PODUL MIRACULOS...

(tradus - Rodica Botan)

Podul din Brooklyn, care trece riul intre Manhattan si Brooklyn este pur si simplu un miracol ingineresc. In 1883 , un inginer creativ, John Roebling a avut o idee grozava care l-a inspirat sa faca proiectul acestui pod spectacular. Cu toate astea, expertii in constructia de poduri i-au spus sa uite de proiect ca proiectul era imposibil de realizat. Roebling insa l-a convins pe fiul sau , Washington, un excelent inginer in devenire, ca podul se poate construi. Amindoi au dat nastere unui concept care sa explice cum s-ar putea duce proiectul la indeplinire si cum s-ar putea sa ocoleasca obstacolele care existau impotriva acestei constructii. Cumva au reusit sa convinga si niste bankeri ca sa le finanteze proiectul. Apoi cu un entuziasm greu de stapinit si cu multa energie au angajat o echipa de lucratori si au inceput sa contruiasca podul lor de vis…

Proiectul era inceput de citeva luni numai cind un accident de munca l-a ucis pe John Roebling si l-a accidentat grav pe fiul lui. Washington a fost sever lovit la cap si ca urmare a pierdut posibilitatea de comunicare verbala si n-a mai putut sa umble. Toata lumea a crezut ca proiectul va fi anulat, dat fiind faptul ca Roeblings erau singurii care intelegeau cum sa construiasca acel pod.

Chiar daca Washington Roebling n-a putut sa se miste sau sa vorbeasca, mintea lui insa a ramas activa si la fel de ascutita ca inainte. Intr-o zi, asa cum statea culcat in patul lui din spital, o idee i-a trecut prin minte… cum sa dezvolte un cod de comunicare . Tot ce putea face in mod fizic era sa miste un singur deget, asa ca a atins bratul sotiei sale cu acel deget. El i-a batut pe mina un cod de comunicare si ea la rindul ei, folosind acel code a spus mai departe inginerilor cum sa continue construirea poduluiu. Pentru urmatorii 13 ani, Washington a batut pe bratul sotiei lui, cu un singur deget instructiile necesare pina cind Brooklyn Bridge a fost complect construit.

(A Fresh Packet of Sower`s Seeds)

…………………
Nu-i asa ca povestea asta are darul sa inspire? Cite degete avem care functioneaza…plus doua picioare…plus gura…Mai putin poate creierul ( ?!) citeodata…

Poate asta este primul gind care ne vine in minte. Mie insa mi s-a parut deosebit si plin de inspiratie si gindul ca …omul a folosit tot ce a avut…chiar daca jobul acela a fost anevoios…si a durat timp de 13 ani…Aici am ramas cu gura cascata…Pai eu imi pierd rabdarea cu cite un mic proiect, asa…nici nu merita sa vorbesc cit de scurta mi-este rabdarea.

Daca ma gindesc la cele mai mari proiecte din viata mea…sint numai doua de fapt. Pe una o cheama Laura si pe cealalta Debora. Mai am si alte proiecte dar astea sint doua care mi-au fost incredintate numai mie. Port o oarecare raspundere…Si nu stiu daca codul de comunicare n-a fost pe de-antregul dezvoltat totdeauna…ori degetul a obosit…ori mintea n-a fost destul de ascutita…

Dar podul este in constructie…si unul si altul. Va lua un timp indelungat …ca lucrul la poduri nu-i o treaba usoara. Si pentruca genunchii sint perfect sanatosi, cred ca trebuie pusi la lucru mai mult. Asta este proiectul nostru cel mai mare in viata. Copii nostrii. Sa avem rabdare si sa stam concentrati…si sa comunicam cu Cel care poate face schimbari si poate face miracole…Domnul Isus este cel care a impacat lumea cu Dumnezeu. El este specialist la …poduri.