Autor necunoscut
Tradus Rodica Botan
Cu o mina inca adormita am apucat telefonul, si cu ochii cautam lumina rosie a ceasului de pe noptiera, care imi spuse ca este miezul noptii. Ginduri de panica au inceput sa-mi treaca prin mintea inca plina de somn in timp ce am raspuns la telefon…
-Hello? Si inima imi batea cu putere in timp ce mina stringea cu forta receptorul …apoi m-am uitat cu disperare direct in ochii sotului meu, care se trezi si el si cauta sa-mi citeasca privirile.
-Mama? spuse vocea din telefon. Abia auzeam soaptele ca era asa de mult bruiaj pe fir. Dar gindurile mi-au zburat imediat la fata mea. Cind vocea disperata de la celalalt fir a devenit mai clara, am prins mina sotului meu si i-am strins-o cu putere.
-Mama… stiu ca e tirziu. Dar… te rog… te rog nu spune nimic pina nu termin eu de vorbit. Si inainte de a ma intreba… iti spun eu… da… am baut. Aproape ca am iesit de pe carosabil cu citeva mile in urma din cauza vitezei…
Am respirat adinc, incet, ca sa nu tulbur momentul, mi-am luat mina de pe sotul meu si mi-am mutat-o pe frunte. Cu mintea inca incetosata incercam sa-mi alung panica. Ceva nu era in regula. Si vocea in telefon continua…
-Si… si mi-i s-a facut asa de frica. Mi-am imaginat cum vine un politist la usa ta sa iti spuna ca am murit intr-un accident. Mama… vreau sa vin acasa. Stiu ca am gresit cind am fugit de-acasa, si stiu cit ai fost de ingrijorata… si ar fi trebuit sa te sun de mai multa vreme… dar mi-a fost frica…
Stateam inca pe linie si ascultam plinsetele necontrolate de la celalalt capat, pline de emotie… si ma taia la inima. Fata fiicei mele imi aparu in minte si parca gindurile mi s-au mai limpezit.
-Eu cred…
-Nu!!! Te rog, lasa-ma sa termin. Te rog! Se ruga ea, nu suparata ca am intervenit, dar in disperare. Am facut o pauza si am incercat sa ma gindesc ce sa spun, dar inainte de a vorbi din nou, ea continua…
-Sint insarcinata, Mama. Stiu ca n-ar trebui sa beau acuma… in special acuma; dar mi-e frica, Mama. Mi-e asa de frica!!!
Vocea i se taie din nou si mi-am muscat buzele in timp ce ochii mi se umezira. M-am uitat la sotul meu, care ma intreba in soapta…
-Cine-i?
Mi-am scuturat capul si cind nu i-am raspuns, el a sarit din pat si disparu citeva secunde dupa care se reintoarse cu un telefon portabil la ureche. Cred ca ea a auzit clickul telefonului, ca a intrebat din nou…
-Esti inca acolo? Te rog, nu inchide telefonul… am nevoie de tine. Sint atit de singura…
Am strins si mai tare telefonul in mina si m-am uitat la sotul meu sa-i cer un sfat parca…
-Sint aici… nici nu ma gindesc sa inchid… i-am raspuns.
-Ar fi trebuit sa-ti spun, Mama. Stiu ca ar fi trebuit sa-ti spun. Dar cind vorbesc cu tine, tu numai imi spui ce ar trebui sa fac. Citesti toate pamfletele acelea despre cum sa vorbesti cu adolescentii despre sex si alte lucruri… si tot ce faci este sa vorbesti… vorbesti intruna. Nu asculti ce am de spus niciodata. Nu ma lasi niciodata sa-ti spun ce gindesc eu, cum simt eu, parca ceea ce simt eu nu este important pentru tine. Pentru ca tu esti mama mea, tu crezi ca ai toate raspunsurile. Dar citeodata n-am nevoie de raspunsuri… am nevoie de cineva care sa ma asculte…
Mi-am inghitit nodul din git si m-am uitat la pamfletele despre “cum sa vorbesti cu copii tai” imprastiate pe noptiera…
-Te ascult… am soptit…
-Stii… cum conduceam pe drum, acolo unde am pierdut controlul masinii, am inceput sa ma gindesc la copilul pe care o sa-l am si cum o sa am grija de el. Apoi am vazut cabina asta telefonica si parca te-am auzit cum mi-ai predicat adesea cum oamenii n-ar trebui sa bea si apoi sa se urce in masina si sa conduca. Asa ca am chemat un taxi… Vreau sa vin acasa…
-Foarte bine, draga mea… am zis rasuflind usurata. Sotul meu veni mai aproape si cu degetele rasfirate isi impreuna mina lui cu a mea.
-Dar stii… cred ca pot sa conduc singura acuma…
-Nu! Am sarit eu ca arsa… Muschii mi se incordara din nou si am strins cu putere mina sotului meu…
-Te rog, asteapta dupa taxi. Si nu inchide telefonul pina nu vine taxiul… te rog…
-Vreau sa vin acasa, Mama…
-Stiu… dar fa asta pentru mama ta, te rog... asteapta dupa taxi. Invatind de acuma sa ascult…asteptam in tacere raspunsul ei. Mi-am muscat buzele, am strins din ochi… trebuia cumva sa gasesc o modalitate sa o opresc sa conduca masina in starea in care era.
-Acuma vine taxi… a zis… si numai dupa ce am auzit pe cineva in spatele ei intrebind daca cineva a chemat un “Yellow Cab”, am simtit ca ies din panica…
-Vin acasa, Mama… si cu un click, telefonul a devenit tacut.
..................
Miscindu-ma de linga pat, cu ochii plini de lacrimi, m-am strecurat pe coridor si am deschis usa de la camera fetei mele de 16 ani. M-am oprit linga patul ei si am privit-o cum doarme. Sotul meu a venit si el si m-a cuprins din spate intr-o imbratisare si si-a proptit barbia pe capul meu. Mi-am sters lacrimile si am soptit…
-Trebuie sa invatam sa ascultam…
A tacut pentru un moment, dupa care m-a intrebat…
-Tu crezi ca va sti vreodata ca a sunat la un numar gresit?
M-am uitat din nou la fata mea care dormea inca…
-Poate n-a fost un numar gresit!
-Mama, tata… ce faceti aici?
…era vocea somnoroasa a fetei noastre ascunse jumatate sub plapuma. M-am aplecat asupra fetei mele care ne privea in intuneric si i-am spus…
-Practicam!
-Practicati?... Ce practicati? Si cu asta si-a inchis ochii din nou si s-a intors catre perete.
-Practicam cum sa ascultam… i-am raspuns si i-am mingiiat cu dragoste obrajii…
No comments:
Post a Comment