PIETRICELELE FERMECATE...

John Wayne Schlatter
tradus Rodica Botan

-“De ce trebuie sa invatam atitea lucruri nefolositoare?”

Dintre toate criticile si invinuirile pe care le-am auzit de la elevii mei, in timpul anilor ce i-am petrecut in scoala, fraza de mai sus a fost intrebuintata cel mai adesea. Si le raspundeam elevilor mei de fiecare data, povestindu-le urmatoarea legenda…
……………….
Intr-o noapte, un grup de nomazi se pregatea sa se retraga pentru noapte, cind deodata au fost inconjurati de o lumina puternica. Au stiut pe moment ca sint in prezenta unei fiinte ceresti. Cu mare anticipare au asteptat sa li se aduca un mesaj important …ceva care era special pentru ei.

In cele din urma, o voce le-a vorbit…
-Adunati cit de multe pietricele puteti. Puneti-le in sacii ce-i purtati in spinare. Calatoriti asa o zi intreaga, si miine noapte o sa fiti si bucurosi, si tristi.

Dupa ce s-a departat lumina, nomazii si-au aratat dezamagirea si nemultumirea. Ei au crezut ca li se va face cunoscuta o revelatie despre adevarul universal, sau ceva care ii va face sa devina bogati, sau sa li se dea o noua pozitie intre popoarele lumii. In schimb, li s-a spus sa adune pietricele… o treaba care nu facea sens deloc. Dar… amintindu-si totusi stralucirea acelui moment, s-au aplecat si au adunat citeva pietricele mici si le-au aruncat cu scirba in sacii lor in timp ce au continuat sa-si vocifereze nemultumirile.

Au calatorit a doua zi, si spre seara s-au adunat din nou in tabara lor in jurul focului. Cind au desfacut insa sacii… au descoperit ca fiecare pietricica pe care au pus-o acolo s-a transformat intr-un diamant stralucitor. Au fost fericiti ca au gasit acele diamante… si au fost tristi ca n-au adunat mai multe pietricele…
………………
A fost una din experientele avute cu unul dintre elevii mei, chiar pe la inceputul carierei mele de invatator, care mi-a ilustrat pe viu adevarul acestei legende.

Sa-i spun acestui elev… Alan. Alan era in clasa a opta si era deja gata sa de absolvire cu un major in “Prostii” si un minor in “Suspendat”. A studiat din greu cum sa fie cel mai rau copil din scoala si si-a luat diploma de “Copil ticalos”.

Aveam obiceiul ca in fiecare zi sa ii fac pe copii sa memoreze un citat scris de un mare ginditor. Si cum ii chemam la apel in ordine alfabetica, incepeam sa spun citatul. Ca sa poata spune ca este prezent, elevul trebuia sa termine citatul inceput de mine.
-Alice Adams –“ Nu exista pierdere decit…”
-“atunci cind nu mai vrei sa incerci…” Sint prezenta Mr. Schlatter”…

Asa ca, pe sfirsitul anului, reusisem deja sa-mi invat elevii in jur de 150 de citate valoroase. “Crede ca poti, crede ca nu poti - ai dreptate in ambele situatii.”, “Daca poti sa vezi obstacolul asa de bine, inseamna ca ti-ai luat ochii de la tinta.”, “Un cinic este cineva care stie toate preturile, dar nu recunoaste nicio valoare.” si , bineinteles, citatul lui Napoleon Hill, “Daca ai putut sa concepi si sa crezi in ce ai conceput… cu siguranta poti sa si realizezi acel lucru.”.
Niciun elev nu s-a impotrivit mai mult acestei rutine zilnice decit Alan. Pina in ziua cind a fost exmatriculat din scoala pentru comportamentul lui… dupa care n-am mai auzit de el vreo cinci ani…

Apoi, intr-o zi… m-a sunat la telefon. Era inscris intr-un program special la un College din apropiere si numai ce facuse juramintul de onoare. Mi-a spus ca dupa ce a fost trimis la Juvenile Hall, si dupa ce a fost transportat la inchisoarea de tineri din California pentru prostiile facute, a devenit atit de scirbit de el insusi, ca a luat o lama si si-a taiat venele de la amindoua miinile.

Mi-a spus… ”Stii, Mr Schlatter, asa cum stateam acolo culcat, cu viata scurgindu-se din mine, mi-am amintit asa deodata un citat pe care l-am considerat timpit si pe care m-ai pus intr-o zi sa-l scriu de 20 de ori. “Nimic nu este pierdut decit atunci cind nu mai vrei sa incerci din nou.” Si dintr-odata citatul asta a facut sens pentru mine. Atita timp cit inca eram in viata, nu eram inca pierdut, dar daca ma las sa mor, am sa mor pentru ca n-am vrut sa mai incerc odata. Asa ca mi-am adunat puterile ramase si am strigat dupa ajutor… si am inceput o viata noua.”

La vremea cind invatase Alan acest citat, citatul era doar o pietricica. Dar cind a avut nevoie de o indrumare in viata intr-un moment de criza, pietricica a devenit un diamant. Asa ca si voi… va sfatuiesc, sa adunati toate pietricelele posibile… ca sa aveti un viitor plin de diamante…