din "Hugs for Daughters"
de Chrys Howard
tradus Rodica Botan
Cind inchizi ochii , ce vezi? In Intunecimea…nemiscarea …tacerea noptii, ce visezi? Dar nu sint visele de noapte cele ce doresti sa devina realitate, ci visele pe care ti le faci cind esti complect treaz.
De exemplu…ce anume visezi cind stai pe treptele casei singur si cu fata in miini? Sau cind doar arati ca esti atent in clasa de istorie, dar mintea ti-este departe? Alea sint visele care conteaza. In acele momente linistite iti planuiesti viitorul si …cum anume ai vrea ca acel viitor sa fie. Nu-i usor sa planuiesti viata, nu-i asa? Citeodata visele pe care le ai tu pentru tine si visele altora pentru tine sint total diferite. Parinti, bunici, profesori, coaches, pastori de tineret, sot, sotii…parca toata lumea vrea o bucatica din tine. Si tu n-ai vrea sa dezamagesti pe nimeni…si totusi…ai vrea sa fii cinstit si cu tine insuti…
Pentru o perspectiva mai clara…Evrei 12:2…”Sa ne uitam tinta la capetenia si Desavirsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa dinainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Atintirea privirilor la Isus este esentiala. Daca incerci sa implinesti visele pe care altii le au pentru tine - sau chiar visele tale personale - in loc sa urmaresti planurile pe care Domnul Isus le are pentru tine, n-ai sa te simti implinit niciodata.
Acei ce-si atintesc privirea la Isus, au asigurarea ca visele si scopurile lor in viata ii vor conduce catre viata eterna. Nu…n-ai sa poti sa satisfaci pe toata lumea, si da…vor fi multi mentori dupa care ai sa incerci sa-ti modelezi viata…dar cind il pui pe Domnul Isus primul…stii precis ca victoria iti apartine.
3 comments:
Sper csa nu te superi daca scriu aici o poezie cu tenta mai mult sau mai putin religioasa. Asta pentruca scrii despre Iisus.
Sunt curioasa cum o categorisesti.
Credinta mea,
Un singur Dumnezeu există,
Acela care biciuit,
Bătut în cuie, răstignit,
A întrebat murind: "O tată !
Dece m-ai părăsit ?"
Un singur Dumnezeu există,
Acela care înviat
Ca o lumină, înaltat
Este cum spune Cartea Sfântă,
Cuvânt adevărat.
La fel ca el trăiesc un ritual
In care ma jertfesc,
Ca Dumnezeu ma chinuiesc,
Dar cum sa pot afla eventual
Dece traiesc ?
Scriu si eu poezie...si ma intreb cit este de buna citeodata. Nu m-as oprii insa din scris chiar daca n-ar avea nici o valoare literara; pentru mine au valoare ideile si sentimentele pe care mi le exprim.
N-am idee din punct de vedere literar, de valoarea celor de mai jos, desi mie imi plac. Ceea ce mi se pare insa mai valoros decit jocul de cuvinte, este ceea ce ziceam si despre versurile mele...mesajul ce il transmit. Am inteles ideea si cumva framintarea ta Cherie, in cautarea scopului acestei vieti.
Cherie, am fost creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" asa ne spune Biblia si deci in creatie , locul nostru este important.
Atit de importanti incit Fiul Dumnezeului celui viu a venit sa ne rascumpere. Ca sa ne rascumpere a trebuit sa traiasca in trup ca si noi...sa simta ca si noi...si apoi sa ia asupra Lui ce era al nostru... pacatele. In momentul acela Dumnezeu si-a intors fata de la El ...era singura modalitate sa repare relatia pierduta de pacatul lui Adam in Eden. Banuiesc ca in umanitatea lui, Isus a strigat "Tata de ce m-ai parasit". Poate ca durerea rastignirii era mai putin importanta decit faptul ca Tatal Ceresc si-a intors privirile de la El sa nu-i mai vada chinul...
Ultima strofa a poeziei tale vorbeste despre un ritual...si desi inteleg ce spui prin asta... si desi toate, dar absolut toate religiile au un ritual...nu asta este ceea ce Dumnezeu doreste de la noi. El nu vrea sa facem ceva fortati, sau de frica, sau din obisnuinta...El vrea sa facem ceva din dragoste. Nici nu primeste nimic daca nu este facut din dragoste. Adu-ti aminte de jertfa primilor oameni...fii lui Adam si Eva: Abel si Cain...jertfa unuia a fost facuta din dragoste si a fost primita. A celuilalt a fost facuta doar ca un ritual...si jertfa aia n-a fost primita.
Intrebarea ta este importanta tocmai pentruca te preocupa asa un detaliu fin pe care multi oameni nu-l observa...De ce traim? Scopul cred ca este mai complex decit putem noi sa intelegem; pentruca tot ce a creat Dumnezeu pentru noi a creat cu multa grija si cu un scop...plantele animalele, relief...a asezat un soare sa ne incalzeasca si sa ne lumineze, o luna care sa permita odihna din timpul noptii. Pamintul este asa o planeta exceptionala si daca numai ceva s-ar fi schimbat in pozitia lui in univers, viata n-ar fi fost posibila. Pamintul a fost creat pentru noi. Daca Dumnezeu a pus atita gindire in a crea viata pe pamint...pentru noi...cu cit mai mult scop are in fiinta pe care a creat-o sa fie asezata in acest loc. Si pamintul are o viata limitata...si numarul oamenilor va fi limitat. Exista un gol in cer creat de caderea unor ingeri care s-au hotarit sa il serveasca pe Lucifer...si oamenii, care sint fiinte mai presus decit ingerii, vor ocupa acel spatiu. Domnul Isus spune "ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde voi fi Eu sa fiti si voi"...
Asa cum n-am ales sa ne nastem...sintem limitati si in posibilitati. De fapt ramin doar doua. Alegem sa petrecem vesnicia cu El...Isus Christos Cel Rastignit...in locul pe care s-a dus sa ni-l pregateasca in cer sau...in focul vesnic. Si putem argumenta cit vrem ca am vrea si alte posibilitati, ca nu-i democratie...ma rog...orice argument am dorii sa avem. Situatia nu se schimba si posibilitatile ce ni se dau ramin aceleasi...
Scopul nostru este minunat atunci cind il acceptam.Am fost creati sa traim vesnic in Paradis cu singurul Dumnezeu adevarat...acolo unde nu este durere...noapte, rautate, plins, despartire... Am fost lasati sa experimentam insa toate aceste lucruri rele, ca altfel n-am fi inteles si apreciat bucuria si frumusetea cerului.
Rodica iti multumesc pentru un raspuns asa de larg. Nu ma consider "poeta", scriu si eu asa cum se spune "Ca nu e om sa nu fi scris o poezie!". Nu calitatea poeziei voiam sa o comentezi. Despre mesaj voiam sa aflu de la tine ce crezi caci te stiu un om credincios.
Imi era teama ca poate fi interpretata altfel.
Te imbratisez cu drag !
Post a Comment