...INCA UN AN!!!

Miine implinesc 54 de ani…Astazi am un moment liber sa gindesc…desi nu cred neaparat ca vreau sa ma gindesc la viata…n-am chef sa fac socoteli si n-am nici o dorinta sa fac planuri. “One day at the time, sweet Jesus” a ajuns parca filozofia dupa care traiesc, desi nu-mi amintesc cind mi-am insusit-o.

Am pornit in viata cu tot avintul…incredintata ca am sa schimb lumea; dar pina la urma cred ca eu sint cea schimbata. Am pornit in viata simtindu-ma indreptatita si nedreptatita. Ma apropii de capatul celalalt, ca oricum as socoti…e mai scurt cit a ramas decit cit a trecut…si cred astazi ca am avut pretentii prea mari si ca mi s-a dat din plin…dar n-am apreciat momentele; oare acuma ce fac?

Citeam pe un blog undeva despre destin. Si-mi dadeam si eu cu parerea…. Am zis urmatoarele: “ In cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau daruite inainte sa fi fost vreuna din ele”…dar au fost scrise pentruca El ma cunostea inainte sa fi fost”creiat in chip ciudat ca in adincimile pamintului.”
M-am gindit la un moment dat ca asta este destin…

Apoi mi-am amintit ca EL a si pregatit faptele bune in care sa pasesc…si acum asteapta sa o fac, dar…depinde de mine daca o sa pasesc in ele. Deci El a pregatit un “destin”…numai ca eu pot sa-l schimb…

Pentruca El nu vrea moartea pacatosului…ci intoarcerea lui…si asta ar fi cea mai buna alegere a destinului…si tot eu trebuie sa o fac. Am fost predestinat ? Cred ca da…pentru lucruri valoroase, dar…eu trebuie sa fac alegerea…”

Si iata-ma facindu-mi inventarul …sint absolut sigura ca faptele bune erau pe tot locul, asteptau ca eu sa le fac. Unele le-am vazut, altele n-am vrut sau n-am putut sa le observ…Si nu le-am vazut si nu le-am implinit din… ignoranta, din graba, din mindrie, din nesupunere, fiind prea ocupata cu lucruri care nu mi se planuisera sa le fac…Si aci ma opresc , ca am impresia ca o mare parte de risipa de timp am facut sub umbrela acestui gind.

Are rost sa-mi fac critica? Are doar in masura in care iau o hotarire noua si ma tin de ea. Un lucru mi-este clar: nu stiu daca e virsta, sau m-am inteleptit…dar unele din lucrurile care erau foarte importante cu citiva ani in urma nu ma mai preocupa absolut de loc. Ce usurare. Solomon zice ca omul se supune la multa truda , aiurea, fara nici un rost; dar niciodata n-am inteles cuvintele astea mai mult ca acuma cind acele lucruri care ma trudeau nu ma mai intereseaza.

Hai sa va dau un exemplu…mi-a pasat totdeauna “ce zice lumea”. Si nici macar n-am fost selectiva…Cind esti prea ocupat cu ce zice lumea…uiti sa te uiti pe verticala sa vezi daca pe verticala esti ok. M-am facut de multe ori cameleon…sa plac cuiva. Rezultatul? O preocupare vesnica si o truda fara sfirsit pentru ceva ce nu poate sa fie nici inteles, nici atins…si care nu da nici satisfactie. Dimpotriva…este o cursa si un motiv de vesnica umilinta, nesiguranta si neliniste.

Acuma chiar sa nu credeti ca…nu-mi mai pasa de nimic. Dar ma expun la mai putin …si fac referinte …la si mai putin. Cind vad ca nu ma crede sau intelege cineva…stiu ca Dumnezeu imi cunoaste inima si traiesc cu nadejdea ca intr-o zi imi va face dreptate si va rearanja lucrurile in asa fel ca adevarul sa se vada.
Mai trag de asemenea nadejde ca lucrurile rele sa le stearga si sa le arunce in marea uitarii…ca s-a strins in timp si multa neghiobie, rautate , gelozii si alte lucruri de care nu sint tare fericita sa le enumar. Ok…m-am expus. Voi toti perfectii care ma cititi puteti sa ma aratati cu degetul si sa rideti…Si la urma urmei… daca v-as spune ca sint perfecta, m-ati crede? Si cu toate astea…ne silim cu totii sa aratam perfecti, nu-i asa?

Cu virsta…oamenii o mai iau si pe ulei si incep cite ceva si uita sa si incheie…precum mi se intimpla mie acuma…Cred ca am sa incep sa-mi fac un carnetel cu reguli de imbatrinire. Pina inca mai este suficienta materie cenusie, am sa scriu jos ce mi se pare important ... ce cred eu ca ar trebui sa imi amintesc in anii batrinetii. Am mai avertizat pe fetele mele pe ici si colo, sa-mi aminteasca anumite lucruri si le-am spus sa o faca cu blindete…dar pina la urma…cine stie cit or fi de grabite si or uita. Asa ca…am nevoie de sugestii pentru carnetelul meu…

Va astept cu idei si sugestii la subiectul…”cum sa imbatrinesc frumos…ce sa-mi amintesc cind da uitarea peste mine…ce este important…reguli de comportare…etc. Nu ma ocoliti fratii mei…s-ar putea ca unii sa-mi si cereti vreo copie…v-ati gindit la asta?