CORESPONDENTA...

Dragă doamnă Rodica Boţan,


Vă mărturisesc faptul că aştept de o vreme să vă scriu. Aştept să treacă „văpaia” şi să putem discuta cât de cât raţional. Desigur, se poate să socotiţi că nu se merită să discutaţi cu mine şi să aruncaţi acest mesaj la coş. Este, în definitiv, dreptul dvs. Dacă n-aţi făcut-o deja, vă rog să aveţi răbdare cinci minute înainte de a rosti un verdict.

Aş vrea, înainte de orice, că vă spun că nu am avut nicicum intenţia de a vă jigni, înjosi ori batjocori prin ceea ce am scris în apărarea lui Alin Cristea. Sunt însă conştient de faptul că, în ciuda intenţiilor mele, am reuşit să vă rănesc, mai ales atunci când am vorbit, recunosc, în mod răutăcios, despre ajutorul „surorilor” binevoitoare, şi pentru aceasta vă rog să mă iertaţi, dacă puteţi.

De asemenea, încercând să-l apăr pe Alin de ceea ce am socotit, poate greşit, dar aşa am socotit a fi fost un atac deplasat, nu am avut nicidecum intenţia de a lăsa impresia că socotesc potrivit şi corect tot ceea ce face Alin pe România Evanghelică. În realitate, atât în mod privat, cât şi pe blog sau în alte comentarii, i-am comunicat că, după mine, locul disputelor personale, dacă vrea să le poarte, ar trebui să fie în altă parte.

Ceea ce m-a făcut să reacţionez, în cazul dvs., este ceea ce am perceput a fi o încercare de campanie organizată îndreptată împotriva lui Alin. Nu ştiu ce anume a dat naştere acestei iniţiative, dar însuşi faptul că aţi retras acel text este o dovadă că vă îndoiţi de legitimitatea lui din perspectiva eticii cerului, deşi critica dvs. la adresa felului în care tratează Alin România Evanghelică este, în mare, şi critica mea. Eu însă, nu vreau să arunc şi pruncul odată cu apa din scaldă şi să neg astfel multele lucruri bune pe care le-a făcut Alin, în ciuda marilor lui slăbiciuni. Acesta, şi nu construirea nu ştiu cărui monument encomiastic, a fost adevăratul motiv al apărării mele.

De asemenea, aşa cum am scris deja, există în blogosfera evanghelică atât violenţă de limbaj şi atitudine şi atâta batjocură, mult mai criticabilă, după mine, decât cea a lui Alin şi, recunosc, nu pot înţelege cum aceasta poate trece nesesizată, ba chiar este încurajată şi apreciată de dvs..

Se poate ca explicaţia acestei atitudini paradoxale să fie tocmai în deosebirea radicală dintre poziţiile noastre teologice şi politice. Aşa cum scrieţi pe blogul dvs. şi în diverse comentarii, nu înţelegeţi cum cineva poate fi creştin (aşa cum pretind eu a fi) şi îl poate simpatiza pe Obama. De aici, dvs. faceţi un pas mai departe, trăgând concluzia că (probabil), la fel ca alţii care au simpatie pentru Obama, eu aş fi pro choice, pro homosexualitate şi câte şi mai câte alte blestemăţii. Făcând aceste sugestii, vă adunaţi singură osândă, căci, aşa cum am afirmat deja, de nenumărate ori, niciuna dintre aceste poziţii nu mă caracterizează. Asemenea acuzaţii sunt, deci, absolut calomnioase. Cred însă că sunt făcute la mânie şi de aceea nu am nici un fel de resentimente. A continua însă cu asemenea acuzaţii este ceva inacceptabil.

Sunt multe lucruri pe care nici eu, nici dvs. nu le putem înţelege şi este riscant să le judecăm înainte de vreme. Dar dacă dvs. doriţi să riscaţi, este dreptul dvs.

Nu am plănuit să vă scriu o epistolă lungă, şi nici să fac o exegeză a mesajelor şi comentariilor dvs., căci nu cred că este de vreun folos. V-am scris doar ca să vă cer iertare şi să vă asigur că, în ciuda dispreţului dvs. pentru mine, nu port în inima mea nici un fel de amărăciune.

Mă tem că nu avem încotro şi va trebui să învăţăm a trăi cu riscul de a petrece veşnicia împreună şi ar trebui, probabil, să facem măcar exerciţii de toleranţă, dacă nu cumva chiar de acceptare, până când va fi să trecem pragul cerului.

Acest mesaj este pentru dvs. personal. De aceea nu l-am pus pe blogul meu. Mi-au ajuns comentariile „binevoitorilor”. Cred că mi-e mai uşor să port batjocura ortodocşilor, decât „iubirea” fraţilor. Dacă însă doriţi să-l afişaţi pe blog, simţiţi-vă liberă s-o faceţi, căci n-am nimic de ascuns faţă de nimeni.

Vă doresc dvs. şi familiei dvs. tot ce-mi doresc mie şi familiei mele.
Sănătate.
Dănuţ Mănăstireanu

Raspunsul mai jos; click
http://rodicabotan.blogspot.com/2009/09/raspuns-domnului-manastireanu.html