DOI FRATI...

Doi frati lucrau impreuna in ferma familiei. Unul dintre ei era casatorit si avea o familie numeroasa. Celalalt era necasatorit. La sfirsitul zilei, cei doi frati imparteau totul pe din doua: profit si produse.

Intr-o zi insa, fratele cel necasatorit isi zise...”Nu e drept sa impartim egal produsele si profitul. Eu sint singur, si nevoile mele sint putine.”. Asa ca, in fiecare noapte lua cite un sac de griu din hambarul lui si trecea cu el cimpul ce-l despartea de casa fratelui sau si i-l punea acestuia in hambar.

In acest timp, fratele lui cel insurat si-a zis si el…”Nu-i drept sa impartim totul pe din doua. La urma urmei, eu sint insurat si am nevasta si copii sa ma ingrijeasca daca mi se intimpla ceva. Fratele meu, saracul, e singur… nimeni sa stea linga el in viitor.” Asa ca, si el lua la spinare cite un sac de griu si trecea cimpul si-l varsa in hambarul celuilalt.

Amindoi se tot minunau ani la rind cum griul nu scade nicicum. Pina intr-o noapte intunecoasa cind cei doi s-au lovit unul de altul… In sfirsit, au inteles cum de griul nu scadea in niciun hambar. Si-au pus sacii jos …si s-au imbratisat.

…………………
Fratii mei… intr-un fel symbolic, parca si noi trecem cimpurile care ne despart si ne vizitam in mod virtual. Purtam in spate sacii incarcati… numai noi stim cu ce. Va invit sa va deschideti fiecare sacul si sa va uitati inauntru ...poate chiar sa facem un pic de ordine acolo. O lume intreaga ne priveste… ce facem, ce caram… ce ne dam unul altuia… N-ar fi frumos sa ne intilnim undeva pe la mijlocul cimpului… grabiti in misiunea asta secreta de facere de bine? Si n-ar fi minunat daca… ne-am si imbratisa?