firma in ceeace aveam de spus.
Dar…cum mi-e mie norocul…Alin era treaz deja si circula cu viteza pe net, cautind…numai el stie ce, si adunind…stim noi ce…si uite a luat de la cosul de gunoi si scrisorica mea. Nu inteleg de ce n-a pus-o insa pe "La rotundu" ca acolo face colectie de cosuri de gunoi. Asa ca…iata-ma in Romania Evanghelica a lui Alin…cu tot articolul.
Stau la dispozitia dumneavoastra acuma sa dau socoteala...
............................
România Evanghelică
O scrisoare pierdută
By Alin Cristea
Iată mai jos o scrisoare care s-a pierdut – nu mai apare pe blogul unde a fost afișată.
Nu sînt interesat deocamdată să acord atenție acestei scrisori, dar conține anumite chestiuni care ar merita dezbătute. Și, desigur, clarificate.
................
SCRISOARE DESCHISA…from rodicabotan.blogspot.com by Rodica Botan
Dragi blogari…
Cind am inceput pentru prima data sa scriu pe blog, m-am gindit cu multa bucurie ca am sa pot sa transmit un gind bun, un sfat, sa intind o mina, sa mingai un obraz, chiar daca nu cu mina dar sa las ca vorbele ce le scriu, ideile, gindurile, sa faca o lucrare buna. Am stiut ca fiecare om scrie in dreptul lui si parca ne-am si ales fiecare pe cine sa citim…si am fost alesi si noi de unii cititori care iubesc stilul sau mesajele pe care le punem pe blog. Am facut prieteni, ne-am facut uneori si dusmani…
Avem pe internet tot felul de bloguri. Blogarii te anunta ca ei sint autorii articolelor ce le scriu, ca poti sa te imprumuti sau nu cu ceea ce scriu ei…si fiecare se oglindeste personal in blogul lui. Am insa o problema cu un blog…"Romania Evanghelica". Numele acestui blog ar parea sa reprezinte o organizatie evanghelica romaneasca. In spatele lui insa este un singur om . N-ar fi mare lucru daca blogul ar face doar un inventar al blogurilor crestine neoprotestante de pe net, sau daca ar da anunturi despre institutii, biserici, grupari religioase. Durerea este insa ca acest blog si-a luat de unul singur dreptul sa ne critice , sa ne mustre, sa vorbeasca cu dispret tot ceea ce persoanei din spatele titlului respectiv i se pare potrivit. Si cu cita autoritate inca…este absolut jenant, daca n-ar fi comic…Dar in realitate este trist si creaza situatii penibile . Citind cele scrise ai zice ca autorul "Romaniei Evanghelice" are o autoritate fata de acesti oameni si ma intreb cind si cine i-a dat-o?
Vocabularul este nepotrivit si atitudinea este iesita din comun; pastorii sint numiti lasi daca nu se coboara la nivelul discutiilor pe care autorul cu insistenta le creaza. Va spun exact de ce m-am pomenit eu a scrie; pentruca in functia mea de "novice" cum m-a numit Alin Cristea, autorul acestui blog, n-am ce pierde si n-am nici ce cistiga. Mi s-a parut absolut intolerabil insa felul cum vorbeste cu sau despre unii pastori, invatatori sau chiar credinciosi simplii care indraznesc sa lase vreun comment pe vreun blog pe unde umbla el…si aria lui de extindere este destul de mare.
Nu stiu cum as face dar…din "Romania Evanghelica" a lui Alin Cristea, as fi onorata sa nu fac parte…L-as ruga pe dumnealui sa ma treaca cu vederea daca e posibil si daca mai sint si alti blogari care simt la fel ca si mine…hai sa facem o lista cu blogurile care nu vor sa fie parte din lista lui Alin…
Lista este deschisa pentru o vreme si am s-o afisez. Poate va citi-o si Alin.
Sper!!!
...................................
Acest articol a fost scris pe 24 august 2009 la 9:26 am şi este înscris în Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
..................
Un răspuns la "O scrisoare pierdută”
Rodica Botan spune: 24 august 2009 la 3:59 pm
Drept sa spun…mi-i s-a cam taiat curajul aseara…am avut ceva indoieli… dupa ce m-am dus la culcare, si …mi-am zis ca nu-s sigura daca vreau sau nu sa-mi fac scrisoarea publica, nu de alta dar as putea sa cer personal sa ma scoti din evidentele tale fara sa-i intreb si pe altii.
Asa ca m-am reitors la computer si am luat articolul jos pina dimineata…mi-am zis eu, cind mi-i s-or mai limpezi gindurile. Dar acuma ca tot a ajuns scrisoarea la tine, fa-mi te rog hatirul si nu-mi mai socoti blogul printre boabele tale evanghelice…te rog.
Dupa cite o discutie cu tine ma simt tot atit de bine ca si cum as calatorii intr-un autobuz plin, plin de oameni si la destinatie trebuie neaparat sa-mi fac inventarul sa vad daca nu m-am pierdut pe drum…
Cu multa recunostinta…
Rodica Botan
5 comments:
Foarte interesant....articolul tau, Rodica draga.
Pai, sa-l ierte Dumnezeu pentru afirmatii de genul...descris de tine.
Eu stiu ca biblia spune ca din prisosul inimii vorbeste gura.....
Comentariu deschis
Dragă Rodica, dacă cei care au fost jigniţi nu au reacţionat, probabil că au motivele lor să nu o facă.
Jocul cu Marius Cruceru atrage clikuieli, lucru pe care îl ştiu amîndoi. Eu le citesc fără prejudecăţi, pentru că sunt vii amîndoi şi amuzanţi, în fond.
Cu Barzilai au fost două scrisori deschise, apoi a urmat un promo la o carte a pastorului Daniel Brânzei, pe acelaşi blog unde pe primul îl bătea soarele în cap. :)
M-aş plictisi fără ei, m-aş plictisi de mine, în primul rînd.
Evident, dacă vechii cavaleri fără prihană au dispărut, Rodica D'Arc atacă din castelul Chinon, salvînd onoarea pierdută a bărbaţilor cu limba ruginind în teaca gurii.
Mi-a plăcut intervenţia ta, Rodica Zoe: fii bărbată! :)
Cu drag, Răsvan
Asa este elena...din prisos le facem pe toate. Multumesc ca nu m-ai ocolit astazi. Aveam nevoie cel putin de un buna ziua.
:)
Rasvan, multumesc de comment. N-ai idee cit de mult. Si tocmai pentru motivele pe care le spui. Imi vine sa zimbesc dar este un zimbet jalnic. Spectacolele astea "publice" chiar daca nu sint in lumea reala, isi pun amprenta pe fiinta, caracterul, felul nostru de a gindii si astea sint lucruri reale.
Salutari lui Carmen...prezenta voastra mi-a mai dat curaj...
Problema este ca santem toti muscati de acelasi sarpe,iar vindecarea nu vine tinundu-l intre noi . In Alin nu vad nici un pic de pocainta ,are un vocabular foarte urit,si arunca numai venin in stinga si in dreapta .Face rusine lui Dumnezeu asemenea om .
Post a Comment